Exclusiv
Prefectura Constanţa faţă cu abuzul de la Sibioara. O tragicomedie care nu se mai termină
Reluăm firul epic în serialul carierei de la Sibioara, retrocedată unor clienţi ai avocatului Ionel Haşotti prin fraudă la legile 1/2000 şi 18/1991, care exceptează retrocedarea exploataţiilor miniere active. Reamintim că, în 2008, un complet amnezic şi credul de la Tribunalul Constanţa a pus botul la jargonul juridic deplorabil al avocatului şi la minciuna sa ordinară că „nu este nicio dovadă că există o exploatare minieră” pe terenul cerut spre retrocedare taman în inima carierei în plină exploatare. Până şi ultima precupeaţă din piaţă şi-ar fi dat seama că lucrătura era cusută cu aţă albă, dar magistraţii au muşcat-o, cum muşcă peştii lacomi momeala din cârlig.
Şi aşa au dat dreptate clienţilor lui Haşotti, în contradictoriu cu Primăria Lumina, cu care se judecau la vrăjeală, fiind în realitate într-un litisconsorţiu de interese. Aşa au primit clienţii lui Haşotti un titlu prin care să nenorocească Somaco Construct SRL Constanţa, parte a grupului Comprest Util, partener NATO conform Codului NATO de agent economic certificat sub numărul 024 din 3 iunie 2005. Dar prea puţin îi pasă lui Ionel Haşotti de NATO, căci el apără băieţii din cealaltă tabără: pe ruşii de la Unicom; pe sirianul acuzat că l-a scos din ţară pe teroristul Omar Hayssam, cel anchetat pentru răpirile din Irak şi pentru traficul de armament pe ruta Rusia – România – Orientul Mijlociu; pe rechinul internaţional Marck Rich, care a privatizat ce-a vrut el prin Rusia, Ukraina şi România etc., etc. (detalii complete, într-un articol viitor). Departe de noi să spunem că Haşotti are Moscova în suflet, căci poate că e pe cealaltă baricadă… doar pentru bani; însă informaţiile sunt publice şi de largă notorietate, şi pot fi verificate de oricine pe portalul instanţelor de judecată.
Nu era de ajuns că hotărârea judecătorească încălca legea, dar încălca şi dreptul de proprietate al unor terţi
[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/01/OCPI-suprapuneri.pdf”]
O hotărâre judecătorească strâmbă şi ilegală, cât de hotărâre o fi ea, cam greu se pune în aplicare. Căci cine îşi riscă libertatea pentru grozăvia de a încălca interdicţia explicită de retrocedare a unei exploataţii miniere active? Hotărârea judecătorească de retrocedare nu poate fi pusă în aplicare prin executor judecătoresc. În fapt, niciun executor, cât de executor o fi el, nu poate scrie titluri de proprietate. Titlurile de proprietate sunt scrise de prefecţi, în baza propunerii motivate a primarilor. Dar şi prefectul, şi primarul se află într-o situaţie fără ieşire: trebuie să respecte legea care interzice retrocedarea terenurilor miniere şi, totodată, trebuie să aplice o hotărâre judecătorească total contrară legii. În 2009, când s-a ajuns în această situaţie bizară, moştenitorii reprezentaţi convenţional de Ionel Haşotti au întreprins primele demersuri pentru a obţine titlul de proprietate asupra terenului retrocedat prin fraudă la lege şi posesia efectivă a acestuia. Somată să procedeze la punerea în posesie, Primăria Lumina a transmis unei societăţi specializate în proiectare cadastrală, pe numele ei Creomixt SRL, o comandă de întocmire a unui plan de situaţie şi, subsecvent acestuia, de înţăruşare a terenului. În baza mandatului primit, Creomixt a întocmit un plan de situaţie, potrivit cu harta amplasamentului retrocedat, din raportul de expertiză parte din Decizia Civilă 925/2008 a Tribunalului Constanţa, aceea prin care se dispusese retrocedarea. Dar planul de situaţie nu a fost recepţionat de OCPI Constanţa, care a motivat, pe 8 aprilie 2009, că „există suprapuneri cu imobilele introduse în baza grafică E-Terra”. Casa de avocatură Haşotti şi Asociaţii a insistat să primească lămuriri direct de la OCPI. Şi le-a primit, prin adresa 5938/15.06.2009: amplasamentul pe care se dispusese retrocedarea se suprapunea peste şase proprietăţi private, pe o suprafaţă cumulată de 41.447 de metri pătraţi. Unul dintre proprietari era chiar Somaco Construct SRL. Nu era de ajuns că hotărârea judecătorească încălca legea, dar încălca şi dreptul de proprietate al unor terţi. Cele şase titluri de proprietate ale terţilor sunt perfect valide şi în momentul de faţă, iar proprietatea este garantată de Constituţie.
