Societate
De Ignat, peste 100 de artiști expun lucrări de artă la Art Gallery Constanța
Peste 100 de artiști români vor expune mai mult de 200 de lucrări de artă vizuală în spațiul Art Gallery Constanța, de la etajul 2 din Tomis Mall. Vernisajul va avea loc vineri, 20 decembrie, ora 13.00, în ziua în care românii sărbătoresc Ignatul.
Manifestarea de artă vizuală și culinară a fost gândită ca un prilej de întâlnire între amatori de frumos și creatori de artă, în debutul sărbătorilor de iarnă. Expoziția este practic o bucurie vizuală și o bucurie a gustului, un prilej de apropiere și de petrecere între artiști și publicul amator de artă.
Acest eveniment inedit a fost gândit de profesorul universitar dr. Florin Stoiciu, unul din maeștrii gravurii românești, care activează la Universitatea Ovidius din Constanța și care a lansat o provocare pentru foștii și actualii săi studenți (ca demers pedagogic), pentru foștii săi profesori, dar și pentru mari artiști din România.
În istoria artei în general și în istoria gravurii în special, au existat perioade când artiștii, din lipsa materialelor, realizau pe suprafețe foarte mici adevărate capodopere de artă vizuală. Sunt celebre gravurile lui Rembrandt, ale lui Jaques Callot sau Theodor Aman, realizate pe bucăți de metal foarte mici procurate cu greu de la fierarii din acele vremuri. Acest gen de provocare a lansat-o și Florin Stoiciu în expoziție și începând de vineri, 20 decembrie, puteți vedea rezultatul: cum poți realiza adevărate opere de artă într-o lucrare de numai 4X4 cm, sau pe module de 4X4 cm, cât de mare este creativitatea și măiestria artiștilor noștri.
Alături de studenți sau masteranzi expun nume mari și foarte mari din arta din România, multiplii premiați atât la noi, cât și în afara granițelor țării: sculptori, pictori, ceramiști, caricaturiști, designeri, graficieni etc.
Prof. univ. dr. Suzana Fântânariu, graficianul care a primit de la Uniunea Artiștilor Plastici din România Marele Premiu în 2018, un artist excepțional, spune despre lucrările sale, pe care le-a trimis tocmai de la Timișoara pentru această expoziție:
”Am făcut mai multe lucrări care au ca personaj principal bufnița. Sunt practic, portrete de bufnițe. Obiecte în serie, bidimensionale. Mi s-a părut potrivit să trimit lucrările acestea pentru că bufnița este simbolul spiritualității. Poate fi un simbol general care poate lega tot ce se întâmplă în expoziție. Este vorba despre spiritualitate românească în expoziția voastră. Bufnița este o pasăre care veghează. Nu pasărea în sine este importantă, cât mai ales simbolistica ei. Ea creează foarte mult mister. Arta este mister, în general, după cum spunea și Eugen Ionesco.”
În cadrul vernisajului, participanții vor fi încântați și de viziunea culinară a lui Paul Băcilă și de vinurile de la Crama Histria. Organizatorul evenimentului, este Dorin Barbu, iar curatori sunt: Florin Stoiciu, Anastasia Stoiciu, Răzvan Constantin Caratănase (Zuzu) și Răzvan Dragoș.
Despre Ignat și despre ritualul tăierii porcului:
„Porcul este considerat în vechi culturi animal sacru, animal emblematic pentru zei ai vegetației – Osiris (la egipteni, care îl identifică uneori chiar cu zeul), Demeter și Persefona (zeițe agrare la greci), sau Ceres (Zeița romană a grâului). El era sacrificat ritual în onoarea lor în cadrul unor ceremonii publice mare amploare, din care nu lipseau actele culinare rituale, urmate de mese comune la care oamenii mâncau în credința purificării și întăririi lor prin puterea vitală a cărnii animalului asimilat. În cadrul bachetelor organizate la Saturnalii, alimentul de bază era carnea de porc, astfel că «jertfa porcului» era caracteristică sărbătorii romane.”
„Tăierea porcului este act ritual cu rădăcini ce se găsesc adânc în istoria civilizației umane.”
„Potrivit unor surse, mistrețul din Europa ar fi fost domesticit cu aproximativ 10.000 de ani î. Hr pe valea inferioară a Dunării.”
„Pentru ţăranul român, Crăciunul începe, de fapt, la Ignat, odată cu tăierea porcului. În plus, etnologii îi semnalează prezenţa chiar şi în colinde: „Colindul cu cap de vier a suferit o substituire morfologică printr-un cap de porc. Din textul colindului reiese însă că este vorba de mistreţ, nu de porc. (…) <<Doamne, dacă mă întrebi / ţie-ţi spun cu dreptul tău: / sus la munte am trăit, / jir şi ghindă am păscut, / jos la vale-am coborât, / apă dulce am băut, / apă dulce de prundiş, / şi-am trăit în luminiş…”
„Un animal sacru pentru daci, mistrețul a fost încărcat pe plaiurile noastre cu o simbolistică atât celtică, cât și elină, reprezentând conform lui Romulus Vulcănescu un “demon al forței brutale, al furiei războinice, al vitalității și prolificității, pentru care a fost considerat o “hrană specială”, consumată anual la începutul lui noiembrie, ceea ce corespunde sacrificiului porcului pentru sărbătorile de iarnă: Crăciunul și Anul Nou.”
„Alaiul sărbătorilor de iarnă, care se întinde pe parcursul a trei săptămâni, începe în 20 decembrie, cu Sărbătoarea Ignatului. În religia creștin-ortodoxă este prăznuit, în această zi, Sfântul Mucenic Ignatie Teoforu, urmaș al apostolilor, patriarh al Bisericii Antiohiei și ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. ”
„Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului amintește de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este cel de la cumpăna dintre anul vechi și anul nou, se sconta pe funcția regeneratoare a sacrificiului. Prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se stinge, o noua viață se naște, aceea a noului an.”
„În credința vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la Solstițiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci. După aceea, ziua începea să crească și Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii și a vieții.”
„IGNATUL trebuia să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina putea ține la distanță, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice, ce-ar încerca să anuleze virtuțile sacrificiului.”
„Ansamblul ritual al «tăierii» porcului este încheiat prin masa comună, numită în genere «pomana porcului», pe alocuri «praznicul porcului» (Prahova). Ca formă de comuniune alimentară ce constituie faza finală a oricărui act sacrificial, «pomana porcului» depășește prin semnificațiile ei conotațiile alimentare. În vechi tipare de viață tradițională, ea se desfășura într-o atmosferă solemnă, în liniște, realizându-se, în primul rând, comuniunea spirituală a participanților la actul sacrificial înfăptuit.”
