Exclusiv
Tergiversare în ”Țeapa Olandeză”. Van Oord, datorii de 48 de milioane de euro în România
Obligați de Judecătoria Constanța să achite o factură restantă din 2015 și accesorii în valoare cumulată de peste un milion de euro către un antreprenor local, olandezii de la Van Oord fac tot ce e posibil, dar nu și perfect legal, pentru a amâna scadența. Amintim pe scurt că, după finalizarea lucrărilor de extindere a plajelor turistice din 2015, recepționate cu fast și lăudate chiar de Guvern, furnizorul acropodelor și a pietrei din care s-au construit digurile a reclamat că a fost țepuit cu un milion de euro. Vorbim aici de Comprest Util SRL Constanța, care a deschis mai multe procese împotriva olandezilor. Într-unul din dosarele aflate pe rol, furnizorul local a cerut falimentul Van Oord. În altul, a cerut ca olandezii să fie obligați să achite materialele livrate, fiind emisă o ordonanță de plată în acest sens pe 31 ianuarie 2018. În acest fel, justiția a ordonat Van Oord să achite datoria până pe 13 aprilie anul curent.
Cu rea-credință…
Termenul e scurt. Însă Van Oord s-a mobilizat și a depus deja o cerere în anularea ordonanței de plată, care urează să se judece la Tribunalul Constanța, la un complet de doi judecători. Însă existența acestui proces nu suspendă executarea. Cu alte cuvinte, până când se va lua o hotărâre, Comprest Util ar putea să-i execute silit pe olandezi cu suma dispusă de instanță. Ca să blocheze încă o dată activitatea Comprest Util, Van Oord a găsit varianta să ceară, pe cale separată, suspendarea executării ordonanței de plată. Până la un punct, demersul este legal. Însă olandezii au înțeles să-și exercite drepturile procesuale cu rea-credință, ceea ce contravine Codului de Procedură Civilă. În acest sens, Van Oord a pretins că procesul nu trebuia să se judece la Tribunal, ci la Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerț. Acest aspect, alături de altele, prea tehnice ca să le menționăm aici, este cuprins în cererea de suspendare. Însă, constituie un abuz de drept.
Istoria unui conflict de competență
Astfel, în anul 2014, olandezii au deschis un proces la Tribunalul Constanța împotriva CN APMC, solicitând plata unor dobânzi de întârziere, de 587.513 lei. În acel proces, Administrația Porturilor s-a apărat, la fel cum fac acum olandezii, cerând ca procesul să se judece la Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerț. Într-o primă fază, Tribunalul a admis această pretenție și a trimis dosarul la Curtea de Arbitraj. Numai că, surpriză, judecătorii arbitrali l-au trimis îndărăt, neavând astfel de competențe. În cele din urmă, conflictul de competență a fost soluționat de Curtea de Apel Constanța, care a stabilit că niciodată ordonanțele de plată nu pot fi emise de o curte de arbitraj. Această hotărâre a fost comunicată Van Oord, iar casa de avocatură care îi reprezintă acum, i-a reprezentat și atunci. Așadar, nu este niciun dubiu. Olandezii și avocații lor cunosc exact situația. La mijloc nu este o chestiune de interpretare, deoarece hotărârile date de curtea de arbitraj se contestă într-un fel, iar cele date de instanțele statului pe ordonanța de plată se contestă în alt fel (Vezi AICI sursa acestei informații). Critica Van Oord ar fi de umplutură, dacă n-ar fi o încercare de tergiversare. Numai că, în această situație, e clar că exercitarea drepturilor procesuale este de rea-credință, sancționabilă ca atare de legea procesuală.
Olandezii tergiversează până la calendele grecești
Amintim că olandezii tergiversează la greu și procesul de faliment. La ultimul termen de judecată și-au concediat avocatul, ca să mai câștige un răgaz. La scurt timp au făcut cerere de strămutare a litigiului la o altă Curte de Apel. În paralel, au cerut suspendarea procesului de faliment de la Constanța. Ultima pretenție a fost respinsă deja de Înalta Curte de Casație și Justiție pe 14 martie anul curent. Scopul urmărit de Van Oord este acela de a amâna cât mai mult, poate chiar până la calendele grecești, plata datoriilor. Dacă s-ar putea, bine, dacă nu, măcar până la licitația pentru faza a II-a a proiectului de extindere a plajelor. În joc sunt milioane de euro. Dacă intră în faliment, olandezii nu vor mai avea dreptul să participe la licitație. Dacă vor fi executați silit, se plâng că vor intra în faliment. Pentru materialele livrate și puse în operă de Comprest Util, Van Oord a încasat toți banii de la stat, uitând să-și achite, la rându-i, furnizorii.
Datorii de 48 de milioane de euro
În sfârșit, un alt argument invocat de Van Oord este acela că, dacă va câștiga anularea ordonanței de plată ulterior executării silite, Comprest Util nu va avea de unde să dea banii înapoi, fiind înregistrată cu o pierdere contabilă de 3.956.714 lei la sfârșitul anului 2016. Vă mai amintiți pilda biblică despre fariseii care nu pot vedea bârna din ochii lor datorită paiului din ochii altora? Ei bine, se aplică perfect în cazul de față. În primul rând, se vede cu ochiul liber că pierderea Comprest Util a fost generată chiar de Van Oord, care nu și-a achitat datoria. Dar firma constănțeană a plătit impozitele datorate pentru banii neîncasați. În al doilea rând, se vede, și tot cu ochiul liber, ipocrizia olandezilor, care au raportat pierderi de 194.458.894 de lei în perioada 2013-2016, la o cifră de afaceri de aproape un miliard de lei, așa cum a demonstrat publicația Constanța 100% (vezi aici). Așadar, iată cine invocă pierderile: o campioană la pierderi, cum rar s-a mai văzut.
După toate aparențele, întregul profit și mult peste acesta a fost exportat la compania mamă din Olanda, că doar nu era să achite Van Oord impozite în România! Potrivit datelor de bilanț disponibile pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, la sfârșitul anului 2016, Van Oord sucursala Constanța avea datorii înregistrate de 217.855.462 de lei, ceea ce înseamnă 48,4 milioane de euro. Să mai spunem că singura inspecție fiscală efectuată la Van Oord de organele în drept din România, deși se lăsase cu obligații de plată calculate la bugetul de stat, a fost desființată de o instanță de judecată constănțeană. O fi bine, o fi rău?
