Administratie
”Lacul Lebedelor”, jucat pentru prima oară în aer liber în orașul Ovidiu.
Primaria Ovidiu în parteneriat cu Teatrul Național de Operă și Balet ”Oleg Danovski” Constanța organizează un spectacol inedit, jucat pentru prima dat în aer liber, în România, ”Lacul Lebedelor”.
Spectacolul va avea loc sâmbătă, 22 iunie, de la ora 21.00. la scena de pe lac, în parcul Faleză Lac.
Coregrafia îi aparține lui Mihai Babușka, scenografia lui Adriana Urmuzescu iar asistent coregrafie este Monica Cherecheș.
Lacul lebedelor (rus. Lebedinoie ozero) este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski.
Libretul baletului (în 4 acte) este unul dintre cele mai cunoscute și a fost pus în scenă pentru prima dată în 1877 în Moscova la renumitul Teatru Bolșoi, coregraf fiind Julius Reisinger, având ca sursă de inspirație o veche legendă rusă (după alții, o legendă germană, dacă judecăm după numele personajelor principale: Siegfried, Odette – Odillia, Rotbart ș.a.) și a corespuns pretențiiilor compozitorului rus. Paradoxal nu a fost primit foarte bine pe moment. Totuși, în 15 ianuarie 1895, cu o nouă coregrafie realizată de Marius Petipa și Lev Ivanov a avut un succes enorm la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. Marius Petipa s-a ocupat de primul și al treilea act (de la castel), iar Lev Ivanov de al doilea și ultimul act (actele de la lac). Între timp, textul a fost de mai multe ori transcris și modificat, astfel că unele versiuni au un final diferit față de cel original.
Legenda despre prințese transformate în lebede de un vrăjitor rău, în care vraja lui poate fi spulberată numai prin iubirea unui prinț, se poate întâlni în basmele mai multor popoare.
Premiera a avut loc la Balșoi Teatr (Teatrul Mare) din Moscova pe 4 martie (20 februarie stil vechi) 1877, avândul ca dirijor pe Semen Riabov și în coregrafia lui Julius Reisinger. Din păcate, publicul epocii nu era obișnuit cu stilul „simfonic” al unei muzici pentru balet, așa că nu a înțeles bogăția partiturii. La aceasta s-a adăugat și coregrafia mediocră a lui Julius Reisigner, ceea ce a făcut ca primele reprezentații să fie un real eșec.
După moartea compozitorului, la cererea conducerii teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Marius Petipa și Lev Ivanov au modificat coregrafia baletului, iar dirijorul teatrului Mariinsky, Riccardo Drigo, a adus mai multe modificări partiturii. În noua formă, baletul a avut premiera pe 15 ianuarie 1895. A fost un succes bine meritat. Deși au mai existat și alte versiuni, aceasta este reprezentată în mod curent.
Subiectul
Prolog
Undeva, într-o lume fără nume, Regina-Mamă împreună cu prinţul Siegfried urmăresc la teatru Moartea lebedei. După plecarea lor apare Rothbart, un personaj straniu şi malefic care o transformă pe balerină în pasăre, ca pe multe altele înaintea ei…
Actul I
Tabloul I
În curtea palatului de pe malul lacului are loc o petrecere, în ajunul majoratului prinţului Siegfried. Oaspeţii aduc cadouri, apoi dansează un vals. Intră Regina-Mamă, salutată de toţi participanţii. Îl declară pe tânărul Siegfried prinţ moştenitor şi îi spune că a sosit momentul să se gândească la însurătoare din raţiuni de stat, dar acesta este hotărât să se căsătorească numai din dragoste. Printre însemnele puterii pe care i le oferă se numără o arbaletă. Apoi Regina se retrage, în timp ce invitaţii continuă petrecerea (pas-de-trois, poloneza). Rămas singur după plecarea tuturor, Siegfried meditează la cele spuse de mama sa, în timp ce pe mal apare un stol de lebede. Fascinat, îşi ia arbaleta şi fuge în urmărirea lor.
Tabloul II
În miez de noapte, lebedele îşi recapătă înfăţişarea umană şi dansează. Fermecat de frumuseţea Odettei, care se află printre ele, Siegfried se îndrăgosteşte imediat şi, promiţându-i credinţă, o invită a doua zi la castel pentru a o prezenta drept logodnică. Jurământul lui curat le-ar putea salva pe toate celelalte. În urma sa, Rothbart rânjeşte sfidător…
Actul II
Tabloul III
În sala de ceremonii a palatului se serbează cei 21 de ani ai prinţului Siegfried – este şi ziua când acesta îşi va alege viitoarea consoartă! Intră invitaţii, aducând omagii Reginei-Mame şi Prinţului; are loc parada posibilelor logodnice (dansul Mireselor). Petrecerea e întreruptă de intrarea lui Rothbart şi a însoţitorilor săi. Acesta o prezintă întregii Curţi pe Odile – în fapt sora sa -, care îl vrăjeşte pe Siegfried printr-un dans ademenitor. În timp ce evoluează personajele din suita lui Rothbart (dans spaniol, mazurca), proaspătul cuplu se retrage, iar Rothbart se aşează lângă Regina-Mamă. Revenind, Siegfried dansează cu Odile un pas de deux înflăcărat, înşelat de asemănarea acesteia cu Odette. Rothbart intervine, cerându-i să jure dragoste veşnică Odilei, iar acesta se supune, dar îşi dă seama îndată că a fost păcălit. Disperat, Siegfried fuge către malul apei ca s-o întâlnească pe Odette, în timp ce, în urma lui, palatul se cutremură şi se prăbuşeşte, transformându-se în ruine, sub lumina Lunii.
Tabloul IV
Rămas pe tron, Rothbart este înconjurat de stolul de balerine-lebede. Odette, cu inima rănită, dansează plângându-şi soarta. Intră Siegfried, care îşi cere iertare spunând că a fost înşelat şi-şi declară din nou iubirea nesfârşită. Rothbart încearcă să-l alunge, iar între ce doi are loc o luptă, în vâltoarea căreia apele lacului se revarsă asupra întregului palat. Din undele învolburate iese Siegfried trăgând-o după el pe Odette, care şi-a recăpătat înfăţişarea umană datorită dragostei adevărate ce-i uneşte pe cei doi
