Societate
Mangalia – oraș la cota de avarie! De la 1 aprilie se mai închide o fabrică
Municipiul Mangalia a ajuns deja la cota de avarie prin prisma locurilor de muncă existente și este neapărată nevoie de implicarea autorităților statului pentru ca lucrurile să revină pe un trend ascendent. Nu este în intenția noastră de a vorbi, din nou, despre Șantierul Naval, unde lucrează aproape 2000 de persoane – sau lucrau, mai bine zis, dat fiind faptul că au lansat deja la apă ultima navă construită și alte contracte nu mai există.
Cu toate că până la o rezolvare a situației de aici locuitorii orașului sunt neliniștiți, nervoși, supărați, triști și strâmtorați financiar, veștile catastrofale nu se limitează la șantier. Din păcate, ele vin și de la fabrica de confecții Lumotex Mangalia. Anii trecuți, în Mangalia au fost trei fabrici de confecții care zbârnâiau. E adevărat că salariile nu au fost niciodată foarte bune în acest domeniu dar, de bine de rău erau lunare și se putea trăi, totuși, din ele.
În ultimii ani, singura fabrică care rezista și lucra foarte mult pentru export era Lumotex, care aparține unor investitori germani. Aici se confecționau costume și pantaloni bărbătești. Inclusiv Klaus Iohannis a vizitat aceste locuri și a făcut poze în incinta fabricii în toamna anului 2014. Ce-i drept, în cei mai prolifici ani, Lumotex avea și 700 de angajați, aproximativ 90% femei. Însă media salariaților era undeva pe la 400-500.
Începând de anul trecut s-au înregistrat mari scăderi, atât la lucrări (și nu ne referim sub nici o formă la calitatea lor!), cât și, mai ales, la numărul angajaților. În urmă cu câteva luni, aici mai erau 120 de angajate. Însă, pe data de 1 martie, în loc de mărțișoare (sic), femeile au fost informate că fabrica se va închide începând cu data de 1 aprilie. În urma discuțiilor pe care le-au purtat cu patronii, aceștia le-au dat de înțeles că vor muta fabrica Lumotex în Kosovo, ori în Serbia, ori în Macedonia, țări în care fiscalitatea este mult redusă. Practic motivația lor a fost cea a modificărilor fiscale românești și a taxelor foarte mari din municipiul Mangalia.
Unde vor lucra femeile ce vor fi diponibilizate? În condiții normale, dacă sezonul estival ar dura măcar o jumătate de an, s-ar putea angaja în vreun hotel sau restaurant de pe litoral și viața lor ar continua fără prea mari modificări. Însă cu un sezon care durează doar două luni de zile, cu multe hoteluri care rămân închise din cauza degradării și neimplicării proprietarilor lor, cu salarii pe care mulți zilieri nu le primesc de la patroni, cu mulți proprietari ce-și aduc angajați din țară etc. lucrurile la Mangalia se îndreaptă spre un adevărat dezastru.
