Societate
Acuzația Asociației Elevilor: ”Educația gratuită costă 100 de lei la Liceul Teoretic Traian”
Published
5 ani agoon
În cursul zilei de azi, Asociația Elevilor din Constanța a remis jurnaliștilor un comunicat de presă extrem de dur, potrivit căruia sunt dovezi clare că la Liceul Teoretic Traian se adună bani pentru acoperirea cheltuielilor privind paza școlii.
Elevii susțin că, aseară, vicepreședinta AEC, Roxana-Ioana Șerban, reprezentant al elevilor în Liceul Teoretic „Traian”, a făcut public un document de evidență privind banii ce sunt strânși de către asociația de părinți a liceului pentru acoperirea cheltuielilor privind paza școlii și alte materiale precum roll-up-uri pentru zilele școlii, bani pentru serbări, detergenți etc.. În acest document se regăsește suma pe care fiecare clasă o „datorează”, ea fiind raportată la numărul de elevi/clasă înmulțit cu suma de 100 lei/elev.
Solicităm, pe această cale, directoarei liceului, Gabriela Costea să ia toate măsurile necesare pentru remedierea problemei, demonstrând astfel că nu e complice la situația creată. Totodată, solicităm primarului Constanței, Decebal Făgădău, ca până la data de 15 noiembrie să dispună asigurea finanțării pazei tuturor unităților de învățământ din municipiu. În caz contrar, Asociația Elevilor din Constanța va acționa în instanță Consiliul Local Constanța.
Atașăm comunicatul integral, precum și imaginea cu pricina.
Asociația Elevilor din Constanța (AEC) solicită directorului Liceului Teoretic „Traian”, Gabriela Costea, să ia toate măsurile necesare astfel încât să stopeze colectarea fondului școlii în liceul pe care îl conduce și primarului municipiului Constanța să asigure fondurile necesare astfel încât fenomenul să fie stopat.
Duminică seara, vicepreședinta AEC, Roxana-Ioana Șerban, reprezentant al elevilor în Liceul Teoretic „Traian”, a făcut public un document de evidență privind banii ce sunt strânși de către asociația de părinți a liceului pentru acoperirea cheltuielilor privind paza școlii și alte materiale precum roll-up-uri pentru zilele școlii, bani pentru serbări, detergenți, etc.. În acest document se regăsește suma pe care fiecare clasă o „datorează”, ea fiind raportată la numărul de elevi/clasă înmulțit cu suma de 100 lei/elev.
„Fondul școlii” și „fondul clasei” sunt deja fenomene bine împământenite în sistemul de învățământ românesc, astfel că deja s-a creat o regulă nescrisă ca părinții să plătească lunar, semestrial sau anual sume de bani din bugetul propriu pentru ca asociațiile de părinți să achiziționeze materiale ce țin de actul didactic (markere, bureți, foi A4, etc.), materiale de curățenie, contractarea firmei de pază a liceului, precum și alte cheltuieli pe care unii directori le cer din partea asociației de părinți ce gestionează fondurile.
Conform Legii educației, cheltuielile de acest tip sunt asigurate pe deoparte din bugetul de stat al Ministerului Educației Naționale, pentru bunuri și servicii, iar pe de altă parte, cheltuielile ce țin de renovări, asigurarea pazei, precum și investiții în clădirea școlii, banii trebuie să fie asigurați din bugetul local, de către primărie.
În ceea ce privește asigurarea pazei, această obligație survine autorităților locale, respectiv Consiliului Local, conform dispoziților Legii nr. 333/2003 și Legii nr. 35/2007, cea din urmă enunțând, în mod neechivoc, la art.4 alin. (1) și (2) faptul că autoritățile administrație publice, alocă fonduri pentru securizarea unităților de învățământ, aceste cheltuieli neputând fi lăsate pe seama școlilor.
Totuși, din cauza faptului că, de multe ori, directorii au în spate legături politice și evită să solicite bani de la primărie, iar, în alte cazuri, acolo unde directorii solicită bani, primăria își întoarce spatele, părinții strâng bani ca să asigure cele necesare școlii.
