O delegație a UNICEF a venit la Constanța pentru a ajuta copiii din Ucraina. Vezi ce vrea să facă

Mihai Lupu, președintele Consiliului Județean Constanța, împreună cu Petre Enciu, vicepreşedinte al CJC şi Florin Cocargeanu, viceprimar al municipiului Constanţa, au primit astăzi vizita unei delegaţii a Fondului Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF), condusă de Jean Benoit Manhes, Senior Emergency Coordinator şi Raluca Dinu-Paicu, Partnerships Officer UNICEF. Subiectul abordat a vizat situația refugiaților din Ucraina și sprijinul acordat de administrația publică locală acestora.

„Sosirea în număr mare a refugiaţilor din Ucraina a creat un răspuns umanitar atât din partea autorităţilor publice locale, a societăţii civile, cât şi a oamenilor de afaceri. Consiliul Judeţean Constanţa a venit direct în sprijinul refugiaţilor ucraineni, prin punerea la dispoziție a Pavilionului Expoziţional Constanţa, unde au fost colectate produse alimentare, articole de îmbrăcăminte şi de igienă personală, ce au fost distribuite refugiaţilor, ulterior, în tot judeţul Constanţa. Să nu uităm, însă, că aceşti oameni au nevoie de noi, în continuare. În discuţiile purtate, astăzi, cu reprezentanţii UNICEF, s-a pus accentul pe necesitatea unei implicări mai active în educația tinerilor ucraineni. Incluziunea socială, eliminarea barierelor lingvistice, implicarea AJOFM-ului în identificarea locurilor de muncă, unde refugiaţii pot aplica, sunt doar câteva aspecte pe care le-am dezbătut în discuţiile de astăzi. Nu în ultimul rând am propus cooptarea Inspectoratului Şcolar Judeţean pentru elaborarea unor proiecte educaționale. Este necesar, ca împreună cu Primăria Constanţa și cu celelalte instituţii abilitate, să stabilim exact cum putem veni în sprijinul refugiaţilor ucraineni.”, Mihai Lupu, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa.

Consilierul local al USR Mirela Garip a declarat că reprezentanții UNICEF vor să realizeze la Constanța un centru pentru copiii refugiați ucraineni și familiile lor, de tip Blue Dots.

„În acest sens, s-au întâlnit cu primarul Vergil Chițac (în 9 mai), iar astăzi cu președintele Consiliului Județean Constanța, Mihai Lupu. A fost înaintat în acest sens și un memorandum, dar la nivel local suntem cumva blocați întrucât nu am reușit să identificăm până în prezent un spațiu în care să poată funcționa acest centru de servicii integrate și care să includă – reîntregirea familiilor, birouri de informare, înregistrarea celor vulnerabili, spații dedicate mamelor și bebelușilor, terapie psihologică, prim ajutor pentru igienă, sănătate și nutriție, consiliere juridică de bază, paturi, truse sanitare, jucării și alimente pentru copii.

În săptămâna aceasta voi continua – alături de Florin Cocargeanu și Petre Enciu – să identificăm un spațiu, astfel încât proiectul să poată fi realizat la Constanța. Toate resursele alocate și expertiza dobândită vor putea fi folosite ulterior în activitățile sociale necesare la nivelul orașului și județului.“, a declarat Mirela Garip.

Amintim că, sute de copii refugiaţi din calea războiului din Ucraina au rămas fără acces la educație școala unde au învățat până acum s-a închisă. Este o situaţie gravă şi fără precedent în care s-a ajuns din cauza nepăsării, a relei-voinţe şi a unor personaje ale căror acţiuni şi decizii iresponsabile se răsfrâng asupra unor suflete nevinovate şi aşa greu încercate de soartă, spun cei de la USR.

Amintim că, sute de copii refugiaţi din calea războiului din Ucraina au rămas fără acces la educație școala unde au învățat până acum s-a închisă. Este o situaţie gravă şi fără precedent în care s-a ajuns din cauza nepăsării, a relei-voinţe şi a unor personaje ale căror acţiuni şi decizii iresponsabile se răsfrâng asupra unor suflete nevinovate şi aşa greu încercate de soartă, spun cei de la USR.

Mirela Garip, consilier municipal USR Constanţa:

„La finele lunii martie am reușit, împreună cu colegi din USR, să urnim proiectul școlii ucrainene la Constanța. Am găsit părinții și profesorii refugiați și, în urma mai multor discuții purtate, am identificat nevoile copiilor, formând clasele și stabilind felul în care se vor desfășura orele de curs. Nu a fost un demers simplu, pentru că în punerea lui în practică ne-am lovit de reticența autorităților locale (de la prefectul judeţului până la conducerea Inspectoratului Școlar Județean) care fie nu vedeau în ucrainenii din Constanța niște refugiați de război, ci mai degrabă turiști care tranzitează orașul, fie nu înțelegeau importanța studiului în singura limbă cunoscută de copii, insistând ca aceștia să asiste pasiv și ineficient la orele elevilor români.

