Exclusiv
Un abuz al fostului prefect Ioan Albu ar putea produce daune de 700.000 de euro
Vi-l mai amintiți pe Ioan Albu? A fost prefect al județului Constanța, până în vara acestui an. După ce s-a făcut de râs, la ziua Constanței, citind cu glas tremurat și intonație de elev mediocru o hârtie plină de platitudini despre istoria orașului, a dispărut cu totul din peisaj. Agricultor și, deopotrivă, jurist cu diplomă la Spiru Haret, acesta a ajuns reprezentant al Guvernului în teritoriu, în iulie 2017, printr-un concurs de împrejurări, fericit pentru el, nefericit pentru restul lumii. Mult a contat că era fiul lui Gheorghe Albu, un latifundiar ajuns, la un moment dat, chiar secretar de stat în Ministerul Agriculturii, cu sprijinul fostului senator Puiu Hașotti. De altfel, Gheorghe Albu și Puiu Hașotti au fost și asociați într-o firmă, alături de alte persoane.
Moștenirea lui Ioan Albu
La urcarea în scaunul de prefect, Ioan Albu avea în moștenire o situație foarte grea. Vorbim aici de un proces inițiat de Instituția Prefectului încă din 2016 pentru anularea unui titlu de proprietate emis, ATENȚIE, în favoarea unor clienți ai controversatului avocat Ionel Hașotti, fratele fostului senator Puiu Hașotti. Așadar, oficial, Ioan Albu trebuia să lupte în proces cu Ionel Hașotti. În misiunea sa oficială, el trebuia să facă abstracție de trecutul comun, politic și de afaceri, dintre familia sa și familia Hașotti. Sau, potrivit unor opinii de largă notorietate, trebuia să nu accepte numirea în funcția de prefect, ca să evite un posibil conflict de integritate. Argumentele au fost ignorate de Albu cel mic, acesta acceptând numirea și mai apoi, așa cum vom detalia, prăpădind procesul, spre bucuria lui Ionel Hașotti. La urmă a dat vina pe o biată funcționară de la registratură.
Un avocat mincinos
Miza procesului despre care vorbim era una imensă. În speță: 700.000 de euro, reprezentând daune materiale și amenzi confirmate prin hotărâri judecătorești, unele supuse căilor de atac, altele deja definitive. Dacă ar fi câștigat procesul, Instituția Prefectului ar fi scăpat de această datorie. Dacă nu, nu. Cum s-a ajuns aici? Ei bine, în anul 2008, două septuagenare reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti (foto) au obținut retrocedarea unui teren de 20 de hectare în extravilanul localității Sibioara, comuna Lumina. 6 din cele 20 de hectare se suprapuneau peste cea mai bună carieră de piatră din Dobrogea, aflată în exploatare încă din anul 1965. Blocurile de locuințe din Constanța, dinainte de 1989, sunt construire cu piatră de la Sibioara; la fel și digurile Portului Constanța. În anul 2005, compania minieră care deținea licența de exploatare exclusivă a perimetrului, Somaco Construct SRL, a fost cumpărată, cu 4 milioane de euro de o firmă a omului de afaceri Grigore Comănescu. Însă investitorul nu a fost citat în procesul de retrocedare. Terenurile incluse în perimetre de exploatare minieră sunt exceptate prin lege de la retrocedare. Însă, în proces, avocatul Ionel Hașotti a mințit că ”nu există dovadă că există o exploatație de carieră de piatră” pe terenul revendicat de clientele sale. Nimeni nu l-a contrazis și nimeni nu a verificat situația reală.
Bani grei din piatră seacă
Datorită ilegalității flagrante, precum și a numeroaselor procese și plângeri penale, terenul retrocedat în 2008 a fost predat în posesia clienților lui Hașotti abia în 2016. Toate confruntările juridice au fost câștigate de mincinos, care după ce a obținut retrocedarea mințind că nu există nicio carieră, a deschis ulterior procese ca să ceară despăgubiri imense pentru lipsa de folosință a carierei. De asemenea, a cerut amendarea prefecților care s-au succedat în funcție, cu excepția lui Eugen Bola, care a recunoscut că este rudă cu frații Hașotti, după ce, ca prefect, a emis acte în povestea retrocedării abuzive. În 2016, despăgubirile și amenzile ajungeau la 700.000 de euro. În plus, și proprietarul companiei Somaco Construct SRL anunțase că va cere daune materiale de 20 de milioane de euro, ca urmare a retrocedării frauduloase a carierei sale. În acest context, Instituția Prefectului s-a urnit să ceară Justiției să anuleze dreptul de proprietate obținut fraudulos de clienții avocatului Hașotti.
