Justitie
Justiţia constănţeană nenoroceşte oameni simpli în beneficiul unor politruci
De ani buni, mai exact de la înfiinţarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Justiţia din România a început să-şi facă treaba, la nivel naţional. Politicieni grei, cu o influenţă covârşitoare, s-au dus pe rând la închisoare. N-a contat că Adrian Năstase a fost prim-ministru, n-a contat că Adrian Severin a fost europarlamentar, după cum nu contează acum că Elena Udrea este apropiata fostului preşedinte Traian Băsescu. Sute de politicieni – miniştri, parlamentari, primari, preşedinţi de consilii judeţene – au ajuns să răspundă penal. În răspăr cu această evoluţie extraordinară din plan naţional, la Constanţa justiţia a rămas tributară unor şmecheri din politică, nenorocind oameni simpli la plângerea lor.
Un politruc nărăvit în comportamente discreţionare
În povestea care ne-a stârnit indignarea, şmecherul din politică se numeşte Eugen Bola şi este rudă cu fostul senator Puiu Haşotti. Atât de intangibil este acest Bola, că în apogeul carierei sale politice, pe când fusese uns prefect al judeţului Constanţa, îşi luase libertatea să concedieze liderul de sindicat din Prefectură şi să revoce, cu de la sine putere, acte administrative intrate în circuitul civil în cazul retrocedării abuzive de la Sibioara. Nimeni la Bucureşti n-ar fi îndrăznit să facă aşa ceva, de teama puşcăriei. Pe Bola, însă, justiţia l-a mângâiat pe cap. Întors la feuda sa de la ITM Constanţa, după ce n-a mai fost prefect, acesta a prins să se războiască, pe faţă, cu o angajată, pe numele ei Florina Mărculescu. Concediată ilegal, inspectoarea şi-a făcut buletin de Bucureşti şi a dat ITM-ul în judecată la Tribunalul Capitalei. Justiţia naţională i-a făcut dreptate şi a obligat ITM-ul să-i plătească salariile din urmă şi să o reintegreze în muncă. În timpul acestui proces pe care avea să-l câştige cu hotărâre definitivă şi irevocabilă, angajata a fost respusă, în trei rânduri, provizoriu în funcţie. Însă de fiecare dată, instituţia condusă de Bola a dat-o afară, găsind noi şi noi noduri în papură. Ultima oară, în 2016, Bola a dat-o afară cu poliţia. În tot acest timp, procurorii nu l-au tras la răspundere pentru faptele comise ca prefect. Iar de alte fapte, în speţă de falsificarea unei proceduri interne, reclamată şi probată de Florina Mărculescu, nici că s-au apucat. O înregistrare audio în care Eugen Bola instiga la muşamalizarea unui control, publicată integral pe Ordinea.ro (aici), n-a avut ecoul necesar pentru a sesiza organele. În schimb, o procuroare a luat în lucru, cu multă râvnă, o plângere penală depusă de Bola împotriva Florinei Mărculescu, a inculpat-o pe inspectoare şi a trimis-o în judecată. Iar un judecător, devenit cunoscut după ce a amendat nişte oameni simpli care se plângeau de abuzuri, a condamnat-o la închisoare.
O restructurare, după o lege inventată ad-hoc
Florina Mărculescu (foto) avea 27 de ani de vechime în muncă. În dimineaţa zilei de 11 octombrie 2013, inspectorul-şef al ITM-ului, care era atunci Liviu Lupu, Eugen Bola fiind prefect, a anunţat-o că urmează să se restructureze cinci posturi, pe baza calificativelor profesionale ale anului 2012. Restructurarea trebuia să se facă prin concurs, că aşa scria, negru pe alb, în lege. Însă ITM Constanţa funcţiona după o lege inventată de ştabii locului. Mărculescu nu-şi amintea să fi participat la vreo evaluare pentru anul 2012. Pentru a-şi alunga neliniştea, a dat fuga la biroul de resurse umane, cerând fişa de evaluare pentru anul 2012. Nu mică i-a fost surpriza să constate că exista o astfel de fişă şi că aceasta era semnată chiar de ea. Doar că rubrica obligatorie a datei, care se afla sub semnătură, nu era completată. Calificativul acordat era „bine”, deşi niciodată în cariera ei nu primise altceva decât „foarte bine” şi „excepţional”. Într-o altă rubrică, aferentă semnăturii unui ştab, scria 25 ianuarie 2013. Însă fiecare semnătură trebuia să fie cu data ei. Or data la care semnase Mărculescu nu era consemnată în rubrica obligatorie. Multă vreme, inspectoarea a crezut că hârtia îi fusese strecurată, la grămadă cu alte situaţii de semnat. Se înşela cu presupusul, la mijloc era ceva mult mai grav. Dar despre asta, mai jos.
