Exclusiv
Cum a fost distrusă, pas cu pas, rezervația naturală Lacul Agigea
Un colț de natură, protejat de lege, s-a transformat într-o mare oportunitate imobiliară. Vorbim în articolul de față de Lacul Agigea, un obiectiv declarat rezervație naturală și zoologică de interes național, prin Legea nr. 5/2000. Aria de protecție instituită prin lege se referea la o suprafață de 86,80 de hectare, incluzând lacul și terenurile învecinate. În timp însă, zona protejată a fost diminuată din pix la 35 de hectare, exact cât măsoară cuveta lacului. În 2013, Primăria Agigea a băgat terenurile de lângă lac în intravilan, în baza unui PUZ avizat de APM Constanța, atenție, fără Raport de Mediu. Ulterior, autoritatea locală a organizat numeroase licitații de concesiune. În 2016, un consilier local din gașca primarului a fost arestat în timp ce lua șpagă pentru terenurile din zonă. Incidentul nu s-a răsfrânt asupra primarului, care astfel și-a continuat planurile nestingherit. Gheața a fost spartă cu o biserică în stil maramureșean. Pe urmă au venit enoriașii. Zona se umple de betoane.
Primul plan al lui Cîrjaliu: să facă sat de vacanță în perimetrul lacului
Cristian Maricel Cîrjaliu a avut planuri cu Lacul Agigea încă de la înscăunarea în funcția de primar al comunei Agigea, în anul 2008. Atunci, autoritatea pe care o conducea a adoptat o strategie de dezvoltare pe zece ani. Acest document programatic prevedea ”construirea unei baze de agrement și a unui sat de vacanță în perimetrul Lacului Agigea”. În strategie nu se sufla o vorbă despre faptul că zona era declarată rezervație naturală prin lege.
Cu frâna trasă de urbaniști
În același an, 2008, planurile primarului s-au mai temperat. O firmă de specialitate angajată să elaboreze un regulament de urbanism a descoperit că lacul este rezervație naturală zoologică. În consecință, prin regulamentul de urbanism, s-a interzis construirea în zona lacului Agigea. Totodată, s-a stabilit ca zona adiacentă, fără a se preciza vreo suprafață anume, să fie păstrată ca zonă de vegetație naturală.
Pohta lui Nicușor: lacurile
La câteva luni distanță, mai exact în vara anului 2009, Nicușor Constantinescu – președinte al Consiliului Județean Constanța și prieten intim al lui Cîrjaliu – a propus un proiect de trecere a unor lacuri din județ în administrarea autorității pe care o conducea. În lista lui Nicușor se afla și Lacul Agigea. Proiectul a căzut la vot, mai ales că era total ilegal, întrucât lacurile naturale sunt ale statului, în administrarea Apelor Române.
Cîrjaliu concesionează bunul statului, pe barba lui
Cu toate acestea, pe 30 decembrie 2009, Cîrjaliu a organizat, pe barba lui, o licitație publică, de care n-a auzit nimeni, pentru că toți se ocupau de pregătirea revelionului. În baza acestei proceduri golănești, în ianuarie 2010 primarul a concesionat Lacul Agigea, care nu era al Primăriei, ci al statului român, către o firmă din Tuzla, pe numele ei Acvamar Group SRL. Haiducia lui Cîrjaliu a rămas fără sancțiune penală, iar balta – fără pește. Ca o consecință, păsăretul din rezervație a început să migreze în alte bălți mai hrănitoare. Peste ani, nu s-a mai auzit nimic de acest contract încheiat prin fraudă la lege. În toate documentele oficiale, Lacul Agigea figurează ca bun al statului, fiind scos la închiriere, fără succes, de câțiva ani încoace, de administratorul de drept, Apele Române.
Podul cu picioare în Rezervație
Tot în 2010, în situl natural a început construirea podului nou de la Agigea, arcuit și peste Canal, dar și peste o parte din lac. Autoritatea de mediu, subordonată Guvernului, a închis ochii în fața planurilor de dezvoltare și a intereselor imense.
Câteva considerații despre limitele fluctuante ale rezervațiilor naturale
Înainte de a ajunge la evoluțiile actuale, trebuie să spunem că întinderea zonelor naturale protejate este o chestiune laxă și insuficient reglementată în legea românească. Specialiștii pe care i-am consultat spun că înscrierea suprafețelor în Anexa III a Legii 5/2000, acolo unde figurează și Rezervația Naturală Lacul Agigea cu 86,80 de hectare, nu a avut la bază măsurători cadastrale. În timp, legislația din domeniu a recunoscut tacit această lipsă de precizie, permițând corecții ale suprafețelor protejate, la început cu acordul Academiei Române și a Guvernului, iar de la o vreme prin ordin de ministru sau chiar prin simpla actualizare a registrelor publicate pe site-ul Ministerului Mediului. În diverse raportări ale APM, rezervația figurează în continuare cu 86,80 de hectare. În schimb, în centralizările Ministerului Mediului figurează cu 35 de hectare, exact cât măsoară cuveta lacului, scoasă la închiriere de Apele Române.