Motivele de nulitate
În esență, au fost evocate două motive mari și late de nulitate a titlului de proprietate:
- Că bătrânele reprezentate convențional de Ionel Hașotti nu dețin acte de proprietate ulterioare anului 1945. La procesul din 2008, ultimul act admis în probatoriu data din 1938. În plus, la începutul anului 2017, după decesul directorului Arhivelor Naționale Constanța, Virgil Coman, la rândul său un apropiat al fostului senator Puiu Hașotti, instituția a trimis acte autentice, până atunci ținute la blat, care atestau că autorul dreptului de proprietate mai avea în 1941 doar 10 hectare de teren, iar în 1953 statul a naționalizat terenurile de pe urma sa, lăsate în părăsire, care măsurau atunci doar 8 hectare. Colac peste pupăză, fix 8 hectare de teren au fost retrocedate pentru acest autor de o fiică sa, în anul 2004. Erau, așadar, dovezi autentice de la Arhive că retrocedarea a încă 20 de hectare în anul 2008 era lovită de nulitate.
- Că a fost fraudat articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, care interzice expres retrocedarea terenurilor din perimetrele miniere.
Știau legea, dar pe sărite
Judecătoria Constanța a respins, pe fond, acțiunea prefectului, la începutul acestui an. Judecătorul fondului a considerat că nu mai poate analiza încălcarea articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, întrucât acest motiv ar fi fost analizat în procesul de retrocedare din anul 2008.
În realitate, nicăieri în procesul de retrocedare din 2008 nu a fost evocat articolul 4 alin. 1 din Legea 1/2000. Nicăieri. Magistrații și avocații implicați în acest abuz formidabil din anul 2008 s-au referit la alte articole din lege, fără a menționa niciodată articolul 4. Pe semne, știau legea sărite. Și au sărit exact peste interdicția legală de retrocedare a carierelor.
Istoria unui act fals
Pe de altă parte, magistratul a respins și celălalt motiv de nulitate a titlului de proprietate, apreciind că există un act ulterior anului 1945, în speță o notificare din anul 1947, în care se vorbea de proprietatea de 20 de hectare.
În realitate, acest act are aparența unui fals ordinar. În primul rând nu emană de la Arhivele Naționale sau de la o altă instituție a statului. Actul a fost adus de acasă de Elena Mitrofan, una din septuagenarele reprezentate de Ionel Hașotti, care a mai adus acte false și la o retrocedare de la Mihail Kogniceanu. În al doilea rând, notificarea nu este datată, dar s-a pretins că ar fi fost întocmită în 1947. Însă este redactată, premonitoriu, pe baza regulilor gramaticale ce aveau să fie introduse abia la 1 ianuarie 1954 (scrierea cu î din i). Se menționează acolo că o persoană era minoră, deși, în realitate, avea 22 de ani, potrivit datelor de stare civilă. Se mai menționează că o anume Elena Tudorancea ar fi avut o fiică Maria, deși potrivit actelor autentice de stare civilă aceasta se numea Alexandrina. Or este total exclus ca această mamă, fiind în fața avocatului, să fi uitat subit cum se numește fiica ei și ce vârstă are fiul ei. În al treilea rând, notificarea nu a fost admisă în probatoriul dosarului de retrocedare din 2008, tocmai pentru că nu emană de la Arhivele Naționale, nu are antet, semnături, număr de înregistrare și niciun fel de element care să-i confere o prezumție că ar fi o copie a unui act autentic. În sfârșit, Arhivele, după decesul lui Coman, au furnizat acte autentice care contrazic total hârtia dubioasă a Elenei Mitrofan. Or actele autentice din Arhive atestă că acești țărani săraci nu aveau atâta pământ, iar ce aveau luaseră deja de la stat, cu vârf și îndesat.
