Exclusiv
Un baron din judeţul Constanţa a inventat cea mai mare taxă fiscală din lume, ca să-şi belească un adversar
Primarul unui orăşel din judeţul Constanţa se pregăteşte să scoată la executare silită bunurile unei societăţi în sarcina căreia a inventat o impunere fiscală de două milioane de euro şi penalităţi de încă un milion şi jumătate de euro. Această taxare uriaşă şi abuzivă urmăreşte pedepsirea cruntă a unui adversar politic.
În alegerile locale din vara lui 2012, Nicolae Matei se pregătea să ocupe, pentru a doua oară, scaunul de primar al Năvodariului… fără niciun fel de luptă. Aşa de bine stătea în sondaje, că nu avea nicio emoţie. Şi totuşi, împotriva sa, pe străzile oraşului, s-a manifestat, s-a scandat, s-au arătat dovezi ale furtului şi abuzului de putere. Venit ca din neant, contracandidatul de la PNL, pe numele său Iurin Pancencu (foto), reuşise, în doar câteva săptămâni, să arate alegătorilor o altă faţă a lui Matei.
Strategia de intimidare
Trebuie să prezumăm că situaţia crea îngrijorare la celula de partid a PSD-ului de la Consiliul Judeţean Constanţa, unde baronul cel roşu, Nicuşor Constantinescu, ştia că trebuie să-i apere voturile lui Matei, ca să-şi apere, de fapt, voturile sale. Altfel, nu înţelegem ce nevoie disperată o fi simţit directorul adjunct al Direcţiei Economice a CJC-ului, actualmente coinculpat alături de Nicuşor într-unul din dosarele sale penale, să se prezinte, ca la ordin, la Primăria Năvodari, pentru a întocmi o strategie de intimidare a rebelului de la PNL. Pe 3 mai 2012, Bogdan Teoniu Gavrilă-Dima, directorul în cauză de la CJC, a contrasemnat, în calitate de consultant, o notificare a Primăriei Năvodari adresată Somaco Construct SRL, firmă administrată de Iurin Pancencu, dar deţinută de cumnatul acestuia, binecunoscutul om de afaceri Grigore Comănescu. Alături de Dima, notificarea era semnată, cu apostilă, în locul primarului Matei, de viceprimarul său, Florin Chelaru, şi de alte trei persoane din cadrul Serviciului Public ADPP Năvodari. „Prin prezenta, vă aducem la cunoştinţă că, în vecinătatea laturei (sic!) de vest a terenului pe care-l deţineţi în proprietate în Oraşul Năvodari, bd. Mamaia Nord, ocupaţi o suprafaţă de 3.723 mp, ce aparţine domeniului privat al Oraşului Năvodari şi o suprafaţă de 923 mp, ce aparţine domeniului public al Oraşului Năvodari, fără a avea documente care să ateste titlul cu care ocupaţi aceste terenuri. (…) În termen de 5 (cinci) zile de la data primirii prezentei, sunteţi obligaţi să eliberaţi terenul în suprafaţă totală de 4.626 mp şi să-l readuceţi la starea iniţială (…) urmând ca, în cazul în care nu veţi da curs solicitării noastre, să urmăm procedurile legale pentru tulburarea posesiei.” – se arăta în notificare.