Ce a hotărât Prefectura?
[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/01/Hotararea-266.pdf”]
Având în vedere toate aceste aspecte, pe 13 aprilie 2011, Prefectul judeţului Constanţa a adoptat Hotărârea nr. 266, prin care a invalidat propunerea de retrocedare pe amplasamentul care se suprapunea peste proprietăţile private. Totodată, prefectul stabilea un teremen de 30 de zile pentru contestarea Hotărârii la Judecătorie. Termenul s-a scurs, dar clienţii avocatului Haşotti nu s-au prevalat de acest drept. Dar o schimbarea politică de bun augur l-a propulsat în funcţia de prefect al judeţului pe Bogdan Huţucă, un tehnocrat apropiat PNL-ului. Huţucă a notificat de cîteva ori Primăria Lumina să-i pună în posesie pe clienţii avocatului Haşotti. Însă răspunsul Primăriei a fost mereu acelaşi: nu se poate, nu ne lasă Hotărârea 266/2011. Şi dacă nu se putea şi nu se putea, o întâmplare oarbă a făcut ca Huţucă să plece de bunăvoie din fruntea Prefecturii, lăsând locul lui Eugen Bola, un fost membru de nădejde al Partidului Naţional Liberal, care s-a declarat apolitic, pentru a respecta cerinţele noii demnităţi. Pe 20 martie 2013, Bola a revocat, pur şi simplu, Hotărârea 266 din 2011 care nu-l lăsa pe primarul din Lumina să dea satisfacţie aşa-zişilor moştenitori. Actul de revocare, 49/20.03.2013, trimitea la un referat al subprefectului de atunci, Radu Volcinschi, ajuns în funcţie cu sprijinul lui Nicuşor Constantinescu. „Prin mai multe adrese am solicitat Comisiei Locale Lumina să revină asupra propunerii de reconstituire a dreptului de proprietate, propunere care să corespundă cu titlul executoriu ce constă în Decizia civilă nr. 925/2008 a Tribunalului Constanţa. Autoritatea locală nu a dat curs acestei solicitări în sens pozitiv. În această situaţie propunem revocarea Hotărârii nr. 266/2011.”.
Eugen Bola a anulat după doi ani hotărârea care îi încurca pe clienţii lui Haşotti…
[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/01/Bola-acte-administrative.pdf”]
Pe bună dreptate, Comisia Locală nu dăduse curs solicitării, întrucât îi interzicea acest lucru Hotărârea 266/2011. Cum a înlăturat echipa Bola-Volcinschi acest impediment? Prin revocare. Dar nu pe considerentul că acea hotărâre din 2011 nu ar fi fost legală, corectă, morală sau cum veţi vrea. Singurul argument a fost, spus pe şleau: ne încurcă. Dar şi legile anticorupţie îi încurcă pe unii să fure. Să ceară, pur şi simplu, anularea lor? Deja au fost nişte parlamentari, în „marţea neagră”, care au cerut tot felul de rectificări ale interdicţiilor legale care îi încurcau. Dar acele pretenţii nu s-au materializat. Căci nu poţi, în mileniul acesta, să anulezi un act doar pentru că te încurcă. Acest mod primitiv de a rezolva problemele trădează dispreţul absolut faţă de norme, faţă de drepturi, faţă de persoane. Pe de altă parte, un act care şi-a produs efectele juridice şi economice nu poate fi anulat după doi ani de emitentul său, că nu-i permite legea. Dar i-a păsat cuiva de lege?
… după care a trecut la presiuni, pentru domnul Elena şi ceilalţi domni
Eugen Bola, la preluarea mandatului de prefect de la Bogdan Huţucă
Îndată după masacrarea Hotărârii 266, prefectul de atunci, Eugen Bola, s-a apucat de trimis scrisori Primăriei Lumina. Cerea fostul prefect să se facă punerea în posesie potrivit dorinţei formulate de „domnii Mitrofan Elena (sic!), Muscalu Constantin şi Muscalu Valeriu, prin reprezentant convenţional”. Pe reprezentantul convenţional îi ştiţi: era avocatul Haşotti. Apoi, cum nu se întâmpla nimic, prefectul a revenit cu ameninţări: „în cazul tergiversării nejustificate a executării hotărârii judecătoreşti vom dispune amendarea persoanei responsabile.” (adresa 10388/13.08.2013). Pe 1 octombrie, Eugen Bola şi-a mai încercat o dată norocul: „vă punem în vedere să procedaţi de îndată la convocarea domnilor Mitrofan Elena, Muscalu Constantin şi Muscalu Valeriu”, iar pe 14 octombrie 2013 a izbucnit supărat: „reiterăm solicitarea de a proceda de îndată la convocarea domnilor Elena Mitrofan…”. Într-un final domnul Elena şi ceilalţi domni au fost convocaţi, insistând să primească terenul exact după schiţa despre care OCPI Constanţa confirmase că încalcă dreptul de proprietate al unor terţi. Primarul putea să repete propunerea care fusese respinsă în 2011, prin hotărârea 266 revocată ilegal de Bola. Dar Somaco Construct SRL îl notificase că încălcarea articolului 4 din Legea 1/2001 e faptă penală, care nu poate rămâne nesancţionată. În consecinţă, primarul a insistat să le ofere un alt amplasament, iar clienţii lui Haşotti au insistat să primească exact amplasamentul care-i înstăpânea peste carieră.
