Exclusiv
Cum l-a împroprietărit primarul din Agigea pe un ”nepot duhovnicesc” cu un teren pe malul mării
Restaurantul Golful Pescarilor din Agigea învârte afaceri de peste un milion de euro pe an.
”Povestea noastră s-a născut din nevoia de a ne bucura de frumusețea naturii și dintr-o mare dorință de a ne exprima arta culinară prin preparate gustoase din pește proaspăt și fructe de mare. Situat pe plaja Agigea, departe de forfota civilizației urbane, restaurantul are atitudine mediteraneeană și păstrează tradiția pescărească.”.
Așa se prezintă, pe internet, acest local exclusivist. Mâncare bună, vinuri alese, muzică live, dar mai ales natură! O natură superbă! Un veritabil colț de rai! Povestea de mai sus este frumoasă ca o poezie. Însă în spatele ei se îngână o altă poveste, prozaică și urâtă, despre abuzuri administrative grosiere comise de primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, cu intenție și cu un scop precis, anume de a-l face om pe finul fratelui său.
Cum a naționalizat Cîrjaliu terenurile din Golf
După cum relatam în episodul trecut al serialului nostru, terenul din Golf a fost deținut succesiv de Întreprinderea Piscicolă Constanța, SC Mare Neagră SA, SC Condemar SA și SC Sarda Fish SRL (firmă aparținând familiei lui Matei Datcu, cel care deține și restaurantul Pescăria lui Matei). Societatea din urmă a cumpărat activul piscicol de la Agigea în anul 2003, fiind înregistrată fiscal și plătind, an de an, impozit pe teren și clădiri (cherhana, dormitor și anexe). În anul 2011, primarul din Agigea, Cristian Maricel Cîrjaliu, a emis un document oficial în care se arăta că Sarda Fish deține în proprietate clădirile și terenul în suprafață de 8.627,88 mp, de pe strada Meduzei nr. 4. Rețineți: numărul 4. Observând că afacerea familiei Datcu era una foarte profitabilă, primarul din Agigea a pus la cale un plan de naționalizare mascată a terenului din Golf. În acest sens, Primăria a umblat la nomenclatorul stradal, înființând din pix adresa: strada Meduzei nr. 6. În actele oficiale s-a menționat că la această adresă figurează un imobil-teren în suprafață de 8.940 mp. În realitate, terenul creat din pix îngloba întreaga suprafață deținută de Sarda Fish, revărsându-se, în plus, peste plajele din vecinătate. Prin HCL nr. 92/19.03.2012, terenul creat din pix a fost însușit prin vot în domeniul privat al localității, fără să fi fost dobândit legal de administrația locală, prin cumpărare sau prin alte modalități înscrise în lege. Prin această golănie ordinară, Sarda Fish și statul român au fost despuiate de bunurile lor. Legea a fost violată din toate pozițiile, ca în anii stalinismului. Mai departe, Primăria Agigea a dezmembrat terenul furat prin vot în șapte loturi mai mici și s-a apucat de licitații obscure. În continuare vă spunem cum a ajuns o parte din terenul furat în proprietatea firmei Golful Pescarilor.
Cherhana Bibanu, o firmă născută sub o stea norocoasă
Potrivit actelor oficiale de la Registrul Comerțului, societatea cunoscută acum sub numele Golful Pescarilor SRL a fost înființată de Stere-Ianis Caracotă pe 8 martie 2013, sub numele inițial Cherhana Bibanu SRL. Primul sediu social a fost declarat în Agigea, pe strada Lebedei nr. 2, biroul 1, într-un spațiu obținut prin contract de comodat de la SC Acvamar Grup SRL. Societatea din urmă avea legături strașnice cu administrația Cârjaliu. Astfel, în anul 2010, Acvamar Group SRL concesionase Lacul Agigea de la Primărie.
Imediat după înființare, Cherhana Bibanu SRL s-a înscris la o licitație organizată de Primăria Agigea în vederea concesionării unui teren de 1.700 mp, de pe strada Meduzei nr. 6, lotul 5. Vorbim aici de o felie din terenul naționalizat prin vot, în împrejurările relatate mai sus. De regulă, licitațiile publice de acest tip durau o lună de zile. Or Cherhana Bibanu s-a înființat pe 8 martie 2013, iar fix după o lună, adică pe 8 aprilie 2013, a câștigat licitația. Dar ce noroc fabulos! Ce intuiție incredibilă, să ieși de la Registrul Comerțului și să te duci glonț la licitație! Asta înseamnă să te naști sub o stea norocoasă!
