Actorul și fostul om politic Mircea Diaconu a murit la vârsta de 74 de ani, după o lungă luptă cu cancerul de colon.
Anunțul decesului a fost făcut public de soția sa. În doar câteva zile, pe 24 decembrie, artistul ar fi împlinit 75 de ani.
Potrivit familiei, trupul neînsuflețit al actorului va fi depus luni, 16 decembrie, la Teatrul Nottara din București. Prieteni, colegi de breaslă și admiratori sunt așteptați să-i aducă un ultim omagiu. Înmormântarea va avea loc marți, la cimitirul din Săftica, într-un cadru restrâns.
Reamintim că Mircea Diaconu a candidat ca independent la președinția României.
Potrivit Observator News, Mircea Diaconu, născut pe 24 decembrie 1949, în Vlădești, județul Argeș, a fost un simbol al teatrului și filmului românesc, având o carieră care s-a întins pe mai multe decenii. De asemenea, a fost un nume cunoscut în politică, împlicându-se în multiple proiecte pentru îmbunătățirea vieții culturale și sociale din România. Diaconu a fost membru în Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) până în 2004 din partea PD, senator din partea PNL din 2008 până în 2012, europarlamentar independent, membru al Grupului ALDE și vice-președinte al Comisiei pentru Cultură și Educație din 2014 până în 2019.
A jucat atât în piese de teatru pe scenele naționale, cât și în producții cinematografice celebre, precum ”De ce trag clopotele, Mitică?”, ”Buletin de București”, ”Asfalt Tango”, ”Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”, ”Legături bolnăvicioase” sau ”Filantropica”.
A mai publicat: ”Șugubina” (1977; ediția a II-a, Polirom, 2014), ”La noi, când vine iarna” (1980; ediție nouă, Polirom, 2013; roman tradus în rusă și germană) și ”În Bucureștii de odinioară cu Mircea Diaconu” (1998). Volumul său de debut, ”Șugubina”, a fost distins în 1977 cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.
Cariera lui Mircea Diaconu
Mircea Diaconu a absolvit Liceul la Câmpulung Muscel în 1967 și IATC I.L. Caragiale din București în 1971. A debutat în 1970, la Teatrul Bulandra, cu ”Harfa de iarbă” de Truman Capote.
Debutul în cinematografie a avut loc în 1971, cu filmul ”Nunta de piatră”, după Ion Agârbiceanu, în regia lui Dan Pița. În 1972, a fost angajat, de către Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra, unde a rămas până în 1982, când a devenit actorul Teatrului Nottara. A fost primul actor din România care și-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990), pentru ca apoi să revină în teatru ca angajat în 2001.