Somaco asanase mlaştina pe banii ei, cu acordul Apelor Române
Somaco deţinea, într-adevăr, un teren de 8059 mp în Năvodari, pe malul lacului Siutghiol. Compania îl cumpărase cu 1,3 milioane de euro, în 2007, şi edificase cu autorizaţii legale Complexul Turistic Verona de patru stele, pe o parte din el. La momentul construirii vilelor turistice, terenul Somaco era despărţit de lac printr-o zonă de mlaştină, iar uneori apele se infiltrau până în preajma fundaţiilor. Consolidarea malurilor lacului şi asanarea mlaştinii erau obligaţiile Companiei Naţionale Apele Române, care avea zona de protecţie în administrare, proiectul şi autorizarea să facă lucrările… dar n-avea banii şi interesul. În acele condiţii, pentru a-şi salva planurile legitime de investiţie, Somaco a propus să execute ea, pe cheltuiala sa, proiectul Apelor. Iar Compania şi-a dat acordul prin Adresa nr. 8221/23.05.2007. Dar tot malul lacului din zona Mamaia Nord-Năvodari a fost consolidat exclusiv de proprietarii privaţi de facilităţi turistice de pe terenurilor vecine. În cazul Complexului Verona, malul a fost consolidat pe o lungime de 420 de metri liniari. S-a recuperat o suprafaţă importantă de teren până atunci inundată de ape, s-a asanat întreaga zonă, s-au amenajat spaţii verzi şi alei de acces. Întreaga lucrare a fost executată în perioada 2008-2009. În 2010, prin efectul unei legi, Primăria Năvodari a primit în proprietate malurile lacului Siutghiol şi n-a constatat nicio neregulă. E adevărat că autoritatea locală a dormit în papuci vreo doi ani de zile, până s-a decis să întabuleze terenurile în proprietatea ei. Dar indiferent de scuza asta, care de fapt nu scuză nimic, Primăria ştia foarte bine situaţia din teren, ca dovadă că recepţia vilelor turistice s-a făcut în 2010, la faţa locului… unde se aflau deja amenajările de consolidare. Şi tot în 2010, Primăria a luat o fâşie de teren din proprietatea firmei Somaco, pe latura de est, pentru supralărgirea bulevardului Mamaia Nord. Pentru a regla situaţia cu Somaco, Primăria a vândut firmei o fâşie de 141 de metri pătraţi, pe latura de vest, spre lac. Tranzacţia s-a materializat prin Contractul de Vânzare-Cumpărare nr. 1071/19.05.2010, autentificat la BNP Lavinia Gheorghe, prin semnătura primarului Matei şi a patronului Somaco, Grigore Comănescu. Desigur, şi această împrejurare atestă, fără niciun dubiu, că Matei ştia situaţia din teren şi, cel mai probabil, se bucura în sinea sa că privatul investise bani buni din buzunarul său pentru asanarea mlaştinii.
O amendă de 40.000 de lei pentru cheuri… inexistente
În urma notificării, Somaco a trimis, cu stupefacţie, încă de a doua zi, o adresă Primăriei Năvodari, cerând lămuriri cu privire la coordonatele topografice, istoricul de rol al suprafeţelor, dar mai ales precizarea „cu ce ocupă Somaco Construct SRL suprafeţele la care faceţi referire”. Lămuririle au venit prin poştă, pe 8 mai 2012, când Somaco a primit un Proces-Verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întocmit de un poliţist local, chiar în ziua cu notificarea, pe 3 mai 2015. Cel mai probabil, procesul-verbal a fost întocmit la birou, nefiind semnat de vreun reprezentant al contravenientei. „Am constatat: amenajarea terenului aparţinând Oraşului Năvodari dintre malul lacului Siutghiol şi latura de vest a proprietăţii SC Somaco Construct SRL de pe bulevardul Mamaia Nord nr. 42, precum şi construirea a patru cheuri de amarare ambarcaţiuni de agrement”, scria comunitarul. Apoi, stabilea ca măsuri: desfiinţarea construcţiilor neautorizate în termen de cinci zile şi o amendă de 40.000 de lei. La faţa locului nu exista niciun cheu de amarare a navelor, darămite patru! Exista însă, instalat cu autorizaţia Apelor Române, din vremea când compania naţională deţinea lacul şi malurile sale, un ponton plutitor, pentru acostarea ambarcaţiunii de agrement, pe care Somaco o exploata comercial cu acordul legal al autorităţilor competente, printre care, surpriză!, chiar şi Primăria Năvodari (Acordurile 777/28.04.2011 şi 777/19.03.2012). Desigur, când autorizase activitatea, Primăria ştia exact că nu există cheuri de amarare, ci doar un ponton plutitor, însă nici comunitarul nu-şi putea face norma de amenzi fără să constate o construcţie neautorizată. Păi, dacă nici nu exista construcţia, cu atât mai mult era valabil că nu fusese autorizată.
Cum a încercat Matei să demoleze cheurile, plaja şi duşurile care nu existau decât în hârtiile sale
În faţa acestei minciuni mizerabile, Somaco s-a grăbit să depună, încă din 21 mai 2012, o plângere contravenţională la Judecătoria Constanţa (care a făcut obiectul dosarului civil 12.512/212/2012). Firma amendată a semnalat că, în procesul-verbal, nu se specificase data la care a fost săvârşită contravenţia; căci autorităţile au un termen legal în care trebuie să constate aceste abateri, iar nu după ani de zile. De asemenea, a arătat că nu există niciun cheu de amarare şi că aşa-zisa „amenajare fără autorizaţie a terenului” este o încadrare prea generală; legea prevede ca în procesele-verbale să se indice în mod exact amenajările neautorizate şi în ce constau ele.