Albu cel mic declară apel TARDIV
Argumentele de mai sus nu au fost cunoscute de judecătorul fondului. Însă au fost cunoscute de juriștii Prefecturii, care le-au așternut în scris în cererea de apel. Practic, mai sus, am relatat aceste argumente care aparțin Prefecturii. Sunt, cum se spune în jargon, argumente beton, care puteau întoarce soarta procesului, în apel. Oricine realizează că un fals mare cât casa și o încălcare a legii nu pot rămâne veșnic nesancționate. Realiza, în mod cert, și prefectul Ioan Albu. Or, știind foarte bine termenul în care putea exercita calea de atac, acesta a trimis cererea de apel peste termenul legal. Cu alte cuvinte, a declarat apel tardiv. Adică prea târziu și fără nicio valoare. Prea târziu, tocmai pentru a fi respins, nu pentru argumentația, de altfel beton, ci pentru un aspect formal. Ca la o nuntă la care vrei să te duci, ai țoale festive, ai bani de cadou, dar pierzi trenul, ca ultimul nătărău.
Cererea de repunere în termen, depusă și ea TARDIV
Am criticat această măgărie ordinară la vremea când s-a produs. Atunci exista un remediu, prin care putea fi îndreptată, la limită, situația. Vorbim aici de o cerere de repunere în termen. Însă chiar și aceasta avea un termen în care putea fi depusă. Pentru că așa sunt actele de procedură, toate au un termen al lor. Ei bine, în loc să se îngrijească să respecte măcar noul termen, Ioan Albu a început o anchetă internă ca să găsească un țap ispășitor. L-a găsit în persoana unei funcționare nevinovate de la serviciul registratură. De vină era chiar el, nu încape discuție. Însă căutând ispășitorul pentru eroarea sa, Albu cel mic a pierdut și noul termen în care putea trimite cererea de repunere în termen. A doua cerere tardivă într-un termen atât de scurt? Deja e clar că nu putem vorbi doar de prostie. O fi și din aceea, dar intenția și reaua-credință sunt deja străvezii. Reamintim că tatăl lui Albu a fost asociat într-o firmă cu fratele avocatului Ionel Hașotti. Ba chiar a ajuns și secretar de stat în Ministerul Agriculturii cu sprijinul lui Puiu Hașotti. Ce credeți? Aceste relații de familie nu au avut niciun rol în conduita fostului prefect?
După el, potopul
Cererea de repunere în termen a fost respinsă de Tribunalul Constanța pe 18 octombrie 2018, pe motiv de tardivitate. Ca urmare a conduitei lui Albu cel mic, Instituția Prefectului a fost eliminată din proces. Litigiul continuă, totuși, deoarece Somaco Construct SRL și primarul din Lumina, fiind părți în proces, au declarat apel în termen. Războiul juridic nu s-a încheiat, însă Ionel Hașotti deja jubilează că unul din adversari și-a pus singur piedică pe drum, pierzându-și…. calitatea. Presupunem că acesta deja își pregătește pledoaria prin care va încerca să convingă instanța de apel să nu mai țină cont de argumentele și dovezile ce atestă că singurul act ulterior anului 1945 este un fals ordinar, pe motiv că instituția care le-a adus în proces a plecat cu coada între picioare. Aceasta ar fi cam singura strategie prin care clienții lui Hașotti ar putea rămâne, în continuare, beneficiarii unui fals vădit și ar putea mulge, bine mersi, daune grase de la stat. Albu cel muc nu mai e prefect. După el, potopul.
De ce nu au fost sesizate organele statului
Un alt mister al cazului este acela că Instituția Prefectului nu a făcut până acum sesizare la DNA sau la Parchetul Curții de Apel, în momentul în care s-a aflat de la Arhivele Naționale că bătrânele reprezentate de Ionel Hașotti nu aveau dreptul să solicite și să primească 20 de hectare de teren. Actele oficiale au fost comunicate instituției la începutul anului 2017, când scaunul de prefect era ocupat de Adrian Nicolaescu. Acesta s-a limitat să trimită dovezile la instanță, deși avea obligația să sesizeze și organele penale. Ioan Albu a uitat cu totul de această problemă, așa cum a uitat să depună la timp apelul și cererea de repunere în termen, trădând interese care frizează abuzul în serviciu. Rămâne de văzut cum va proceda actualul prefect. Să mai notăm că deși dovezile furnizate de Arhivele Naționale au fost intens prezentate în presă, nici DNA și nici Parchetul Curții de Apel Constanța nu s-au autosesizat în acest caz, deși au capacitatea legală să o facă.