Volcinschi se jură că vrea să respecte legea
În paralel, Somaco Construct SRL a contestat, la Judecătoria Constanţa, Hotărârea 49 dată de Eugen Bola. Procesul a fost unul de durată. Iar între termenele care se scurgeau de la o lună la alta, Eugen Bola şi-a pierdut scaunul de prefect. În locul său, pe funcţie, a fost promovat fostul subaltern, Radu Volcinschi. Acesta a apărat Hotărârea 49 dată de Eugen Bola, în temeiul referatului său sublim. Iar în data de 7 aprilie 2014, a înaintat instanţei de judecată adresa 3619, în care insinua că Hotărârea 49 a fost dată pentru a „respecta drepturile părţilor, inclusiv a[le] terţilor, precum a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000.”. Cu alte cuvinte, Volcinschi îşi anunţa buna intenţie de a repara situaţia de încălcare a legii care interzice retrocedarea exploataţiilor miniere active. Adresa Prefecturii a produs efecte juridice, ca dovadă că instanţa nu a anulat Hotărârea 49, aşa cum ceruse Somaco Construct SRL.
Judecătoarele care au dat hotărârea strâmbă au trântit şi revizuirea
Cristina Ramona Duţă
La momentul susţinerii acelui punct de vedere, Volcinschi se afla în posesia dovezii plenare că terenul asupra căruia se dispusese retrocedarea aparţinea unei exploataţii miniere active. În acest sens, Somaco Construct SRL depusese la Prefectură, pe 20 martie 2014, Licenţa de Concesiune (minieră) nr. 2454/2001. Pe 15 aprilie 2014, Volcinschi a trimis o adresă Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, solicitând să i se comunice dacă terenul retrocedat în favoarea Elenei Mitrofan se află în perimetrul exploataţiei miniere Sibioara II – Valea cu Izvorul. Pe 17 aprilie 2014, OCPI-ul a răspuns: „terenul la care faceţi referire se află în perimetrul exploataţiei miniere Sibioara II – Valea cu Izvorul în proprorţie de aproximativ 30%”. În aceeaşi zi în care a primit răspunsul, Volcinschi a depus o cerere la Tribunalul Constanţa, de revizuire a Deciziei Civile 925/2008. Dar aşa a lucrat sistemul de repartiţie aleatorie, că dosarul revizuirii a încăput exact pe mâna completului condus de judecătoarea Cristina Ramona Duţă care pronunţase Decizia Civilă 925/2008. Aşadar, revizuirea deciziei strâmbe căzuse în sarcina completului care o dăduse. Era o ocazie ca magistraţii să-şi îndrepte propria eroare sau să o acopere şi mai abitir. Însă având această dublă posibilitate, judecătorii aflaţi în astfel de situaţii sunt incompatibili, de principiu, iar Codul de Procedură Civilă îi obligă să se abţină. Cristina Ramona Duţă nu a ţinut cont de incompatibilitatea flagrantă, considerând că litigiul revizuirii este unul diferit faţă de acela în care dispusese hotărârea supusă acum cererii de revizuire. Şi aşa, în baza acestui sofism ieftin, a judecat „obiectiv”, înclinând balanţa justiţiei în aceeaşi parte în care o înclinase şi în 2008. Pe 17 iulie 2014, Tribunalul Constanţa a pronunţat Decizia Civilă nr. 614, respingând revizuirea ca tardiv introdusă. S-a motivat că licenţa de expoatare minieră a companiei Somaco Construct SRL fusese adusă în faţa unei instanţe de judecată, în anul 2010, în dosarul de judecată 24738/212/2009.
