Societate
Ședință deschisă a comunității Alcoolicii Anonimi din Constanța. ”Acum trăiesc… și știu tot ce am făcut astă vară.”
Published
2 ani agoon
Din ce în ce mai multe persoane cad pradă alcoolului, în principal din cauza problemelor cu care se confruntă zilnic. Băutura le conferă o stare relativ bună – cei mai mulți dintre ei spun că se pot lăsa oricând, că ei nu sunt dependenți. Din păcate, mulți ajung alcoolici, iar tratamentul devine necesar pentru toți. Cel puțin așa ar trebui…
Recent, am fost la o ședință deschisă a Alcoolicilor Anonimi din Constanța. Nu a fost pentru prima oară când participam la o astfel de întâlnire. Numai că, de această dată, totul a fost diferit de ceea de știam că se întâmplă acolo. O mulțime de oameni se aflau la sediul de pe strada Calafatului din municipiul reședință de județ, locul de întâlnire al grupului AA – atât bărbați, cât și femei.
A fost o întâlnire cu specialiști în transmiterea mesajului: ”Cum am fost, ce ni s-a întâmplat și cum suntem acum”. Iar când spun specialiști, mă refer la psihologi, psihoterapeuți, preoți. Printre invitați am întâlnit și instrumentiști ai Teatrului Național de Operă și Balet.
La începutul întâlnirii, membrii comunității AA au rostit în cor rugăciunea seninătății: ”Doamne, dă-mi seninătatea să accept ceea ce nu pot schimba, curaj să schimb ceea ce pot și înțelepciunea să le deosebesc”.
Cu toții s-au prezentat simplu, doar cu prenumele: Mihai, Liviu, Daniel, Cristina, Victor, Florin, Denis, Daniel, Radu, Cornel, Cosmin etc. și apoi fiecare dintre ei a povestit cu sinceritate maximă cum a ajuns să bea din ce în ce mai mult, până la fundul sacului, pentru ca apoi să se regăsească și să redescopere viața. Cei mai mulți dintre ei locuiesc în Constanța, însă doi vin regulat la ședințe tocmai din Hârșova, iar altul, de la Cernavodă. Poveștile lor nu diferă foarte mult una de cealaltă.
Fiecare dintre ei a început să bea mult, unii din copilărie, de pe la 14-15 ani, alții de la 23-24 de ani, însă un bărbat a menționat că el s-a apucat de băut după 30 de ani. Motivele sunt greu de precizat.
Chiar și specialiștii spun că pentru cei mai mulți oameni băutura înseamnă prietenie, degajare de griji, intimitate veselă cu prietenii. Pentru alcoolici, însă, lucrurile sunt total diferite. Cu cât au băut mai mult, cei din jur i-au tolerat mai puțin, iar ei s-au retras din societate și au ajuns la marginea prăpastiei.
Într-un oraș mare, cum este Constanța, sunt sute, dacă nu chiar mii de alcoolici. Foarte mulți dintre ei refuză să accepte acest lucru, alții s-au obișnuit să fie numiți bețivi și să nu le mai pese. Mulți dintre ei au reușit să își mențină unită familia, dar la fel de mulți au trecut printr-un divorț sau chiar două, iar situația lor s-a complicat și mai mult în acest fel.
Spre marea mea surprindere, chiar și la această întâlnire a AA au fost persoane care au recunoscut că nu știau despre existența acestei comunități, nu doar în Constanța, ci în România, că au auzit despre ea, repectiv au văzut filme/reportaje TV însă și-au imaginat că asta se întâmplă doar în Statele Unite ale Americii și că este mai mult subiect de film decât realitate.
Prin destăinuirile lor, membrii AA Constanța încearcă să transmită importanța existenței acestui grup și a modalitații de a atrage persoanele care au mari probleme cu dependența însă, fie nu știu unde pot apela pentru a scăpa de ea, fie nu au puterea de a căuta soluții, fie nu recunosc faptul că sunt dependente. Dar, cel mai important lucru este acela că de când sunt la AA, persoanele prezente la întâlnire nu au mai consumat băuturi alcoolice – unii dintre ei au sub un an de abstinență, alții au depășit opt ani. La această ședință deschisă i-a fost acordată lui Daniel medalia aniversară cu prilejul împlinirii a 6 ani de când nu a mai băut.
”Acum trăiesc… și știu tot ce am făcut astă vară.”
Fiecare dintre membrii grupului AA a vorbit despre adicția sa, despre cum a început și cum a ajuns la decizia de a renunța la alcool.
Mihai a fost primul care a vorbit despre aceste lucruri. Mi-a atras atenția mărturisirea lui prin faptul că a spus că i-au fost necesare câteva luni de participare la ședințe și de renunțare la alcool ca să-și dea seama că nu există nici o cale de mijloc. Spunea că a ajuns la o întâlnire AA într-o mănăstire din țară, unde s-au întâlnit câteva sute de oameni care renunțaseră la alcool. Și a văzut cât de veseli și fericiți pot fi acești oameni în lipsa alcoolului.