La propunerea viceprimarului Florin Cocargeanu, Inspectoratul Şcolar Judeţean ne-a pus la dispoziție Anexa școlii 11 din Constanța și încă trei săli de clasă din corpul aceleași școli (în care elevii puteau studia după amiază). Pentru că starea anexei nu era una satisfăcătoare, împreună cu Laura Tănase și Gilda Lazăr am reușit să ne mobilizăm şi, alături de colegi din USR, ONG-uri și cetățeni de bună-credință, care au donat bani, am reuşit, în timp record, să transformăm un loc neprimitor într-o școală pentru copiii din Ucraina refugiaţi alături de familii în judeţul şi municipiul nostru.

În data de 4 aprilie, 160 de elevi, cu vârste cuprinse între 3 și 12 ani, au mers la şcoala ucraineană din Constanța, unde s-au bucurat atât de predarea în limba maternă, cât şi de faptul că au interacţionat cu alţi copii din ţara lor. Însă minunea nu avea să dureze mult. La două luni de la momentul deschiderii școlii, profesorii și elevii ucraineni nu mai aveau acces în anexa școlii unde îi așteptau cărțile și caietele de studiu, rechizitele și materialele puse la dispoziția copiilor. Directoarea Şcolii nr. 11, Gabriela Tănase, care este aflată provizoriu în funcţie, a retras profesorilor dreptul de a-și desfășura activitatea în respectiva locație, folosind ca argument situații obișnuite în lucrul cu copiii, care puteau fi depășite prin dialog și bunăvoință (nu prin tragerea zăvorului pe porți).

Iniţial, doamna director Tănase s-a plâns de anumite lipsuri, de cheltuiala pe care elevii o produc școlii prin consumul de apă și curent electric, de interesul unor jurnaliști locali, naționali sau internaționali față de școală și organizarea ei. După o perioadă, timp în care a continuat să saboteze actul educaţional, a venit și ziua în care Gabriela Tănase mi-a refuzat brusc dialogul în privința școlii, spunând Inspectoratului Şcolar că-și dorește ca o entitate să își asume întregul proiect și responsabilitatea derulării lui.

Odată ce membrii ONG-ului internaţional Jesuit Refugee Service (JRS), partener UNICEF, au purtat aceste discuții cu Inspectoratul Şcolar Judeţean și conducerea Școlii nr. 11, punându-le în scris un acord de colaborare, doamna Gabriela Tănase (care pare să se bucure de o susținere obscură puternică și căreia îi este permis să acționeze după bunul plac, jucându-se cu destinele școlare a sute de elevi chinuiți), refuză să semneze protocolul și nu permite accesul copiilor și profesorilor la resursele strânse prin implicarea comunității constănțene.

Nu pot să-mi ascund dezamăgirea și tristețea pentru situația prezentă și vreau să amintesc câteva dintre lucrurile bune care s-au întâmplat la școala ucraineană din Constanța, în toată această vreme. Sunt fapte care trebuie duse mai departe, în ciuda ambiției unor oameni vremelnici, incompetenți sau răuvoitori, care au prea puțin în comun cu activitatea de dascăl, cu empatia și înțelegerea pentru copii, indiferent de cultură sau țara lor de proveniență.

Constanța este alături de București, printre primele orașe din țară care a organizat clase cu învățare în limba maternă pentru refugiații copii ucraineni, fiind un exemplu pe care Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) dorește să-l propună pentru a fi replicat în alte comunități locale din România, dar și din străinătate.

În cadrul acestei școli copiii refugiați se vindecă împreună de traumele provocate de război în casele și țara lor și primesc sprijin calificat din partea specialiștilor, iar – potrivit profesorilor ucraineni – “cei mici se află împreună într-un mediu confortabil în care toată lumea își vorbește limba, fiind calmi și mai receptivi la noile cunoștințe precum limba română însăși”;

Proiectul a adus împreună, cu scopul sprijinirii educației celor mai vulnerabili, constănțenii, oameni politici și ONG-uri, fiind un model de cooperare locală care trebuie dus mai departe;

Prin implicarea JRS, ONG care a câştigat un proiect cu fonduri europene prin care sunt finanţate şcolile ucrainene din România, profesorii și educatorii ucraineni refugiați au semnat contracte de muncă și beneficiază de salarii;

Tuturor elevilor care provin din zonele ocupate de armata rusă (precum Herson sau Mariupol) li se vor recunoaște studiile efectuate la Constanța, de către Școala Generală din Ismail. Aceeași școală este în contact permanent cu profesorii ucraineni de la Constanța și ajută cu materiale didactice astfel încât elevii să țină pasul cu programa școlară ucraineană și să poată obține calificativele necesare absolvirii;

Pe listele suplimentare întocmite de profesorii refugiați sunt înscriși pentru această toamnă peste 400 de copii refugiați ucraineni cu vârste cuprinse între 3 și 16 ani (conform evidenței coordonatorului de școala, Liudmyla Ilchenko);

În cadrul școlii ucrainene s-au întâlnit, pentru o scurtă vreme, într-o clasă distinctă, copii cu probleme logopedice, care au fost ajutați de specialiști;

Acestea fiind spuse, solicităm în mod public Instituţiei Prefectului judeţului Constanţa, Inspectoratului Județean Constanța, primarului Vergil Chiţac și tuturor autorităților locale cu putere decizională, care nu au ezitat să se laude public şi să-şi aloce merite pe seama acestui proiect, să se implice real măcar acum şi să permită continuarea școlii ucrainene, să ofere spațiul necesar, să dea dovadă de responsabilitate, empatie şi să respecte deciziile Guvernului României în privința refugiaților din Ucraina.“