Cum s-a dispus sistarea activităţii miniere, pentru motive neprevăzute de lege
În acel proces, Somaco Constrcut SRL ceruse Justiţiei să constate dreptul său de proprietate şi de folosinţă asupra carierei retrocedate prin fraudă la lege. Având în vedere caracterul de document clasificat de interes naţional, licenţa fusese adusă în plic sigilat, iar instanţa îi permisese juristului Prefecturii să o consulte sumar. Consultând-o sumar, juristul Prefecturii şi prin el chiar Prefectura în sine, ar fi luat cunoştinţă de licenţa de concesiune minieră, în 2010, iar nu în 2014, când documentul s-a depus, de fapt, la Prefectură. Ca urmare a depunerii, în 2010, a licenţei miniere, în plic, la instanţă, Tribunalul Constanţa pronunţase o hotărâre judecătorească irevocabilă care consacra dreptul de proprietate şi de folosinţă al companiei Somaco Construct SRL asupra carierei de la Sibioara. Reamintim că Ionel Haşotti a reuşit performanţa unică de a promova un recurs împotriva hotărârii irevocabile, care i-a fost admis de judecătoarea Vangheliţa Tase de la Curtea de Apel Constanţa. Vangheliţa a casat hotărârea irevocabilă şi a instituit un nou ciclu procesual; iar dosarul a fost repus pe rol la Tribunalul Constanţa, fiind distribuit aleatori judecătoarelor Chirăţica Enache şi Cristina Ghernaja (apartenenţa celor trei judecătoare şi a avocatului la o anumită comunitate etno-lingvistică trebuie privită ca o simplă coincidenţă, desigur, în lumina politicii corecte). Acestea n-au mai ţinut cont de licenţa minieră şi au dispus sistarea activităţilor miniere ale firmei Somaco Construct SRL, demolarea clădirilor şi evacuarea echipamentelor de foraj, pronunţând astfel o hotărâre unică în lumea civilizată. Raportat la legislaţia naţională, situaţia este de o gravitate fără precedent. Astfel, Legea Minelor Nr. 85/2003 statuează că dreptul de concesiune minieră este distinct de cel de proprietate (art. 26), că titularul licenţei miniere are dreptul neîngrădit de acces la terenurile din perimetrul prevăzut în licenţă (art. 38 lit. a) şi de a executa toate activităţile miniere în limita perimetrului (art. 38 lit.b). De asemenea, legea prevede în mod limitativ situaţiile în care activitatea de exploatare minieră încetează: la epuizarea resurselor, în caz de dezastre naturale sau de nerentabilitate economică. Singurul dezastru care a oprit activitatea minieră a companiei Somaco Construct SRL a fost hotărârea dată de Enache şi Ghernaja, care şi-au inventat drepturi de a dispune în acest sens, neprevăzute de lege. Somaco Construct SRL plăteşte şi acum redevenţele miniere, după atâţia ani de la sistarea activităţii pe porţiunea licenţei miniere retrocedate prin fraudă la lege, pentru că nimeni în această ţară nu concepe sistarea exploatării pentru motive neprevăzute de lege.
Prefectul Sticks ar vrea să retrocedeze şi drumurile publice
În 2015, Radu Volcinschi a fost destituit din funcţia de prefect, după nişte declaraţii nefericite legate de prăbuşirea unui elicopter în Lacul Siutghiol. În locul său a fost promovat în funcţie Ion Constantin, zis Sticks. Uitând cu totul de poziţia procesuală a instituţiei, din procesele anterioare, prefectul Sticks a reluat cu brio presiunile asupra Primăriei Lumina, din perioada lui Bola. Doar că, de această dată, pe o comunicare verbală, fără semnătură. Căci vorba aceea, omul se leagă de semnătură, ca boul de jug. Aflând de aceste forme de presiune, Somaco Construct a notificat în mai multe rânduri Prefectura să-i răspundă cu privire la conduita adoptată faţă de caz. Sticks a răspuns abia după nouă luni de la prima sesizare, prin adresa 22848/19.11.2015, în care preciza, ca o concluzie personală: „Întrucât sentinţa civilă mai sus invocată nu a fost desfiinţată în urma căilor de atac extraordinare, ea constituie titlu executoriu şi se impune punerea în aplicare acesteia astfel cum a dispus instanţa de judecată.”.
În aceste condiţii, Somaco Construct SRL a organizat un miting de protest, cerându-i prefectului să sesizeze organele de anchetă penală cu privire la situaţia creată. De asemenea, compania minieră a înaintat Prefecturii o notificare pe 15 decembrie 2015, în care a somat-o să nu emită titlu de proprietate în alte condiţii decât cele dispuse de decizia de retrocedare din 2008. Căci, dincolo de încălcarea articolului 4 din Legea 1/2000, nici măcar instanţa aceasta n-a dispus să se retrocedeze reţeaua de drumuri publice înfiinţată în 1955 care traversează parcela minieră; n-a dispus nici să se retrocedeze moştenitorilor lui Nicolae Tudorancea mai mult decât a avut acest autor. În acest sens, compania a ataşat un titlu de proprietate emis în anul 1991, prin care din moştenirea lui Tudorancea s-au retrocedat deja 5 hectare de teren. În plus, compania minieră a subliniat culpa procesuală a Prefecturii, care a deschis procesul de revizuire, convinsă că hotărârea dată în 2008 e ilegală, însă nu l-a deschis când a aflat acest lucru, ci când şi-a amintit… după patru ani de zile.
