În cursul zilei de azi, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a fost inaugurată o cameră de audiere pentru minori. Aceasta a fost realizată de către Asociația ”Zi de Bine” și Asociația pentru Victimele Infracțiunilor Sexuale, împreună cu Ministerul Public.
La inaugurare au participat reprezentantele Melania Medeleanu și Luciana Zaharia (Asociația Zi de Bine), Mihaela Chiper (președinte al Asociației pentru Victimele Infracțiunilor Sexuale), precum și Jill Julien Grigore Iacobici, prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.
Procedura se desfășoară în două încăperi, despărțite printr-o fereastră-oglindă. În camera de audiere, amenajată specific pentru copii cu elemente și materiale suport care să îl ajute să își spună povestea, are loc discuția între copil și specialistul intervievator.
Discuția este ghidată după un protocol adaptat vârstei copilului. Intervievatorul poate fi ajutat să lămurească aspecte importante legate de comiterea faptelor chiar în timpul audierii, printr-un sistem de intercomunicare cu magistratul, care asistă din cea de-a doua cameră, camera tehnică. Copilul nu mai este supus mai multor interogatorii nenecesare.
De ce a fost necesară construirea unor astfel de camere? Explicația a fost publicată pe pagina de Facebook a ascociației ”Zi de Bine”.
Iată ce scrie:
”Un copil agresat.
Un copil abuzat.
Un copil violat.
Un copil martor al celor mai întunecate manifestări umane.
Un copil victimă.
Nimic nu e mai traumatizant, mai mutilant și mai de neiertat.
E cea mai mare trădare pentru însăși natura umană. Și se întâmplă inuman de des. Mai des decât am vrea să citim aici, negru pe alb: una din cinci victime din dosarele procurorilor este un copil. Anul trecut: 2.111 copii
Când drama unui copil ajunge într-un dosar la Parchet, este – paradoxal – și bine, și rău. E bine, pentru că vinovații sunt chemați să răspundă. E rău și e greu pentru că fiecare copil își povestește și repovestește chinul pe care l-a trăit sau oroarea căreia i-a fost martor. Își retrăiește drama.
Sunt multe holuri de parchete care răsună de plânsetele copiilor care povestesc prin ce au trecut. Uneori, nu o dată. Căci trebuie să răspundă întrebărilor mai multor reprezentanți ai instituțiilor.”
Comentarii pe Facebook
Autentifica-te pe Facebook pentru a comenta