Exclusiv
12.000 de euro. Atât a câştigat Primăria Costineşti din terenul gropii de gunoi (intră să vezi dovada)
În vinerea din 4 iunie 2004, primarul Costineştiului, Traian Cristea, s-a dus în grabă la un birou notarial, ca să-şi încheie în glorie mandatul… ce se sfârşea în două zile. Sondajele îl arătau perdant, aşa că omul s-a gândit să profite de ziua lucrătoare care putea fi chiar ultima din viaţa sa de primar. Sub semnătura sa, Comuna Costineşti a vândut atunci o halcă de 100.000 de metri pătraţi de teren, cu 12.000 de euro. Anterior, suprafaţa în cauză fusese concesionată, pe 25 martie 2003, către Iridex Import Export SRL Bucureşti. Şi tot anterior, mai exact pe 30 iulie 2003, la iniţiativa lui Cristea, Consiliul Local al comunei adoptase Hotărârea nr. 63, prin care aprobase scoaterea terenului din circuitul agricol, în vederea înfiinţării unei rampe de gunoi. Terenul era la o aruncătură de băţ de zona turistică, aşa că nimeni nu înţelege ce-a fost în capul fostului CAP-ist ajuns primar, de s-a gândit să pună groapa-n staţiune. Terenuri erau, gârlă, şi pe cealaltă parte a drumului naţional, departe de staţiune şi de nasul turiştilor, departe de gospodării. Dar cui i-a păsat de turişti şi de localnici?
Un tun, pe repede-nainte
Avizele de stat pentru scoaterea terenului din circuitul agricol s-au dat abia pe 6 aprilie 2004. Însă, atunci, Costineştiul era deja în fierbere. Populaţia se pregătea de alegeri, iar sondajele îl dădeau câştigător pe Iliuţă Vladu (care a câştigat la urne, dar a pierdut la BEC, acolo unde s-a hotărât repetarea scrutinului, că nu ieşise cine trebuia). Pentru a nu-şi agrava şi mai mult situaţia deja dramatică, Traian Cristea a ales să tacă în privinţa gropii de gunoi. În ultima clipă, când era evident că va pierde alegerile (şi nu era sigur că va putea cere repetarea lor), acesta s-a prezentat la biroul notarului public Aurelia Ionaşcu din localitate, alături de un reprezentant convenţional al firmei Iridex. Cei doi au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 382/04.06.2004, pentru suma de 12.000 de euro, plus TVA. Preţul a fost pur şi simplu scos din burtă, căci nu emana dintr-o evaluare, dintr-o grilă de tip mercurial sau dintr-o licitaţie publică.
[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/05/Traian-Cristea-teren-12000-de-euro-pt-Iridex.pdf”]
Pur şi simplu, singurul temei al vânzării, menţionat ca atare în act, a fost HCL 114/2000 „prin care s-a dispus vânzarea terenurilor concesionate”. Dar nu era suficient, căci hotărârea în cauză nu stabilea preţuri, ci obligativitatea vânzării prin licitaţie publică. Dovada în acest sens s-a produs într-un dosar penal, recent, în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat la închisoare cu executare pe prim-procurorul Nicolae Ţifrea, de la Parchetul Judecătoriei Topliţa, acuzat că îi ierta pe infractorii din oraşul său, dacă aceştia acceptau să-i lucreze pe moca, la construirea Vilei Ana, de pe strada Paltinilor, din Schitu, pe care o deţinea sub paravanul socrilor săi. Instanţa supremă reţinuse că gaborul, care se preta la achitări ruşinoase în contra actelor de sclavagism, dobândise o parte din terenul vilei prin cumpărare de la Primăria Costineşti, la o licitaţie publică organizată în baza HCL 114/2000. De aici deducem că terenurile concesionate nu se puteau vinde fără licitaţie publică. Şi nu se puteau vinde altfel, deoarece nu exista niciun alt criteriu pentru stabilirea preţului. Vânzând terenul către Iridex, în afara licitaţiei publice, Traian Cristea a găsit alte criterii, evident ilegale, ca să stabilească preţul, de capul său. La fel de evident, preţul scos din burtă de acest Moş Teacă al politicii constănţene nu era nici pe departe unul echitabil. Păi unde aţi mai pomenit, în lumea asta, să poţi face o groapă de gunoi, pornind de la o investiţie imobiliară de 12.000 de euro? Şi-o cameră dintr-un cămin de nefamilişti costa mai mult!
Terenul a fost reevaluat la un milion de euro
În anul 2008, când a deschis groapa de gunoi, Iridex a comandat unui expert o evaluare a activelor sale de la Costineşti. Intrându-şi în rol, acesta a calculat o valoare de piaţă de 2.373.264 de euro. Cu această ocazie, terenul cumpărat de la Primăria Costineşti pe 4 iunie 2004 a fost reevaluat la 4.480.320 de lei, ceea ce însemna aproximativ un milion de euro. Desigur, între 2004 şi 2008 au tot crescut preţurile la terenuri în România, poate cu 100%, poate cu 200%, dar în niciun caz cu 660%. Nicăieri în lume, în nici o situaţie, nu există aşa ceva: ca un teren de 15.000 de euro să ajungă, în patru ani, să valoreze un milion de euro. Cu siguranţă terenul valora infinit mai mult, încă de la bun început.
Decizia luată de Cristea de capul lui a nenorocit staţiunea Tineretului (prin mirosuri), bugetul local (prin preţul de rahat), dar şi compania Iridex, care a trebuit să investească peste un milion de euro, în anul 2013, pentru a realiza un drum de acces separat, să nu mai treacă maşinile de gunoi prin staţiune. Toţi au pierdut, dar oare Cristea a câştigat ceva?