Contractul de concesiune
La două zile după fericita întâmplare :), Primăria Agigea a încheiat contractul de concesiune pentru desfășurarea de activități economice nr. 8879/10.04.2013 cu SC Cherhana Bibanu și procesul-verbal de predare-primire a terenului nr. 8880/10.04.2013. Concesiunea era stabilită pe un termen de 25 de ani, la o redevență de 1.700 de euro pe an – un euro pe metrul pătrat. Bibanu se obliga să înceapă construcția… nu se știe de care fel, în termen de un an de la încheierea contractului. Totodată, societatea se obliga să mențină destinația și ”actualele dotări”. Situația din urmă se referea la vinciurile pescărești de pe teren, care se aflau în patrimoniul societății Sarda Fish. Or, Sarda Fish nu a fost expropriată de aceste bunuri, care nu au trecut niciodată, nici măcar formal și abuziv, în proprietatea Comunei Agigea. Așadar, vorbim de un furt ordinar de mijloace fixe, de o tâlhărie administrativă în toată puterea cuvântului.
În sfârșit, Comuna Agigea se obliga să asigure un drept de preempțiune către Cherhana Bibanu, în situația în care se hotăra să înstrăineze terenul. Această obligație era foarte importantă, întrucât conducea din capul locului spre ipoteza că vânzarea terenului de pe malul mării nu mai trebuia să facă obiectul unei proceduri de licitație publică.
Bibanu ajunge la ”nepotul duhovnicesc” al primarului Cîrjaliu
Ca să recapitulăm, Cîrjaliu a concesionat terenul prin licitație, către o firmă abia înființată care funcționa în clădirea unui partener contractual al Primăriei Agigea. Alte legături între primar și firma în cauză nu existau. Dar aveau să apară. Pe 14 octombrie 2013, Cherhana Bibanu ajunge cu totul în proprietatea lui Dumitru Stanciu, un mecanic auto obscur din Agigea. Obscur, dar cu un mare merit: acesta era finul lui Bogdan Cîrjaliu, fratele afacerist al primarului din Agigea. Relația ”spirituală” dintre cei doi a fost dezvăluită pe Facebook (vezi foto).
Dumitru Stanciu (stânga), împreună cu nașul său, Bogdan Cîrjaliu (dreapta). Sursa foto: Facebook
Potrivit tradiției creștine, NAȘUL este ”părintele duhovnicesc”, în vreme ce FINUL îi vine ”fiu duhovnicesc”. Fratele nașului, în cazul nostru primarul Cîrjaliu, ar putea fi încadrat drept ”unchi duhovnicesc”. După aceeași analogie, în ordinea spirituală, Dumitru Stanciu este un fel de ”nepot duhovnicesc” al primarului. Tabloul spiritual al poveștii se conturează de minune cu acel ”colț de rai” dobândit de Stanciu pe plaja Agigea, prin grija familiei sale spirituale. Doamne miluiește!
Trebuie să mai spunem că Stanciu a cumpărat firma de la Caracotă cu 200 de lei, obligându-se să preia toate datoriile prezente și viitoare de la Bibanu, inclusiv pe cele ”care vor apărea ca urmare a unor acțiuni de control”. De ce se temeau cei doi de un control vom detalia într-un episod viitor al serialului nostru.
Un contract de vânzare-cumpărare cu declarații în fals
La șapte luni distanță, mai exact pe 13 mai 2014, Dumitru Stanciu s-a prezentat la un notar public împreună cu o persoană special mandatată de primăria ”unchiului duhovnicesc”, Maricel Cîrjaliu. Cei doi au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 535/13.05.2013. Prin actul solemn, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Agigea vindea societății lui Stanciu lotul 5 de pe strada Meduzei nr. 6, în suprafață de 1700 mp. Vorbim de lotul care făcuse cu un an mai devreme obiectul contractului de concesiune, acela prin care SC Cherhana Bibanu primea și drept de preempțiune la cumpărare. Însă actul de vânzare-cumpărare a fost întocmit în ipoteza, bizară cu totul, că nu a existat nicio concesiune anterioară și niciun drept de preempțiune. Ca dovadă, Comuna Agigea, prin persoana mandatată să o reprezinte, declara solemn că:
”terenul este în proprietatea mea exclusivă, nu a mai fost înstrăinat, donat, închiriat unei terțe persoane (…) nu este înscris vreun drept de preemțiune asupra terenului, aflându-se în stăpânirea mea în mod continuu de la data dobândirii…”.
