Politica
Despre fenomenul plagiatelor în România. Interviu cu profesorul Alin Fumurescu
Comisia de Etică a Universității Babeș-Bolyai a decis, după analiza tezei de doctorat a ministrului de Interne Lucian Bode, că „abaterile etice constatate sunt suficient de importante pentru a concluziona că teza este profund viciată”. Cu toate acestea, Bode susține cu tărie că are dreptate când spune că nu a plagiat.
Unul dintre cei care au analizat lucrarea lui Bode, ca invitat ca expert extern în Comisia de Etică de la Universitatea Babeș-Bolyai, Alin Fumurescu, profesor de Științe politice la Universitatea Huston din SUA, a oferit un interviu publicației presshub.ro în care vorbește de „valul de doctori“ pe care l-a produs România după ’89. Potrivit sursei citate, peste 80.000 de titluri de doctor au fost acordate în perioada postcomunistă.
„Dacă în 1990 au fost 331 de titluri de doctor într-un an, „vârf de inflație” este 2012, când au fost acordate 6.259 de titluri. Explicațiile sunt mai multe, de la condiționările privind avansarea pe funcții în sistemul de stat, arderea unor etape în carieră, indemnizații la salariu până la împăunarea cu un titlu care te ridică în ochii colegilor de partid sau de pahar.“, arată sursa. Profesorul universitar a făcut pentru presshub.ro o comparație între sistemul din SUA și cel românesc, iar ca o primă referință Fumurescu a spus că în SUA competiția e acerbă. Idealurile, cum știm, nu sunt de pe lumea aceasta. Dar nu e o întâmplare că țara cu cei mai performanți cercetători și cele mai performante universități, de la distanță, este SUA. Ca european, recunosc că mă rănește ușurel la orgoliu, dar asta nu mă împiedică să constat realitatea. Iar explicația se găsește în sistemul doctoral – care nu seamănă defel cu cel european, în general.
Numerele variază, de bună seamă, de la un program la altul, dar chiar și la un program de reputație medie, să zicem, nu sunt admiși în program mai mult de 25-30% dintre aplicanți. La universitățile cu reputație, procentul scade mult sub 10%. Urmează cursurile obligatorii, vreme de trei ani, nu dintr-o specialitate, ci din două (major și minor). Așa ceva, în Europa, nu există. La sfârșit, dacă ai supraviețuit, dai două examene „atotcuprinzătoare” („comprehensive”), extrem de dure, din cele două specialități. Fiecare examen durează o zi întreagă (opt ore) sau mai mult dacă ai și scris și oral, timp în care trebuie să demonstrezi că stăpânești cam toată literatura de bază din domeniul respectiv. Dacă pici vreunul dintre examene de două ori, zbori din program. Abia apoi propui un subiect pentru teza de doctorat, care și el trebuie aprobat de către o comisie. Din comisie unul dintre membri trebuie să fie de o altă universitate. Iar la sfârșit, după încă vreo trei ani sau mai multi, îți „susții” teza în fata comisiei. Nici vorbă să inviți la „susținere” mătuși și bunici sau să servești fursecuri și șampanie, cum am auzit că se întâmplă prin Europa, unde este doar o (altă) formalitate. În funcție de specializare și de an, concurența variază, dar, când am aplicat eu, bunăoară, eram 182 de candidați de filosofie politică aplicând pe cam aceleași 12-14 poziții valabile în toată America. Urmează confirmarea pe post – în șase ani. Dacă nu publici suficient, ești dat afară. Iar publicarea în SUA este o altă concurență. Abia după, obții dreptul de a conduce, la rândul tău, lucrări de doctorat. Iar „conduce” înseamnă să te implicit în efortul de câțiva ani al doctorandului de la început la sfârșit, să-l pui să-și refacă fiecare capitol de câteva ori, până ești sigur că nu te va face de rușine, ba dimpotrivă, ș.a.m.d.“, a spus Alin Fumurescu, profesor de Științe politice la Universitatea Huston din SUA.
Cine este Alin Fumurescu
Alin Fumurescu a absolvit Facultatea de Filozofie a Universității Babeș-Bolyai şi are două masterate în științe politice, la Institut Européen des Hautes Études Internationales (Nisa) și la Univesity of Missouri. Și-a susținut teza de doctorat, „Compromise and Representation: A Split History of Early Modernity“, la Indiana University (Bloomington). În prezent este assistant professor la University of Houston. Prima ediție a cărții „Compromisul. O istorie politică și filozofică” a apărut la Cambridge University Press, în 2013.
Mai multe despre plagiatul din România puteți citi aici:
Sursa foto: revistasinteza.ro
Citește și:
