Exclusiv
Cum a ”naționalizat” Primăria Agigea terenurile din Golful Pescarilor
Primăria Agigea s-a înstăpânit ilegal peste un teren de pe malul mării, cu un potențial de excepție. Vorbim mai jos de o veritabilă naționalizare, deși această procedură stalinistă a fost abrogată de Constituție. Rețeta s-a mai aplicat, exact în aceeași perioadă, și în cazul taberei de copii de la Năvodari, naționalizată tot printr-o procedură ilegală de inventariere în domeniul privat, cu scopul de a fi transmisă către rubedeniile primarului în funcție.
De la Întreprinderea Piscicolă, la Sarda Fish
Agigea a fost un punct însemnat pe harta pescuitului marin încă din anii 60 ai secolului trecut. Două decenii mai târziu, cherhanaua veche, exploatată de Întreprinderea Constanța, a fost afectată de construirea digului de sud al Portului Constanța. Tocmai de aceea, în anul 1982, a fost întocmit un proiect cu titlul ”Modernizare cherhana pescuit marin. Amenajare platformă la rădăcina digului de sud Agigea”.
Beneficiarul lucrării a fost Întreprinderea Piscicolă Constanța, care a plătit investiția. După revoluție, activul de la Agigea a aparținut succesiv firmelor Marea Neagră SA (în fapt, fosta Întreprindere Piscicolă Constanța, reorganizată prin HG 1353/1990), Condemar SA și Sarda Fish SRL. Ultima firmă, înscrisă în toate registrele naționale privind activitatea de pescuit de la Agigea, a început să achite impozit pe teren și clădiri din anul 2003, de când a dobândit activul.
Adeverința lui Cîrjaliu
Pe 29 august 2011, autoritatea locală emitea Certificatul de atestare fiscală nr. 16.410, în care se arăta, negru pe alb, că Sarda Fish figurează cu bunuri constând în teren intravilan pe strada Meduzei nr. 4, suprafața în proprietate de 8.627,88 mp, la care se adăugau cinci clădiri (cherhana, dormitor și anexe). În aceeași zi, primarul din Agigea, juristul Cristian Maricel Cârjaliu, elibera adeverința nr. 16.415 în care consemna că Sarda Fish ”figurează înscrisă în registrul agricol al comunei Agigea, la poziția 23, vol. II, tip IV, sat Agigea, pe strada Meduzei nr. 4, fostă strada Cherhana, cu imobile și 8.627,88 mp teren intravilan proprietate”.
Un inventar votat la grămadă
În anul în care adeverea că terenul din golf este proprietatea Sarda Fish, Cristian Cîrjaliu, acționând ca primar al comunei, a emis Dispoziția nr. 440/2011 privind organizarea acțiunii de inventariere a bunurilor ce aparțin domeniului public și domeniului privat al comunei Agigea. În urma acestei acțiuni, a fost adoptată hotărârea de Consiliu Local nr. 92/19.03.2012 privind însușirea și aprobarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al comunei Agigea. Consilierii au votat, de fapt, o listă cu aproape 1.000 de poziții, în care se găseau diferite bunuri private ale comunei. Nimeni dintre votanți n-a verificat cum a dobândit comuna aceste bunuri trecute în inventar. Însă, ulterior, în spațiul public au apărut mai multe plângeri ale unor cetățeni din Agigea, care spuneau că Primăria le-a luat terenurile cu japca. Primarul nu și-a bătut capul să dezmintă, dar nici organele judiciare să facă lumină. Vedeți AICI un videoclip cu relatarea unui cetățean.
8.940 de metri pătrați, învecinați cu marea
În anexa hotărârii, la poziția 831 se afla și un teren de 8.940 de metri pătrați, pe strada Meduzei nr. 6, învecinat la nord cu domeniul privat al comunei, la vest cu un drum de acces, iar pe laturile de sud și est, cu Marea Neagră. Ați citit bine: cu Marea Neagră! În realitate, terenul de pe strada Meduzei nr. 6 se suprapunea peste întregul teren al firmei Sarda Fish, de pe strada Meduzei nr. 4, revărsându-se, în plus, peste o parte din plajă. Or, prin Constituție, plajele sunt incluse în proprietatea publică, inalienabilă și imprescriptibilă, a statului.
