Societate
Sute de cupluri încearcă să adopte un copil!
Published
8 ani agoon
Fiecare familie trebuie să aibă copii, mai devreme sau mai târziu, în funcție de cum își dorește și-și permite. Așa am fost învățați de mici, așa este legea firii. Însă, în zilele noastre lucrurile s-au schimbat foarte mult și părerile sunt împărțite. Pe de-o parte, cei care au mulți urmași trăiesc, de regulă, în condiții greu de imaginat. Este adevărat că veniturile salariale (pentru cei care muncesc!) sunt limitate, ajutoarele pentru creșterea copiilor sunt și acestea foarte mici, iar micuții se dezvoltă într-un mediu plin de lipsuri de toate felurile. Și aici ne referim la condițiile normale de trai pe care avem pretenția că le-ar putea avea o familie împlinită. Numai că nu prea le are. Cei care, la rândul lor, nu au reușit să aibă un copil în primii ani după căsnicie, fac eforturi foarte mari pentru a adopta un bebeluș. Și există foarte multe cazuri, ba avem chiar exemple concrete ale unor familii care au adoptat copii și sunt foarte mulțumite de alegerea pe care au făcut-o, deși unii dintre cei mici sunt de etnie rromă. În cel de-al treilea rând, există familiile care au avut șansa de a avea câte unul sau doi copii, care trăiesc într-un mediu civilizat și au bani pentru a avea grijă de fiecare membru. Numărul celor din urmă este, din păcate, foarte mic în comparație cu celelalte cazuri expuse anterior. Pentru a vedea exact cum stau lucrurile, am stat de vorbă cu Roxana Onea, purtătorul de cuvânt al DGASPC. Ea ne-a spus că la ora actuală există sute de copii în centrele de plasament sau la asistenții maternali profesioniști. ”552 copii sunt în centre de plasament, din care 200 cu dizabilități, și 467 copii sunt plasați la asistenți maternali profesioniști”.
127 de familii din Constanța sunt apte pentru adopție
Probabil că numărul familiilor care își doresc să adopte un copil este mult mai mare, dar până la ora actuală doar 127 de familii din județul Constanța sunt atestate pentru adopție. Condițiile pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru a obține un calificativ favorabil sunt destul de dure. Potrivit Roxanei Onea, la ora actuală sunt 44 de copii pentru care este deschisă procedura de adopție. Dintre aceștia, trei se află în centre de plasament, iar 41 sunt integrați în familii, la asistenții maternali profesioniști. Cum spuneam, pașii pe care o familie trebuie să-i îndeplinească pentru adopție sunt destul de întortocheați. Iată cum prevede legea că trebuie să se desfășoare adopțiile: La Biroul adopții, persoanele interesate obțin toate informațiile necesare pentru finalizarea adopției interne. Această etapă reprezintă etapa de informare. Apoi, familia doritoare primește lista documentelor necesare pentru întocmirea dosarului și mai apoi intră în perioada de evaluare premergătoare obținerii atesatului de familie/persoană aptă să adopte. Evaluarea socială înseamnă desfășurarea anchetei sociale în teren, verificarea condițiilor de locuit. Se face și o evaluare psihologică, care înseamnă perioada de testare psihologică și cursul de pregătire la care participă în mod obligatoriu. Acest curs este organizat de către specialiștii din cadrul Biroului Adopții, iar aici persoanele dornice să fie atestate primesc atât informații juridice și privind dezvoltarea abilităților parentale, cât și informații privitoare la profilul copilului adoptabil. Foarte interesant este faptul că avem și familii care au adoptat deja un copi, dar doresc să-și mărească familia. Potrivit Roxanei Onea, în județ există cinci astfel de cazuri.
Oare unde este mai bine pentru copii? În familii adoptive sau în grija statului?
Niciodată nu am crezut că voi fi în stare sau, mai degrabă, că voi avea motive să adresez o astfel de întrebare. În mod normal, copiii trăiesc o viață adevărată în cadrul unei familii, alături de părinți, frați și surori. Numai că, în zilele noastre, când viața este atât de grea, este dificil să dai un răspuns corect la o asemenea întrebare. Pe vremuri, străbunicii noștri proveneau din familii numeroase. Era în vogă expresia: unde merge suta, merge si mia. Cu alte cuvinte, copiii se creșteau unii pe alții, fără a apărea prea multe probleme. Mâncau ce apucau, se îmbrăcau unii de la alții, se încălțau la fel. Cunosc familii care au crecut și 13 copii, și toți sunt la casa lor, sunt oameni de nădejde în ciuda dificultăților avute în copilărie. Acum, însă, lucrurile s-au schimbat radical. Știți că există familii muritoare de foame, care nu-și trimit copiii la școală pentru că nu au haine și îmbrăcăminte să le ofere, familii care trăiesc pur și simplu din alocația pe care micuții o primesc din partea statului. Adică din câteva zeci sau poate sute de lei pe lună. Și nu sunt puține, cum ar părea la o primă vedere. Dacă doriți să vedeți astfel de familii, vă îndemn să ieșiți din municipiile județului și să vă îndreptați atenția spre cartierele rău-famate ale orașelor sau în satele extrem de sărace. Surprizele ce vă vor fi oferite sunt departe de a fi imaginate. Dar copiii aflați în grija statului beneficiază de bani destul de mulți pentru cheltuieli. Astfel, pentru un copil normal dezvoltat care crește într-un centru de plasament se cheltuiesc lunar în medie 2463 de lei, iar pentru unul care este crescut într-o familie maternală suma de bani acordată de către stat este de 1904 lei. Adică în aceste centre, copiii beneficiază de tot ce-și doresc, mai puțin de dragoste adevărată de părinte. De regulă frații se adoptă împreună, dar pot fi adoptați și separat sau numai unul dintre ei. (De exemplu, în cazul în care unul are handicap, este puțin probabil să poată fi adoptat, deoarece familiile care adoptă își doresc copii sănătoși). Sunt însă multe cazuri în care copiii nu au pretendenți români care să-și dorească să-i înfieze. Pentru acești micuți, dacă adopția nu se poate încheia în România și au avut procedura deschisă în acest sens, se trece la etapa adopției internaționale. În județul nostru există trei complexe de servicii comunitare pentru copii cu dizabilități, centrul de plasament Traian, tot pentru copii cu dizabilități și 6 centre pentru copii cu dezvoltare normal, dintre care unul este Centrul Maternal Mangalia.
Părinții ar trebui să-și dea acordul pentru adopții
Uneori este dificil să obții acordul părinților care și-au abandonat copiii pentru ca aceștia să poată fi adoptați. Teoretic, legea îi obligă pe ambii părinți să își dea acordul. Dar există cazuri în care unul dintre părinți este necunoscut, declarat mort sau se află în imposibilitatea de a-și manifesta voința, este suficient consimțământul celuilalt părinte. Dacă ambii părinți se află într-una dintre aceste situații, adopția se poate încheia fără consimțământul lor. În cazul mamelor care și-au părăsit copiii în maternitate (pentru că există și astfel de cazuri, și nu sunt deloc puține), uneori acestea nu sunt de găsit sau dacă sunt, nu își dau întotdeauna acordul pentru adopție dar, dacă arată dezinteres față de minor, se poate demonstra acest lucru la promovarea deschiderii de procedură de adopție pentru copil.
Comentarii pe Facebook
Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!