Eroarea agentului comunitar a fost îndreptată, în timpul procesului, printr-o Dispoziţie şi mai strâmbă, emisă de primarul Matei sub nr. 1015/08.08.2012. Aceasta dispunea defiinţarea lucrărilor executate abuziv, precizând pentru prima oară în ce constau acestea: spaţii verzi, alee pietonală, plajă, duşuri şi patru cheuri de amarare a ambarcaţiunilor de agrement. De ce era şi mai strâmbă dispoziţia lui Matei? Ei bine, spaţiile verzi şi aleile pietonale existau într-adevăr, însă aşa cum avea să reţină ulterior o instanţă de judecată, în legislaţia românească astfel de amenajări nu necesită autorizaţie de construire. Aşa spune legea: când plantezi un pom, când arunci o mână de sămânţă de gazon, când pui nişte dale, nu-ţi trebuie autorizaţie de construire. Pe de altă parte, plaja, duşurile şi cheurile de amarare lipseau cu desăvârşire – aşa cum avea să constate chiar instanţa de judecată analizând fotografiile realizate din toate unghiurile posibile de către reprezentanţii Somaco. Pur şi simplu, aceste dotări nu existau… decât în hârtiile lui Matei. Prin Dispoziţia sa, primarul Năvodariului, nu doar că atesta, în fals, existenţa lor, dar autoriza o firmă specializată să le demoleze, urmând ca toate costurile ocazionate de operaţiuni să fie recuperate de la Somaco.
Dispoziţia a fost anulată de instanţa de contencios administrativ şi fiscal, la fel şi măsurile accesorii din procesul-verbal de constatare a contravenţiei privind desfiinţarea construcţiilor. Considerând, totuşi, că procesele-verbale de contravenţie se prezumă a fi întocmite cu bună-credinţă (că aşa spune legea), instanţa a menţinut măsura sancţionării firmei Somaco, însă a redus amenda de la 40.000 de lei, la 1.000 de lei.
Decizia de impunere de două milioane de euro
În toiul proceselor care vizau contravenţia şi dispoziţia de demolare emisă de Matei, Primăria Năvodari a emis o decizie de impunere fără număr de înregistrare, pe 14.08.2012. Prin acest document, se crea o obligaţie de plată în cuantum de 8.474.304 lei în sarcina SC Somaco Construct SRL, cu titlul de taxă zilnică pentru utilizarea temporară a locurilor publice, în vederea depozitării de materiale. Geniile din Primăria Năvodari au calificat pietrişul şi nisipul pus în operă la consolidarea malurilor lacului drept depozitare de materiale pe domeniul public. A naibii depozitare de două milioane de euro!!! În 2007, pe vârful boom-ului economic, Somaco îşi cumpărase terenul ei, de două ori mai mare, cu jumătate din suma pretinsă acum de Primărie, cu titlul de taxă fiscală. Dar în 2012, în plină criză financiară, cu două milioane de euro puteai să cumperi suprafeţe mult mai ample… sau, iată!, să plăteşti taxe fiscale către Primărie pentru servicii neprestate. Căci, potrivit legii (în speţă art. 2 pct. 55 din Legea 273/2006), taxa reprezintă suma plătită de o persoană fizică sau juridică pentru servicii prestate acesteia de către o instituţie publică. Dar ce serviciu a prestat Primăria Năvodari firmei Somaco? Ei bine, niciunul. Ca să înţelegeţi cât de monstruoasă e aşa-zisa taxă fiscală a lui Matei ar trebui să ştiţi că, în anul 2013, sub semnătura sa, Primăria Năvodari a aprobat transmiterea unei concesiuni de teren, de la un titular la altul, pentru o redevenţă de 92 de bani pe metru pătrat pe an (Contractul de Concesiune nr. 17.050/15.04.2013). Ca să câştige 8.474.304 lei, Matei ar fi trebuit să concesioneze 9.211.200 de metri pătraţi de teren… sau să pretindă, în fals, că a prestat servicii care să-i permită a pretinde o taxă fiscală cum nu s-a mai văzut, nicăieri şi niciodată. Totodată, ar mai trebui să ştiţi că toţi agenţii economici de pe bulevardul Mamaia Nord au amenajat malul lacului în dreptul proprietăţilor lor (aşa cum este şi cazul Scoica Land), dar nu li s-a impus, niciodată, vreo taxă fiscală, nici măcar de un euro, darămite de două milioane de euro, că au îndrăznit să asaneze mlaştina puturoasă, cu păpurişul, broaştele şi ţânţarii ei.