PUZ-ul care s-a evaporat
Profitând de această situație laxă și de agresiunea asupra sitului natural prin construirea podului, în anul 2012, primăria lui Cîrjaliu a inițiat un PUZ cu titlul ”Introducere în intravilan – zonă rezidențială, spații comerciale, baza sportivă și agrement, cazare”. Deși în titulatură nu apărea cuvântul lac, în realitate PUZ-ul se referea exact la terenurile din vecinătatea lacului. Documentația a dispărut de pe site-ul APM Constanța. Am trimis Agenției solicitarea de a ne pune la dispoziție memoriul întocmit atunci de Primărie, soluția adoptată în această privință și alte informații de interes public. După o săptămână de tăcere, APM a trimis un răspuns, cu singura precizare că PUZ-ul a fost adoptat în anul 2013, fără ca instituția să solicite întocmirea unui Raport de Mediu. De ce nu s-a solicitat o evaluare a impactului negativ asupra rezervației? Reprezentanții APM nu au lămurit, deși toți specialiștii pe care i-am consultat în această privință spun că era o obligație legală a cărei nerespectare are un nume foarte comun: abuzul în serviciu. Trebuie să mai spunem că, în anul 2013, avizele pentru PUZ-uri se eliberau de Agenția Regională de Mediu de la Galați. Cu toate acestea, PUZ-ul care avea să distrugă rezervația naturală a fost eliberat de APM Constanța. În documentele APM s-a menționat că investiția se află la 5 metri de rezervație.
Pelicanii și cormoranii au ajuns nume de străzi
După obținerea hârtiei abuzive de la Mediu, Primăria Agigea a pus în operă tentativa de transformare a Lacului Agigea într-un lac urban. Autoritatea a accesat fonduri guvernamentale pentru realizarea rețelelor de apă și electricitate. Utilitățile au fost trase prin Programul Național de Dezvoltare Locală, acoperind străzile noi din zona rezervației, în mod cinic denumite Cormoranului, Pelicanului, Brizei etc. Cormoranii și pelicanii plecaseră deja din zonă. La fel și lebedele. O parte din stâlpii plantați în zonă sunt dotați cu lămpi care bat direct spre luciul de apă. Să vază păsările când se ouă!
Începând cu anul 2015, Primăria a organizat licitații publice cu repetiție pentru concesionarea terenurilor de lângă lac. Un an mai târziu, s-a început construirea unei biserici de lemn, în stil maramureșean, la mică distanță de luciul apei. După ce popii au spart gheața, în zonă au venit enoriașii.
Concesiunile pe șpagă
În martie 2016, DNA Constanța l-a ridicat dintr-o pizzerie de la Eforie pe un consilier local din Agigea. Acesta tocmai încasa o șpagă pentru a aranja câștigarea unei licitații pentru concesionarea unor terenuri de lângă lac. Vorbim aici de Dorel Manea, un individ din gașca lui Maricel Cîrjaliu. Denunțătorul lui Dorel le-a spus procurorilor DNA că șpăgarul l-ar fi asigurat că licitația va fi o simplă formalitate, întrucât terenurile ce urmau a fi concesionate erau deja ”luate”. Prins în fapt, tovarășul lui Maricel Cîrjaliu nu a ciripit nimic în fața organelor de anchetă. După un an și câteva luni de pârnaie, a fost liber ca pasărea cerului.
Un țăran avid de înavuțire plănuia să betoneze o rezervație naturală
În 2018, Primăria lui Maricel a plantat în zona de protecție a lacului, adică în fâșia de 15 metri de la țărm, niște bețe pompos botezate: pomi. Terenul nu aparține Primăriei, ci statului român. Și nu este destinat copacilor, ci stufărișului în care păsările își depun, de regulă, ouăle. Regimul zonei nu a contat, așa că la ordinul lui Maricel fâșia destinată stufului a fost arată și plantată cu bețe.
Tot în 2018, într-un interviu în care s-a turnat cu multe alte fapte, Cîrjaliu a dezvăluit că i s-a cerut șpagă de către un oficial, pentru a primi o hârtie ca să betoneze malul lacului. Cîrjaliu nu l-a denunțat pe șpăgar. Dar nici șpăgarul n-a suflat o vorbă că un țăran avid de înavuțire plănuia să betoneze o rezervație naturală.
Am solicitat Primăriei Agigea mai multe explicații punctuale și o listă de documente. În situația în care primarul va respecta mai mult Legea 544/2001 decât legile mediului, pe care le-a încălcat cu lacomă nesimțire, vom prezenta aceste puncte de vedere și documentele în cauză.
Va urma!