Şi-a comunicat singură hârtia pe care nu i-o comunicase nimeni
Pe loc, femeia a cerut explicaţii, însă inspectorul de resurse umane, Răzvan Clinciu, a început un veritabil clinci. În acel context, Mărculescu şi-a luat fişa, a intrat în primul birou care i-a ieşit în cale şi, pe un colţ de masă, a scris pe nerăsuflate: „comunicat şi adus la cunoştinţă astăzi 11 octombrie 2013 cf art.118 HG 611/2008 la Serviciul Resurse Umane”, semnând sub această menţiune olografă. Mărculescu spune că a returnat hârtia în câteva minute. De altfel, pe document, sub menţiunea Florinei Mărculescu, funcţionarul Răzvan Clinciu a scris cu mâna lui „Completat 11.10.2013 ora 9,30” şi a semnat. Peste ani, acesta avea să susţină că fişa nu i-a fost returnată la 9,30, aşa cum scrisese, ci în după-amiaza zilei de 11 octombrie 2013. Iar într-o altă declaraţie, a jurat că întâmplare avusese loc la orele prânzului. Trei versiuni diferite, care n-au fost niciodată sancţionate ca mărturie mincinoasă. Acest mincinos a fost crezut pe cuvânt că Mărculescu ar fi sustras documentul. Nimeni n-a avut curiozitate să-l întrebe de ce n-a sunat, pe loc, la 112, „fapta” fiind sesizată organelor abia în anul 2015.
Procesele civile: unul pierdut, al doilea câştigat irevocabil
Întâmplarea din 11 octombrie 2013 nu a produs, aşadar, mult timp, nicio urmare. În perioada 2013-2016, Mărculescu a fost dată afară şi reintegrată provizoriu, de trei ori la rând. Şefii o azvârleau pe uşă, instanţa o băga pe fereastră. Formal, ITM-ul respecta deciziile instanţei, însă găsea rapid diverse noduri în papură pentru a-i mai trage câte un şut în fund. Inspectoarea a deschis două procese civile, principale, împotriva ITM, ambele la Tribunalul Bucureşti, după ce şi-a scos buletin de Capitală, pentru a avea garanţii că va beneficia de obiectivitate. În primul dintre ele, a cerut anularea evaluării. La un moment dat, a cerut instanţei înscrierea în fals a fişei la care ne-am referit mai sus. Preşedintele completului a admis cererea şi a trimis sesizarea de fals la Parchetul Judecătoriei Constanţa, cerând să se facă cercetări faţă de contrasemnatarii actului denunţat ca fals. Concomitent, Tribunalul a decis să nu sisteze procesul şi să considere fişa validă, apreciind că, în situaţia în care parchetul constănţean avea să demonstreze existenţa unui fals, va exista soluţia revizuirii. În consecinţă, Mărculescu a pierdut acest proces. Însă, în paralel, s-a judecat cu ITM-ul, în baza probelor că, din punct de vedere legal, restucturarea trebuia să se facă prin concurs, iar nu pe baza fişelor de evaluare. Ei bine, Florina Mărculescu a câştigat definitiv şi irevocabil acest proces, iar în momentul de faţă execută silit ITM-ul pentru a-şi primi salariile pentru perioada în care, aşa cum a constatat instanţa, a fost concediată ilegal. Oricum, calificativul „bine” chiar înseamnă „bine” şi ca atare nu putea fi sancţionat cu desfacerea contractului de muncă, decât în Absurdistan sau la ITM Constanţa.
Bola o denunţă la Parchet
La începutul anului 2015, inspectorul-şef al ITM Constanţa, Eugen Bola, şi-a amintit, subit, de situaţia din 11 octombrie 2013. Bola a sesizat Parchetul Judecătoriei Constanţa, susţinând că vocala angajată se face vinovată de sustragere sau distrugere de înscrisuri, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals. În realitate, Mărculescu nu a distrus niciun înscris şi nu l-a sustras, dovadă că nu a părăsit instituţia având asupra sa fişa şi mai ales că a returnat-o după ce a completat pe ea, asumat cu dată şi semnătură, că atunci i-a fost comunicată. Ar fi fost un fals material, dacă angajata ar fi şters sau modificat ceva din conţinutul scriptic al fişei, dacă ar fi modificat data sau calificativul primit. Or, aşa ceva nu s-a întâmplat.
