Exclusiv
Prefectura joacă pasiv o miză de jumătate de milion de euro. De ce nu se prezintă juriştii la proces?
Deşi a iniţiat un proces cu scopul de a îndrepta abuzul retrocedării carierei de la Sibioara, instituţia prefectului uită, de două termene, să-şi trimită juriştii la proces. Instanţa a cerut precizări, ca să poată judeca în bune condiţii cauza, însă juriştii Prefecturii n-au fost în sală ca să poată lua cunoştinţă de ele. Dacă pe fondul acestei pasivităţi nejustificate se va pierde procesul, Prefectura va fi bună de plată, urmând să achite jumătate de milion de euro unor persoane reprezentate convenţional de celebrul avocatul Ionel Haşotti, cel care şi-a făcut deja un titlu de glorie din abilitatea de a câştiga daune impresionante de la instituţii prost reprezentate sau pur şi simplu nereprezentate în faţa instanţelor de judecată.
S-au judecat la vrăjeală, între ei, ca să pună mâna pe cariera Somaco
Legal vorbind, cariera de la Sibioara nu putea fi retrocedată. Articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000 interzice în mod expres retrocedarea carierelor în exploatare. Cu toate acestea, în anul 2008, Tribunalul Constanţa a încălcat flagrant legea, dispunând retrocedarea interzisă către Margareta Muscalu şi Elena Mitrofan, două septuagenare reprezentate în proces de avocatul Ionel Haşotti. Firma Somaco Construct SRL, care cumpărase cariera cu 4 milioane de euro în anul 2005, nu a fost citată în proces. Căci moştenitoarele au dat în judecată doar Comisia Locală Lumina şi Comisia Judeţeană Constanţa. Comisia de la Lumina a trimis-o la bară pe avocata Anca Mirăuţă, care avea sediul profesional pe strada AS Puşkin nr. 19A Constanţa, imobil în care funcţiona şi Fundaţia Brătianu, fondată de fostul senator şi ministru Puiu Haşotti, fratele avocatului reclamantelor. Dovezi privind o înţelegere explicită între Puiu Haşotti şi Anca Mirăuţă nu sunt. Dar faptul că cei doi se puteau întâlni pe holurile imobilului comun deja ridică ample semne de întrebare cu privire la realitatea adversităţii din proces. La termenul decisiv al procesului, Anca Mirăuţă a lipsit, delegându-l să o substituie pe avocatul Toni Bobe, cunoscut membru PNL, din falanga Haşotti. Acesta a fost pasiv când avocatul Ionel Haşotti a susţinut că nu există dovadă că terenul revendicat ar face parte din trupul carierei de piatră. Această minciună ordinară putea fi contrazisă şi de celălalt pârât, Comisia Judeţeană, însă preşedintele acesteia, liberalul Dănuţ Culeţu, nu şi-a trimis juriştii la niciunul din termenele procesului.
Prefectura a uitat cu anii să promoveze o revizuire
Tot Comisia Judeţeană a ratat şansa îndreptării situaţiei abuzive, după ce a luat cunoştinţă de existenţa licenţei de exploatare minieră a firmei Somaco Construct SRL, dar nu a cerut, în termen, revizuirea hotărârii de retrocedare dată prin fraudă la lege în anul 2008. Procesul de revizuire din anul 2014 a fost pierdut din culpa exclusivă a Comisiei Judeţene, care ani de zile a uitat să înceapă un proces la care o obliga legea.
Daune de 500.000 de euro pentru clienţii lui Ionel Haşotti
Prevalându-se de această culpă evidentă, dar mai ales de faptul că moştenitorii nu au fost puşi în posesia terenului retrocedat (procedură care s-a materializat abia în iunie 2016), avocatul Ionel Haşotti a deschis un proces în numele clienţilor săi, cerând daune de la Comisia Judeţeană de 500.000 de euro. Haşoti a câştigat acest proces la începutul anului trecut, cu hotărâre de fond, care nu a fost motivată nici până la acest moment. Până la motivarea ei, întârziată în mod ilegal, Comisia Judeţeană nu poate declara recurs. Însă prefectul Adrian Nicolaescu a găsit o soluţie pentru a îndrepta situaţia abuzivă. Astfel, instituţia prefectului a depus, în ultima parte a anului 2016, o acţiune la Judecătoria Constanţa, prin care a cerut constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis clienţilor lui Ionel Haşotti în iunie 2016.
Erau 15 hectare, nu 20, şi s-au mai retrocedat de câteva ori
În acţiunea sa, prefectul arăta în esenţă două lucruri. În primul rând, că legea interzice retrocedarea carierelor, iar titlurile de proprietate emise cu încălcarea legii sunt nule absolut. În al doilea rând, arăta că ne aflăm în faţa unei retrocedări multiple a aceloraşi drepturi. Documentele de arhivă depuse în susţinerea acţiunii arată că autorul dreptului de proprietate, Nicolae Tudorancea, nu deţinea 20 de hectare de teren (cât au obţinut clienţii avocatului Ionel Haşotti), ci doar 15, după ce vânduse, în 1938, cinci hectare fiicei sale Paraschiva Cangea. După anul 1991, urmaşii Paraschivei Cangea au obţinut retrocedarea acestui teren de cinci hectare, pe un amplasament agricol, având în vedere că terenurile miniere sunt exceptate prin lege de la retrocedare. Pe de altă parte, Nicolae Tudorancea a decedat în anul 1942, iar cele 15 hectare ale sale au figurat în Registrul Agricol Sibioara sub identitatea: „Moştenitori N. Tudorancea”. După anul 1955, moştenirea de 15 hectare a fost împărţită de copiii lui Nicolae Tudorancea, care s-au înscris în tabelele de colectivizare în nume propriu. Ulterior anului 1991, urmaşii urmaşilor lui Nicolae Tudorancea au retrocedat 50 de hectare de teren de la stat, în aceste suprafeţe fiind incluse şi cele 15 hectare lăsate moştenire de Nicolae Tudorancea. O fiică a lui Nicolae Turodancea care se presupune că trăia în anii 90, pe numele ei Lucreţia Păsculescu, a obţinut 8 hectare în contul autorului Nicolae Tudorancea. În fine, toate probele arată că terenul a fost retrocedat de mai multe ori.
Din nou despre pasivitate
Din păcate, instituţia prefectului s-a limitat la formularea acţiunii. Având în vedere că miza acestui proces este, aşa cum am arătat, de 500.000 de euro, s-ar fi impus ca Prefectura şi Comisia Judeţeană să aibă atitudini mai active, să-şi trimită juriştii să apere dreptatea şi patrimoniul public. Pasivitatea dovedită până acum ne aminteşte de conduita trecută a instituţiei. Puteau ai lui Haşotti să ceară marea cu sarea, dar dacă Prefectura s-ar fi apărat corect, nu se ajungea aici, indiferent de secretul prin care a câştigat celebrul avocat soluţii care încalcă legea. Aşteptăm reacţia prefectului. Opinăm că domnia sa are obligaţia să spună publicului ce face instituţia pentru a preveni o potenţială gaură de jumătate de milion de euro.