Așa se întâmplă și în municipiul Constanța, unde primarul, Decebal Făgădău, se mândrește cu faptul că asigură sisteme de supraveghere video în toate unitățile de învățământ din liceu cu o ignoranță desăvârșită, în timp ce nu îi pasă de faptul că acestea nu pot preveni în niciun fel un eventual incident. Totodată, acesta se laudă cu vehemență în spațiul public că va aduce Capitala Tineretului la Constanța, din cauza administrației sale ineficiente și de aroganța de care dă dovadă, școlile sunt nevoite să găsească singure mijloacele de asigurare a pazei.
Acest cerc vicios este, însă continuat de către fiecare părinte care plătește fondul școlii și alege să nu se opună sistemului creat. Asociațiile de părinți au un buget paralel celui unității de învățământ ele reprezentând organizații neguvernamentale private. Ele nu sunt supuse procedurilor de achiziție publică, motiv pentru care contractarea unor firme de pază, spre exemplu, poate fi făcută în mod arbitrar, fără a se ține cont de cea mai bună ofertă și astfel suma devine considerabil mai mare în comparație cu costurile reale.
Mai mult decât atât, nu se ține cont de părinții care nu au posibilitățile financiare de a plăti aceste sume. De cele mai multe ori se creează presiuni, atât din partea conducerii unităților de învățământ, cât și din partea părinților care plătesc sumele, apostrofându-i pe cei ce aleg să nu plătească, fie pentru că nu își permit, fie pentru că aleg să se opună acestui sistem viciat.
În acest sens, considerăm că vina se împarte între autoritățile locale, directorii unităților de învățământ, dar și a părinților care practică colectarea acestor fonduri. Într-un sistem de învățământ adaptat la exigențele secolului XXI și unde educația gratuită este un principiu enunțat chiar de către Constituția României, astfel de practici sunt inacceptabile și trebuie sancționate.
Solicităm, pe această cale, directoarei liceului, Gabriela Costea să ia toate măsurile necesare pentru remedierea problemei, demonstrând astfel că nu e complice la situația creată. Totodată, solicităm primarului Constanței, Decebal Făgădău, ca până la data de 15 noiembrie să dispună asigurea finanțării pazei tuturor unităților de învățământ din municipiu. În caz contrar, Asociația Elevilor din Constanța va acționa în instanță Consiliul Local Constanța.
„Fiind elevă a acestui liceu, nu am putut să nu sesizez cum, anual, în preajma începutului de an școlar, pe grupurile de părinți încep să apară mesaje care anunță faptul că a început strângerea de bani pentru așa-zisul “fond al școlii”. Atunci când cineva se încumetă să întrebe ce se va face cu aceste sume enorme (colectivul unei clase fiind în medie de 30 de elevi, adică 3000 lei în medie pe clasa), principalul motiv enunțat este cel al asigurării pazei. Cel mai întălnit mod prin care se asigură faptul că elevii și părinților lor vor contribui financiar, este desigur conceperea așa-ziselor “liste negre”, liste ale rușinii, bazate pe conceptul “naming&shaming” prin care elevii ai căror părinți nu au scos bani pentru a achita “fondul școlii” sunt arătați cu degetul, deseori cedând în fața presiunilor. Când am aflat de existența acestui tabel, acestei evidențe a contribuților, am ramas șocată să văd ce sume se vehiculează și ce destinație au. Modul în care sumele sunt defalcate pe clase și sunt realizate procentaje, te face să te gândești că acesta este registrul de plății al unei firme, realizând, mai apoi, ca fiecare 100 de lei din suma totala reprezinta de fapt un elev care a fost nevoit sa achite “fondul școlii”. La finalul zilei ne mai rămâne să ne gândim: cât de gratuit e dreptul la educație?” – Roxana-Ioana Șerban, vicepreședinte AEC
Comentarii pe Facebook
Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!