La rândul său, Denis a povestit că gândul de a se lăsa de băut l-a pus într-o situație ciudată. ”Nu știam să trăiesc altfel. După multiplele probleme pe care le-am avut am văzut numeroasele părți negative ale alcoolului. Alcoolismul mi-a furat amintirile. Acum trăiesc… și știu tot ce am făcut astă vară. Nu știu ce se va întâmpla mâine, dar azi e bine!”, a spus el.
El este unul dintre membrii ai acestui grup alături de care a rămas soția sa. Mulți dintre cei prezenți au divorțat, o dată sau de mai multe ori. Din păcate au înțeles greu că au ceva extrem de important de făcut pentru a-și păstra familia, prietenii, locul de muncă, libertatea. Erau obligați să se lase de băut. Pentru că alcoolismul este o boală, la noi înțeleasă mult prea puțin. Însă în străinătate este catalogată și tratată ca și boală.
Pentru însănătoșirea unui alcoolic trebuie parcurși 12 pași:
- Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului – că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră.
- Am ajuns la credinţa că o Putere superioară nouă înşine ne-ar putea reda sănătatea mintală.
- Am hotărât să ne lăsăm voinţa și viața în grija unui Dumnezeu – aşa cum şi-L închipuie fiecare dintre noi.
- Am făcut, fără teamă, un inventar moral amănunţit al propriei persoane.
- Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine şi altei fiinţe umane natura exactă a greşelilor noastre.
- Am consimţit fără rezerve ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter.
- Cu umilinţă, I-am cerut să ne îndepărteze defectele.
- Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri şi am consimţit să reparăm aceste rele.
- Ne-am reparat greşelile direct faţă de acele persoane, acolo unde a fost cu putinţă.
- Ne-am continuat inventarul personal și ne-am recunoscut greşelile, de îndată ce ne-am dat seama de ele.
- Am căutat, prin rugăciune şi meditaţie, să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu – aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi, cerându-I doar să ne arate voia Lui în ce ne priveşte şi să ne dea puterea să o împlinim.
- După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.
Despre Asociația Alcoolicii Anonimi
Reamintim că Alcoolicii Anonimi este o comunitate de bărbați și femei care îşi împărtăşesc experienţa, puterea şi speranţa, cu scopul de a-şi rezolva problema comună şi de a-i ajuta şi pe alţii să se însănătoşească de pe urma alcoolismului. Singura cerinţă pentru a deveni membru AA este dorinţa de a înceta băutul.
”AA-ul nu percepe nici cotizaţii, nici taxe de înscriere, ne finanţăm prin contribuţiile noastre. AA nu se afiliază nici unei secte, nici unei formaţiuni religioase sau politice, nici unei organizaţii sau instituţii; ei nu doresc să se angajeze în nici o controversă; nu sprijină şi nu contestă nici o cauză. Scopul nostru primordial este acela de a rămâne abstinenţi şi de a-i ajuta pe alţi alcoolici să ajungă la abstinenţă.”, precizează reprezentanții AA Constanța.
O precizare extrem de important: la ora actuală, AA există în peste 180 de țări ale lumii și este alcătuită din circa 2 milioane de bărbați și femei. AA a început în anul 1935, când doi bărbați din Statele Unite ale Americii, un agent de bursă din New York și un medic chirurg din Ohio s-au întâlnit și au descoperit împreună că doi alcoolici fără speranță își pot fi de folos unul altuia în a rămâne abstinenți. Au fondat AA, știind că alcoolul îi va ucide dacă nu se vor opri din băut. Fiecare dintre ei fusese diagnosticat ca un alcoolic incurabil. După ce au început să-și împărtășească experiența similară cu alcoolul au constatat că își înțelegeau problemele mai bine decât o făceau cu familia, prietenii și doctorii lor. Iar această înțelegere le-a dat puterea de care aveau nevoie pentru a respinge acea prima băutură are întotdeauna îi ducea la dezastru.
Această terapie le-a redat speranța în viață și viitor.
În mod normal, o întrunire AA poate avea o varietate de forme dar la orice întrunire veți întâlni alcoolici vorbind despre ce a făcut băutura cu viața și personalitatea lor, ce au făcut pentru a se ajuta pe sine și despre cum trăiesc astăzi.
”Sunați la numerele de telefon 0770-225522 sau la 0374 490901.
La aceste telefoane răspund voluntari AA care vor fi bucuroși să vă asculte și vă răspundă la întrebări sau să vă pună în legătură cu cei care sunt aproape de dumneavoastră și vă pot ajuta.”, au precizat organizatorii ședinței deschise.
Comentarii pe Facebook
Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!