Patentul de la Tabăra de Copii Năvodari
Dobândirea terenurilor prin vot este o golănie ordinară care s-a mai comis și prin alte părți. Cel mai cunoscut caz este acela în care Consiliul Local Năvodari și-a însușit prin vot, în anul 2011, terenul și clădirile taberei de copii, furând în acest fel proprietatea sindicatelor din România. Faptele de la Năvodari, perfect similare cu cele descrise în articolul de față, au fost cercetate de DNA, iar făptuitorii au fost livrați instanței penale.
Golănia împroprietăririi prin vot
Din punct de vedere legal lucrurile sunt cât se poate de clare. Atenție, nu vorbim de proprietatea publică – formată de regulă din terenurile ocupate de drumuri, care pot fi dobândite în mod natural. Vorbim de proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, care, așa cum spune art. 121 din Legea 215/2001 a administrației publice locale, se referă la bunurile mobile și imobile, altele decât cele din domeniul public, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege. Aceste bunuri private se supun dispozițiilor de drept comun sau unor legi speciale. Or, nicăieri, în dreptul comun sau într-o lege specială, nu se spune că terenurile pot fi dobândite prin vot sau prin inventariere. AȘA CEVA NU EXISTĂ.
Vedeți AICI un articol relevant care se referă la regimul proprietății private a UAT-urilor – titlul ”Formarea domeniului privat”.
O procedură fraudată
Ilegalitatea de la Agigea s-a înfăptuit pe baza a trei șmecherii juridice. În primul rând, dispoziția lui Cârjaliu se referea la inventarierea, la grămadă, a bunurilor publice și private. Legea 213/1998 obligă UAT-urile să inventarieze doar proprietatea publică. Nu ne credeți pe cuvânt, citiți legea! Inventarele bunurilor publice se însușesc de UAT-uri prin hotărâri de Consiliu Local. Mai departe, atestarea dreptului de proprietate publică se face prin Hotărâre de Guvern, publicată în Monitorul Oficial al României, care este practic titlul de proprietate în cauză. Această procedură se aplică doar pentru drumuri publice, piețe publice, trotuare publice, școli publice și altele asemenea.
Nicăieri nu spune Legea 213/1998 un cuvânt despre inventarul bunurilor din domeniul privat. Însă, urmărind să dobândească proprietatea din pix, iar nu prin modalitățile legale, Cîrjaliu a dat dispoziție să se facă inventar și cu bunurile private, fiind trecute în acesta terenuri ce nu au fost niciodată dobândite legal de Primăria Agigea.
Naționalizarea mascată
A doua șmecherie juridică a fost strecurată în titlul și-n primul articol al HCL 92/2012, vorbindu-se acolo de ”însușirea și aprobarea inventarului”, ca și cum ar fi vorba de două operațiuni distincte. Or, în lege se vorbește doar de însușire. Pentru că, prin însușire, se înțelege aprobare. Ce se însușește? Inventarul. Nu se însușesc bunuri, ci doar se aprobă o listă făcută de o comisie. Legea nu permite haiducii, mai ales că însușirea de bunuri, în sensul de naționalizare, este interzisă de Constituție, fiind considerată o practică stalinistă.
Șmecherii cu numerele stradale
Ultima șmecherie se referă la aparența că s-a inventariat terenul de pe strada Meduzei nr. 6, iar nu terenul de pe strada Meduzei nr. 4 care aparținea Sarda Fish. În realitate, vorbim de un singur teren, iar nu de două. După ce a făcut această șmecherie cu numerele stradale, Cîrjaliu a redenumit strada Meduzei. Acum, se numește Aleea Golfului, iar proprietățile au primit alte numere de nomenclator stradal.
Primăria s-a pus pe vândut. Un lot s-a dat, restul au fost blocate
Acest furt epocal al terenului din golf s-a desăvârșit prin înscrierea sa în cartea funciară 110525 a localității Agigea. În 2013, terenul a fost dezmembrat în 7 loturi mai mici. Sarda Fish a fost chemată să încheie contract de concesiune pentru unul din cele 7 loturi care cuprindea cherhanaua și anexele sale. Un alt lot avea să ajungă în proprietatea firmei care a ridicat restaurantul Golful Pescarilor, în împrejurări pe care le vom detalia într-un articol viitor. Celelalte loturi au fost scoase la vânzare de Primăria Agigea. Procedura a fost blocată în ultimul ceas de Sarda Fish, care a inițiat procese în acest sens și a depus plângere penală. După cum spuneam, organele judiciare nu au făcut încă lumină în acest caz. Va urma!
