Societate
Sate părăsite în județul Constanța
Este foarte bine știut că populația țării scade la la an la an. Cândva eram peste 23 de milioane de locuitori, iar nu peste foarte mult timp vom ajunge la vreo 15 milioane. Este greu de dat explicații refritoare la cauza acestei scăderi masive a populației. Pe de-o parte este vorba despre plecarea a milioane de români din țară – care au părăsit țara pentru a avea locuri de muncă bine plătite și pentru a putea trăi decent. (Vorbim despre o decență pe care noi, cei care trăim în continuare aici nu o înțelegem la justa ei valoare.) Însă oamenii care au preferat să renunțe la România ca la țara în care locuiesc sunt, de regula, din orașe. Mai rar o să întâlnim țărani care să-și lase gospodăria, animalele și terenurile pe care le au pentru a pleca din țară. Numărul lor este foarte mic, dar asta nu este o scuză pentru dispariția adevăraților țărani din satele în care s-au născut și au trăit. Unde sunt aceștia?
Cum au fost distruse sate întregi
În urmă cu zeci de ani, când țara noastră trebuia să se dezvolte din toate punctele de vedere, dar în primul rând urma să construiască canalul Dunăre Marea Neagră și să se ocupă în masă de agricultură, au fost rase de pe suprafața pamântului localitățile care păreau a fi nelalocul lor. Unul dintre satele dispărute din această cauză a fost Straja. Aparținea de comuna Cumpăna și se afla la 8 kilometri de Murfatlar. Nu era o localitate foarte mare, dar avea câteva sute de locuitori care se ocupau în mare de creșterea animalelor. Ce folos că oamenii erau gospodari, dacă localitatea lor se afla exact pe traiectoria canalului Dunăre-Marea Neagră? Așa că, fără prea multe comentarii din partea sătenilor, conducerea de stat a decis să le dărâme satul, iar pe ei să-i mute la blocuri, în Cumpăna. Numai bieții de ei știu câți bunici și câte rude și-au pierdut atunci viața din cauza supărării excesive. Iar astăzi, canalul este navigabil și foarte folosit (mă rog, nu atât cât s-ar putea, dar …), iar oamenii și-au refăcut viața cum au putut.
Grăniceru ce mai păzește?
Pe site-ul primăriei orașului Negru Vodă sunt trecute localitățile care intră în componența sa. Despre Grăniceru sunt postate doar două rânduri, respectiv: “localitatea Grăniceru a fost dezafectată și depopulată, dar figurează încă în nomenclatorul localităților din România.” În anul 1899, se știa despre acest sat că “populaţiunea sa este de 51 familii, cu 250 suflete, ocupîndu-se mai ales cu creşterea vitelor şi cu agricultura. Maioritatea populaţiunei o formează Bulgarii. Drumuri comunale duc la Cara-Omer, Mustafoci, Daulu-Chioi şi în Bulgaria. Numele acesta şi l’a luat de la un măcel, de demult întîmplat între năvălitorii turci”şi populaţiunea de baştină bulgară, cînd s’a vîrsat mult sînge şi s’au distrus multe case, reducînd satul la aproape pe a treia parte din teritoriul său.” Acum satul nu mai există decât cu numele, dar are cod postal! Și, din păcate, Grăniceru nu mai păzește nimic!
Satul Casian mai are câțiva locuitori
Cu toate că are electricitate și nu este foarte departe de comuna Grădina, satul Casian mai are doar șapte locuitori. Pe vremuri acolo trăiau peste 250 de familii și se descurcau cum puteau: creșteau animale, se ocupau cu munca câmpului. Cam de pe vremea colectivizării oamenii au început să plece din sat, până când s-a ajuns la nivelul actual. Au fost și investitiori interesați, dar le-a dispărut elanul, iar acum este o localitate aproape părăsită. Sfântul Casian vorbeşte în scrierile sale despre neamul Casienilor, oameni înstăriţi care au putut să asigure copiilor toate cele necesare pentru a-i instrui şi îndemna pe calea credinţei şi a dragostei întru Hristos.
Miriștea a ajuns … miriște
În comuna Mereni este și satul Miriștea. După câțiva km de mers pe șosea asfaltată, se face un drum la dreapta. Preț de vreun km, se merge pe o șosea pietruită, dar mai apoi este de pământ curat. Când plouă, nu se poate circula decât cu mașini de teren. Pe vremuri, cam prin anii 60, satul era numeros și întins. În localitate trăiau în jur de 700 de oameni, care aveau inclusiv o școala cu clasele I-IV. Dar în timp au mutat școala la Mereni, iar satul a început să fie demolat pentru a rămâne teren agricol. Nu a devenit însă sursă de venit pentru agricultori, ci o adevărată insulă de mizerie pentru locuitorii care astăzi mai trăiesc în patru case. Unii dintre ei se descurcă binișor, în sensul că mai au animale care le asigură un trai cât de cât decent, dar alții sunt muritori de foame. Trăiesc de pe azi pe mâine și nu au nici o soluție pentru a schimba lucrurile.
La Curcani nu mai sunt nici găini
Curcani este un sat în partea sudică a județului Constanța, în Podișul Cobadin, care aparține administrativ de comuna Cobadin. În trecut s-a numit Cherticpunar. La recensământul din 2002 avea o populație de 19 locuitori, care a scăzut din zi în zi. În 2011, doar patru persoane mai locuiau acolo. Din câte se pare, în zonă există o fermă de animale, dar satul în sine a rămas de izbeliște. Dar acest sat a rămas în memoria celor care merg să viziteze Muzeul Național Astra Sibiu, unde este expusă singura moară de vânt cu pânze din România. Aceasta a fost dusă de la Curcani spre Sibiu în anul 1966.
Brebeni, satul dintre dealuri
Satul Brebeni, numit cândva „Ciucurchioi”, este un sat mic, ce se întinde pe o lungime de un kilometru și se află într-o zonă pitorească de deal, unde au trăit cândva peste o sută de persoane. În prezent, satul abia mai numără câțiva localnici, cei mai mulți fiind de vârsta a treia. Doar patru familii mai locuiesc în acest sat care își pierde zi de zi suflul.
Avem atât de multe locuri frumoase, distruse din motive diverse. Însă numai cu voință și bani ele pot redeveni atractive, fie și doar în sezon.