Atitudinea duşmănoasă şi abuzivă a lui Matei se vede şi din dubla măsură pe care a aplicat-o în cazul Somaco. Reamintim că, într-o primă fază, Primăria, prin agentul ei constatator, a calificat nisipul şi pietrişul pus în operă de Somaco la consolidarea malurilor drept amenajare sau construcţie. Dar în timp ce susţinea în instanţă că Somaco a construit ilegal, aceeaşi Primărie susţinea, în alte acte oficiale, că la faţa locului nu e nicio construcţie, ci o depozitare alandala de materiale. Susţinând concomitent situaţii total contrare (e albă, dar e neagră!!!), Matei şi-a trădat singurul scop în această poveste: pe el nu-l interesa cum să califice situaţia, ci să-i belească pe Comănescu şi Pancencu de cât mai mulţi bani.
„Construcţia” de arbori şi alte acareturi: doar 672 mp
Somaco a făcut contestaţie fiscală împotriva deciziei fără număr. Plângerea a fost soluţionată de primarul Matei, care a emis în acest sens Dispoziţia cu numărul 1222/08.10.2012. La capătul câtorva pagini de platitudini insuportabile, primarul respingea contestaţia fiscală ca neîntemeiată. Aşa cum era de aşteptat, firma Somaco a deschis un proces în contencios administrativ şi fiscal, cerând anularea Dispoziţiei, a deciziei de impunere şi a somaţiilor de plată care începuseră să curgă. În întâmpinare sa, Primăria a venit cu o argumentaţie de tipul cercului pătrat: „reclamanta a realizat construcţii, respectiv a depozitat materiale, chiar dacă cu destinaţia de consolidare, pe un bun aparţinând domeniului public şi privat al autorităţii locale”. Păi, după logica asta oltenească, Palatul Parlamentului este, la rândul său, o simplă depozitare de betoane. În cauza dedusă judecării la Curtea de Apel Constanţa, instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, desemnând în acest scop, ca expert neutru, pe inginera Carmen Chera (vezi aici Raportul de Expertiză). Or, aceasta a atestat că pe cele două suprafeţe de teren nu s-au identificat nisip de râu şi piatră spartă depozitate. „În sens tehnic, depozitele se definesc ca grămezi neconsolidate de materiale, aceste materiale fiind identificate în infrastructura terenului sub forma unei platforme prin care s-a consolidat solul care are o constituţie litologică preponderent nisipoasă. (…) Materialele identificate în infrastructura terenului în litigiu nu se aflau depozitate pe teren, ci intrau în componenţa lucrărilor de consolidare a terenului”, arăta experta judiciară neutră într-o anexă a raportului de expertiză. Pe de altă parte, specialista numită de instanţă a identificat, totuşi, elemente de construcţie amplasate pe terenul în litigiu, după cum urmează: „hidranţi de incendiu – 2 buc.; hidranţi de grădină – 2 buc. (pentru irigaţii – n.n.); cămine de alimentare cu apă – 2 buc. şi reţea subterană de alimentare cu apă; cămine de canalizare pluvială – 2 buc.; stâlpi de iluminat – 2 buc. şi reţea subterană de alimentare cu energie electrică; împrejmuire (sud) 5,70 ml (2 mp); împrejmuire (nord) 6,80 ml (2,38 mp); tălpi prefabricate cu stâlpi metalici pentru panouri publicitare – 6,40 mp; rigolă ape pluviale – 1,71 mp; spălător de picioare – 4,67 mp; alei – 55,13 mp; parcare – 249,85 mp; trotuare – 54,42 mp; fântâni arteziene – 15,63 mp; spaţii verzi – 279,77 mp, pe care sunt plantaţi arbori, respectiv: tuya – 30 buc., duzi pletoşi – 11 buc. şi platani – 4 buc.”. Trecând peste faptul că arborii şi iarba verde au fost trecute în lista construcţiilor (ba bine că n-au fost depozitaţi, cu rădăcinile-n pământ, cum ar pretinde Primăria Năvodari), trebuie totuşi să constatăm că suprafeţele „ocupate” de aceste amenajări erau de 672 de metri pătraţi. Or, Matei pretindea taxă sa fiscală pentru o suprafaţă de 4.646 de metri pătraţi.