Mărculescu nu şi-a inventat calificative, ci prin gestul ei a vrut să determine o evaluare de care n-a avut parte. Reţineţi că ITM-ul nu are nicio dovadă că a convocat-o la evaluare, după cum nu are nicio dovadă că i-a comunicat fişa. Singura lor dovadă este semnătura, fără dată, care seamănă atât de bine cu semnătura relativ banală a Florinei Mărculescu, încât până şi aceasta a crezut că îi aparţine. La nicio altă instituţie din ţara asta nu se eliberează un înscris unei persoane, fără ca aceasta să menţioneze „am primit” şi fără să semneze.
Procuror de caz: Camelia Andrei
Ulterior, aşa cum vom detalia mai jos, Parchetul a constatat că intervenţia inspectoarei ar fi tot o formă de fals material, pentru că cele consemnate nu ar fi adevărate. Însă, potrivit doctrinei, enunţul mincinos face obiectul infracţiunii de fals intelectual, ceea ce e o altă mâncare de peşte. În sfârşit, o ultimă încadrare, pe care o consemnăm pentru caracterul ei insolit, este aceea că menţiunea Florinei Mărculescu ar fi „o intervenţie neautorizată asupra documentului”, neprevăzută în fişa postului. Dar „intervenţia neautorizată” nu este faptă penală, iar depăşirea atribuţiilor de serviciu reprezintă, mai nou, abatere disciplinară şi nicidecum faptă penală, după ce Curtea Constituţională a statuat că abuzul în serviciu înseamnă doar încălcarea unei legi.
Referitor la uzul de fals, Bola reclama faptul că Florina Mărculescu a folosit fişa de evaluare ca să o conteste, atât la ITM, cât şi la instanţa civilă. Reamintim că acest proces civil a fost pierdut de Florina Mărculescu, iar procesul pe care aceasta l-a câştigat nu are legătură cu fişa, ci cu faptul că jupânii de la ITM şi-au luat libertatea, nepedesită încă penal, de a-şi inventa propria lege pentru a face disponibilizări.
Plângerea lui Bola, cu toate problemele ei semnalate mai sus, a ajuns să formeze dosarul penal 489/P/2015 al Parchestului Judecătoriei Constanţa, dat spre soluţionare procuroarei Camelia Andrei. La acest dosar a fost conexată, ulterior, şi sesizarea Tribunalului Bucureşti cu privire la cererea de înscriere în fals formulată de Florina Mărculescu împotriva unor ştabi mai mici de la ITM, pe care aceasta îi suspecta de mărturie mincinoasă. Mărculescu a susţinut că nu a fost evaluată pe 25 ianuarie 2013, probând că, în realitate, la data menţionată a derulat două controale de fond, pe teren, iar nu la sediul ITM-ului.
Criminaliştii au spus că „probabil” a semnat Mărculescu. În baza acestui dubiu, Parchetul a înfundat-o de tot
Prin Rechizitoriul întocmit pe 3 martie 2016, Camelia Andrei a clasat sesizarea Tribunalului Bucureşti. Aşa de bine a instrumentat această plângere, că nici măcar n-a menţionat, măcar în bătaie de joc, numele făptuitorilor. Nume care, atenţie, sunt pomenite în clar în Încheierea de şedinţă din 11 mai 2015, din Dosarul 15100/3/2014, al Tribunalului Bucureşti, în care preşedintele de complet a aprobat solicitarea de înscriere în fals.
