Societate
Grigore Comănescu, un om corect și hotărât, o voce a dreptății, s-a stins din viață după ce i s-a făcut rău într-o sală de Tribunal
A murit la 65 de ani, într-un spital din București, unde fusese internat de urgență, după ce i s-a făcut rău într-o sală de judecată.
Grigore Comănescu a fost un om corect și hotărât, o voce a dreptății, un luptător împotriva abuzurilor. Cumva, abuzurile au venit peste el, fără să fi greșit cu nimic.
A construit de la zero, încă din zorii economiei de piață, un grup de firme cu activități recunoscute și premiate la nivel național în producția materialelor de construcții, a construcțiilor hidrotehnice, a construcțiilor de drumuri și autostrăzi, a dezvoltării imobiliare și a turismului. S-a implicat enorm și era mândru de realizările lui profesionale, absolut remarcabile: sistemul de diguri de la extinderea plajelor din Constanța, contribuțiile importante la autostrăzile A2 și A4, reabilitarea trainică și responsabilă a unor drumuri naționale, blocul Comprest Util de pe Lăpușneanu și multe altele. Era preocupat de soarta celor peste 600 de angajați și le purta responsabilitatea. De asemenea, era un partener loial al statului român, către care achita taxe și impozite de aproximativ zece milioane de euro pe an.
Din 2008, se judeca pentru recuperarea carierei de la Sibioara. Deși o cumpărase cu bani grei, deși era oprită prin lege de la retrocedare, aceasta fusese retrocedată unor persoane particulare, printr-un proces în care omul de afaceri nici nu fusese citat ca parte. S-a stins din viață înainte să vadă această nedreptate definitiv reparată.
Din 2012, s-a judecat pentru a anula o taxă fiscală abuzivă, de patru milioane de euro, inventată de un fost primar de la malul mării. Sau poate mai potrivit ar fi de spus: un fost primar de la malul lacului Siutghiol, acolo unde antreprenorul edificase un complex de vile turistice. Totodată, în același loc, a consolidat malul de lac, având acordul de principiu al Apelor Române. Primarul în discuție a pretins că lucrarea de consolidare a malului de lac ar fi, cam aiuristic, un fel de depozitare de materiale de construcții în locurile publice, calculând datoria, după cum am arătat mai sus, la astronomica sumă de patru milioane de euro. După ani grei de procese, taxa abuzivă a fost desființată definitiv.
Grigore Comănescu mergea personal la aproape fiecare termen de judecată. Uneori își pierdea speranța în Justiție, însă de fiecare dată se remonta cu gândul că, în cele din urmă, dreptatea va triumfa. Niciodată nu a refuzat să vorbească public despre cazurile sale, participând la numeroase emisiuni. O făcea din convingerea că exemplul său personal poate să inspire semenii să lupte pentru dreptate și pentru o societate mai bună.
Transmitem pe această cale condoleanțe familiei îndoliate. Dumnezeu să-l odihnească pe domnul Grigore Comănescu în lumea celor drepți!