Expertul-parte PSD-ist a mai găsit o roabă, o ţeavă şi-o scară
În cauză, Primăria Năvodari a desemnat un expert-parte, în persoana inginerului Vasile Moldovanu (foto), fost director la Drumuri pe vremea lui Nicuşor Constantinescu şi fruntaş PSD-ist al organizaţiei de la Mangalia. În Co-raportul său de expertiză/opinie (vezi aici documentul), acesta găsise, suplimentar faţă de raportul neutru, o roabă metalică, o scară de lemn, o ţeavă, un panou PSI, un gard provizoriu din panouri publicitare, 12 bucăţi de gresie recuperată, 110 cărămizi recuperate, dar mai ales 129,84 mc de nisip şi 2323 mc de piatră spartă concasată. Aşa cum era de aşteptat, expertul PSD-ist a omis să arate că nisipul şi piatra făceau parte din infrastructura terenului, nefiind depozite în sensul tehnic al termenului.
Matei şi-a revocat Dispoziţia, ca să lase litigiul fără obiect
În timpul litigiului, Matei a emis o nouă dispoziţie de primar, prin care a revocat Dispoziţia anterioară de respingere a contestaţiei fiscale a firmei Somaco. Deîndată, avocaţii săi au cerut instanţei să constate că litigiul a rămas fără obiect, întrucât dispoziţia atacată nu mai era în vigoare. Cu toate acestea, instanţa a sesizat manevra sa ilegală şi a respins această excepţie forţată. Mai mult, analizând conţinutul raportului neutru de expertiză, Curtea de Apel Constanţa a apreciat că „lucrările de construire enumerate de expert, chiar şi cele având caracter provizoriu, nu pot reprezenta bunuri care ocupă temporar locurile publice (…) eventuala ocupare abuzivă a terenului unităţii administrativ teritoriale nu poate fi sancţionată prin impunerea taxei pentru utilizare temporară a locurilor publice.”. De asemenea, a mai apreciat că „împrejurarea că o astfel de taxă este echivalentul unui serviciu prestat acelor persoane care sunt obligate la plată (art. 2 pct. 55 din Legea 273/2006) înlătură posibilitatea aplicării acestei taxe pentru situaţia fiscală stabilită (unilateral – n.n.) chiar de pârâte.”. Prin Sentinţa Civilă 351/CA/07.11.2013 (vezi aici documentul), Curtea a desfiinţat decizia de impunere fiscală şi Dispoziţia 122/08.10.2012.
Matei ajunge la beciul domnesc în celulă cu Strutinsky. Verişoara soţiei lui Strutinsky judecă recursul
Cu hotărârea judecătorească în mână, Grigore Comănescu a depus la Parchet o plângere penală împotriva primarului Matei şi a funcţionarilor care stabiliseră, unilateral, fără să fi prestat niciun serviciu, imensa taxă fiscală de două milioane de euro. După toate indiciile, pe Matei îl păştea puşcăria, cu care făcuse cunoştinţă, în două rânduri, în mod preventiv, în asigurarea bunei desfăşurări a anchetelor penale care vizau alte fapte de abuz puse în sarcina sa. În ultima sa „delegaţie” la „beciul domnesc”, primarul Năvodariului fusese coleg de celulă cu Sorin Strutinsky (foto), celebrul asociat al lui Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, aşa cum atestă mai multe site-uri. Între timp, cei doi colegi de beci au fost puşi în libertate. Şi tot între timp, Primăria lui Matei a depus recurs la Sentinţa Civilă 351/CA/7 noiembrie 2013 . Întâmplarea oarbă a făcut ca în completul Înaltei Curţi să compară, în acest litigiu, şi judecătoarea Luiza Maria Păun, despre care Grigore Comănescu susţine, într-o altă plângere penală adresată DNA Bucureşti, că este verişoara Adrianei Strutinsky, fosta soţie a lui Sorin Strutinsky.
La capătul căii de atac, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 2067 din 19 mai 2015 (vezi aici documentul), prin care a admis recursul Primăriei Năvodari, a modificat în parte sentinţa Curţii de Apel Constanţa în sensul că a respins acţiunea Somaco Construct SRL şi a menţinut celelalte măsuri (pe care nu le menţionează, dar intuim că este vorba de respingerea excepţiilor invocate de avocaţii lui Matei). Judecătoarea Luiza Păun nu a semnat Decizia, fiind plecată în concediu.