În schimb, Camelia Andrei a decis să o trimită pe Florina Mărculescu în judecată pentru fals material în înscrisuri publice, uz de fals şi sustragere sau distrugere de documente. În declaraţia de inculpată, Mărculescu nu a negat că a scris pe fişa de evaluare, dar a susţinut că menţiunea ei este reală, documentul fiindu-i prezentat în ziua de 11 octombrie 2013, iar nu la data de 25 ianuarie 2013. Camelia Andrei a respins apărarea Florinei Mărculescu, pe considerentul că nu se coroborează cu celelalte probe. Însă proba centrală a dosarului, care nu se corobora cu susţinerile Florinei Mărculescu, era ea însăşi „dubioasă”. Astfel, procurorul de caz a dispus efectuarea unei expertize criminalistice asupra fişei de evaluare. Criminaliştii au constatat că „semnătura de la rubrica numele şi prenumele funcţionarului public evaluat Mărculescu Florina de pe raportul de evaluare în cauză a fost probabil executată de inculpată (concluzia fiind astfel datorită insuficienţei din punct de vedere cantitativ şi calitativ a semnăturilor examinate)”. Reţineţi caracterul „probabil”. Criminaliştii nu au spus că acea semnătură (care se găsea pe fişă, în momentul în care Mărculescu a cerut consultarea ei, pe 11 octombrie 2013) a fost executată cu siguranţă de ea. Potrivit unui principiu de drept (in dubio pro reo), orice element de dubiu se interpretează în favoarea acuzatului, însă procurorul de caz şi apoi judecătorul de fond n-au mai ţinut cont de principii. Din acelaşi motiv de principii, cuvântul „probabil” nu există în dicţionarul criminaliştilor… cu excepţia celor de la Constanţa. În toate celelalte juridicţii din România, când ceva este „probabil”, profită acuzatului.
Semnătura a fost falsificată de un pastograf cu abilităţi grafice normale
În timpul cercetării judecătoreşti, avocatul Florinei Mărculescu s-a gândit să ceară o expertiză extrajudiciară a fişei de evaluare profesională. Mărculescu era convinsă că semnătura îi aparţine. Ştia că, la un moment dat, unul din ştabii de la ITM a chemat-o să semneze un vraf de hârtii şi credea că ultima pagină a fişei de evaluare ar fi fost strecurată acolo, la grămadă. Presupunerea ei era greşită. Un expert criminalist de la Bucureşti a comparat semnătura din fişa de evaluare cu alte semnături executate în mod cert de Florina Mărculescu pe documente oficiale din circuitul ITM, respectiv fişa postului din anul 2008, un raport de evaluare din 2009, două decizii din 2010 şi 2012 şi două procese-verbale din 2014 şi 2015. Expertul criminalist a constatat că semnătura din fişă diferă de semnăturile executate în mod cert de Mărculescu în documentele oficiale, prin evoluţia grafismului, viteza de scriere şi apăsare. „Semnătura în litigiu nu a fost executată de către numita Mărculescu Florina, fiind contrafăcută prin imitaţie liberă în urma unor exerciţii de învăţare de către un plastograf cu abilităţi grafice normale”, a concluzionat expertul. Şi nu vorbim de un expert oarecare, ci chiar de numărul 9 din lista Ministerului Justiţiei, respectiv de Gheorghe Nicola. Expertul care confirmă că ITM-ul a falsificat semnătura Florinei Mărculescu este o somitate şi are o experienţă de 45 de ani în domeniu.
Condamnată de Lungu, judecătorul care a amendat victimele de la Grădiniţa Groazei
Judecătorul Cristian Lungu. Sursa foto: luju.ro
Cu toate acestea, Florina Mărculescu a fost găsită vinovată de magistratul Cristian Lungu de la Judecătoria Constanţa, care a condamnat-o la un an şi trei luni de închisoare cu suspendare. Că aşa e la Constanţa, politrucii care îşi inventează legi ca să dea oamenii afară, care instigă la muşamalizarea actelor de control, care nu se dau în lături să falsifice proceduri interne şi să se prevaleze de un înscris cu o semnătură plastografiată la modul mediu şi ordinar, găsesc concursul necesar, în justiţia locală, să fie condamnate victimele lor. Magistratul Cristian Lungu a devenit cunoscut opiniei publice după ce a decis să amendeze victimele de la Grădiniţa Groazei, pe motiv că l-ar fi recuzat cu rea-credinţă pe colegul său Arhip, supranumit de presă „Cel Groaznic”. Acest Arhip, s-a căznit în patru rânduri să-l scoată în libertate, sub control judiciar, pe medicul pedofil Victor Boţ, care lucra şi la Grădiniţa Groazei, concomitent dictând ca minorii abuzaţi să fie aduşi la instanţă, cu duba, ca nişte infractori. Aşa e la Constanţa: minorii abuzaţi la dubă, pedofilii în libertate.