În rândurile următoare ale contractului se afirma că:
”predarea imobilului, adică punerea lui la dispoziția cumpărătoarei, împreună cu tot ce ceea ce este necesar pentru exercitarea liberă și neîngrădită a posesiei, se face începând de astăzi, data autentificării contractului.”.
Prin această frază se acredita ideea că societatea lui Dumitru Stanciu nu avea încă posesia terenului. Însă, așa cum reiese din actele oficiale, Bibanu era concesionarul terenului încă din 10 aprilie 2013, avându-l în posesie în baza procesului-verbal de predare – primire încheiat în aceeași zi. Vorbim așadar de niște informații false, neconforme adevărului, care au fost transpuse în actul solemn de vânzare-cumpărare.
Vânzarea nu a fost aprobată prin hotărâre de Consiliu
Însă și mai grav este faptul că nicăieri în cuprinsul documentului nu se menționează o hotărâre de Consiliu Local privind aprobarea acestei vânzări. Notarul care a întocmit actul autentic a menționat în acesta că vânzarea terenului se face în baza Procesului-Verbal nr. 22753/05.12.2013 emis de Primăria Agigea. Or, din punct de vedere legal, înstrăinarea unui bun din patrimoniul unei unități administrativ-teritoriale se face prin hotărâre adoptată de două treimi din consilierii locali, iar nu pe baza unui proces-verbal întocmit de primar. Așadar, vorbim de o vânzare neautorizată, fără licitație publică, în care nu se știe cum s-a stabilit prețul tranzacției. Ca dovadă, nicăieri în contract nu se menționează existența unui raport de evaluare sau a unei proceduri competitive de stabilire a prețului. Prezumăm că prețul a fost stabilit, la mica înțelegere, de Cîrjaliu cu ”nepotul duhovnicesc”.
La preț de apartament
Și nu vorbim de un preț al pieței, ci de 146.822 de lei, cu tot cu TVA. La cursul de referință al Băncii Naționale a României din 13 mai 2014, care era de 4,4308 lei pentru un euro, suma plătită pe teren de rubedenia spirituală a primarului a fost de 33.136 de euro. În actul solemn se arăta că acest preț fusese achitat integral de societatea cumpărătoare înainte de autentificarea contractului de vânzare-cumpărare din 13 mai 2014, prin două chitanțe și două ordine de plată. În acest sens, sunt menționate chitanțele emise de Primăria Agigea pe 5 aprilie 2013 și 2 decembrie 2013, precum și ordinele de plată din 11 și 12 decembrie 2013. Or, pe 5 aprilie 2013, Cherhana Bibanu nu avea nici măcar contract de concesiune cu Primăria, fiind declarată câștigătoare a licitației abia pe 8 aprilie 2013. Iar pe 2 decembrie 2013 încă nu se întocmise procesul-verbal evocat în actul notarial ca temei al vânzării. Cel mai probabil, chitanța din 5 aprilie 2013 reprezenta garanția de participare la licitația de concesiune, astfel încât suma plătită atunci nu putea, în mod normal, să fie avans la vânzarea ce avea să survină un an mai târziu. Calificând plățile din contractul de concesiune drept avansuri la cumpărare, Cîrjaliu a comis o altă ilegalitate, de fapt o găinărie măruntă în raport cu celelalte violări.
Alte botezuri, alte cumetrii
Să mai spunem că, după aceste întâmplări de pomină, Cherhana Bibanu și-a schimbat numele, devenind SC Golful Pescarilor SRL. Rubedenia spirituală a primarului nu mai este asociat unic, însă păstrează în continuare 50% din părțile sociale. Firma operează restaurantul născut din nevoia unor creștini sadea de a se bucura de un colț de rai. Clădirea, ridicată cu titlul de ”construcție pescărească”, iar nu de restaurant, s-a născut cu mult chin, dar această poveste v-o spunem într-un episod viitor. În sfârșit, Primăria Agigea a schimbat și numele străzii. Astfel, strada Meduzei a fost botezată în Aleea Golfului, ca să se șteargă o parte din urmele acestui furt epocal. Sarda Fish a formulat plângere penală pentru furtul terenului și a mijloacelor fixe, respectiv a vinciurilor, însă, deși au trecut ani buni de atunci, lucrarea penală nu a fost încă finalizată. Va urma!