Cum a confundat Înalta Curte raportul de expertiză cu opinia expertului-parte
Ca să ajungă la această dezlegare, instanţa de recurs a construit un argument de forma: instanţa de fond a spus că actele fiscale emise de Matei încalcă legea, dar în realitate nu încalcă legea, deoarece conţin menţiunile prevăzute de lege. Referitor la fondul raportului de drept fiscal (adică la situaţia de fapt care justifica, sau nu, taxarea), completul de recurs a criticat soluţia de la Constanţa, în sensul că nu a reţinut caracterul sezonier al activităţii derulate de Somaco Construct SRL la Complexul Verona şi că amenajările au caracter provizoriu. Dar ce relevanţă aveau aceste aspecte? Ei bine, „sezonier” şi „provizoriu” sunt oarecum sinonime cu „temporar”, cuvântul cheie folosit în denumirea taxei lui Matei: „taxă de ocupare temporară a locurilor publice”. Aici bătea onorata instanţă, la aluzia că pietrişul şi nisipul prinse în infrastructura consolidării de mal sunt sezoniere şi provizorii, ca orice grămadă inertă de materiale depozitate. Ne amintim însă că expertul neutru numit de Curtea de Apel Constanţa arătase în clar şi fără niciun dubiu că „materialele identificate în infrastructura terenului în litigiu nu se aflau depozitate pe teren, ci intrau în componenţa lucrărilor de consolidare a terenului”. Ne amintim noi, căci onorata instanţă nu şi-a amintit, ba chiar s-a comportat de ca şi cum acest raport nici nu exista. „Astfel cum rezultă din concluziile raportului întocmit în cauză de expertul Moldovanu Vasile – cât şi din fotografiile anexate, rezultă că au fost depozitate atât materiale cât şi obiecte şi lucrări provizorii…” – aşa scrie în Decizia Înaltei Curţi. Este poate pentru prima oară când instanţa supremă face confuzia flagrantă între raportul de expertiză întocmit de expertul neutru şi co-raportul (opinia) expertului-parte propus de una din părţile în litigiu. Înlăturarea raportului neutru trebuia motivată, şi n-a fost; iar aşa, oricând se va putea spune: a fost o simplă eroare, fără intenţie, o confuzie nevinovată. O confuzie care beleşte firma Somaco de trei milioane şi jumătate de euro, căci, între timp, la debitul principal s-au adăugat accesorii.
Final de poveste
În baza Deciziei ÎCCJ, Primăria Năvodari şi-a înscris dreptul de ipotecă legală asupra terenului şi construcţiilor din complexul turistic de patru stele al firmei Somaco şi apus poprire pe conturile firmei. Somaco a depus o contestaţie în anulare la ÎCCJ motivată de faptul că soluţia dată de completul în care compărea şi verişoara Adrianei Strutinsky „este rezultatul unei erori materiale privind calitatea expertului judiciar şi confuziei privind concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză”. Primul termen de judecată a fost fixat în 2016. În timpul destul de generos rămas până atunci, Matei ar putea întocmi procedurile de executare silită. De asemenea, firma şi-a completat plângerea penală depusă la DNA împotriva lui Matei şi a funcţionarilor, solicitând extinderea cercetărilor şi în privinţa magistraţilor care au comis confuzia „nevinovată” între raportul de expertiză şi opinia expertului-parte numit de Matei, în speţă PSD-istul Vasile Moldovanu.
Să mai spunem că răzbunarea lui Matei împotriva contracandidatului său nu s-a limitat doar la actele abuzive întocmite împotriva Somaco Construct SRL (firmă în care, reamintim, Pancencu este administrator, patron fiind cumnatul său, binecunoscutul om de afaceri Grigore Comănescu). Astfel, în 2012, Matei a refuzat să-l valideze pe Iurin Pancencu în funcţia de consilier local ales la Năvodari. În acelaşi an, Pancencu a obţinut o hotărâre judecătorească prin care Matei era obligat să iniţieze procedurile de validare. Primarul şi-a jucat în continuare rolul de Dumnezeu local, care nu are nevoie să-i spună justiţia cum să procedeze. Mai departe, Pancencu a obţinut o sentinţă executorie care stabileşte în sarcina Primăriei Năvodari daune interese în valoare de 1.000 de lei pentru fiecare zi de întârziere, până la validarea acestuia ca ales local. Din 2013, de când această hotărâre a rămas irevocabilă, s-au adunat de plată peste 700.000 de lei, dar Matei tot nu are de gând să pună în aplicare hotărârea justiţiei. S-ar părea că pentru primarul Năvodariului tot ceea ce contează este să-şi distrugă adversarii, cu orice preţ. Un preţ pe care îl plătesc, deja, şi angajaţii Somaco, după blocarea conturilor bancare. Vom reveni!
