Actual
Alcoolul, o iluzie care ia multe minți! Știți cum se poate scăpa de el?
Published
8 ani agoon
De foarte multă vreme, de mii de ani, există vinul. Nu-i voi face apologia, mă voi limita doar la a spune că am avut parte de o familie în care s-a băut constant, dar cu măsură. Bunicul meu, de exemplu, avea vie, pe care o muncea și din care reușea să scoată în jur de 350-360 de litri de vin anual. Își socotea el că-i va ajunge tot anul dacă îl va bea cu măsură. Și așa s-a întâmplat întotdeauna, chiar dacă la masă eram 7 persoane. Câte un păhăruț pentru fiecare era suficient. Și a trăit fericit până la 93 de ani! Din păcate pentru sute de milioane de oameni, lucrurile s-au complicat după ce s-au umplut magazinele de băuturi alcoolice. În orice dugheană ai intra, vei remarca existența unor sticle de vodcă ieftine, dar care se vând foarte bine. Știți de ce? Pentru că sunt foarte mulți oameni care beau acea poșircă fără a se gândi la importanța vieții de zi cu zi, la sănătate, la comunicare, la locul de muncă, la familie, la copii și prieteni, la buna înțelegere cu cei din jur, la viitor. În urmă cu câteva zile am scris un articol despre decesul a două persoane care locuiau la Agigea. Vecinii lor spuneau că beau zilnic și cine știe ce au îngurgitat pe post de alcool – probabil spirt medicinal sau vreo băutură contrafăcută care s-a dovedit că poate ucide. Până aici se poate ajunge!
Foarte mulți oameni nu pot bea controlat
De peste 80 de ani, în Statele Unite ale Americii a luat ființă un grup care a dorit să se lase definitiv de băut. Alcoolicii Anonimi, căci despre el este vorba, înseamnă de-acum o comunitate fără frontiere și fără un cadru formal după care să se ghideze, s-a extins treptat, iar la ora actuală este prezent în mai mult de 180 de țări. Cum era și firesc, a apărut și în România, însă numai după căderea regimului Ceaușescu. Este inutil să spun de ce nu a existat mai devreme – lumea din jurul nostru avea prea puține relații externe și știa foarte puține lucruri despre ceea ce anume se întâmpla în afara cortinei de fier. În AA există atât femei, cât și bărbați. Cu toate că pare ciudat, raportul dintre cele două sexe a ajuns la 30-70. În luna februarie a anului 1991, când ne mai dezmeticisem puțin după Revoluție, apărea în țara noastră primul grup al Alcoolicilor Anonimi, constituit de două femei! Da, știu că pare ciudat dar așa a fost. La ora actuală, sunt peste 50 de grupuri în toată țara și au peste 500 de membrii care știu că alcoolismul este o boală ce poate fi oprită printr-un program! Dar pentru a ajunge în acest punct, persoanele dependente de alcool trebuie să conșientizeze acest lucru și să-și dorească să renunțe. Cele mai multe grupuri din țară își desfășoară activitatea în diferite spații, fie în spitale, fie în biserici sau în centre sociale. În aceste comunități sunt femei și bărbați de diferite categorii sociale, economice și culturale, de diferite vârste care au constatat că fără ajutor nu-și mai pot controla viața. Mulți dintre ei au ajuns în închisori sau spitale de dezalcoolizare, unii și-au pierdut familia și, astfel, le-a dispărut respectul față de sine. Dar, indiferent de statutul lor social, personal, economic, îi leagă pe toți dorința de a se lăsa de alcool și de a rezista pe viitor acestei tentații. Cu toții admit că nu propovăduiesc abstinența de la băutură în lume dar își împărtășesc fără nici un fel de probleme experiența. Cele mai multe grupuri sunt în București și în Transilvania, dar au apărut în ultima perioadă și în Muntenia și Moldova. Constanța e încă departe de a avea o comunitate puternică dar încet, încet crește și acest grup.
Jurnalist în fața grupul din Constanța
Grupul Alcoolicilor Anonimi la Constanța a apărut mai târziu. La început au fost doar două persoane care se întâlneau de două ori pe săptămână și nu le-a fost deloc ușor. Dar s-au sprijinit unul pe celălalt și au mers mai departe, iar acum sunt cât de cât mulțumiți de faptul că li s-au alăturat și alții. Am fost acceptată la una dintre întâlnirile lor și vă voi povesti cum anume am înțeles eu că se derulează lucrurile. Eu am tăcut și am ascultat cuminte tot ceea ce s-a spus. Într-o încăpere a unei biserici din Constanța era așezată o masă lungă, la care s-au așezat rând pe rând 10 oameni. Nu le cunosc numele de familie și nu este exclus ca nici ei să nu și le cunoască. Asta nu are nici un fel de importanță. Important este faptul că toți vorbesc deschis, fără teama că ar fi înțeleși greșit. Profesiile lor nu contează, ca de altfel nici locurile de muncă. Pe masă au pahare și cutii cu suc și cu apă. Fiecare ședință este coordonată de câte unul dintre ei și nimeni nu vorbește peste celălalt. Iau cuvântul pe rând, după ce ridică mâna pentru a da de înțeles că vor să spună ceva. Se susțin reciproc și se ascultă cu atenție. De câte ori nu ați simțit că vorbiți singur, deși erați însoțiți de mulți oameni? Ei, aici nu am simțit să stea așa lucrurile. Fiecare e ascultat cu răbdare și înțeles. Și cum ar fi posibil să nu înțelegi un om care a făcut exact aceleași greșeli pe care le-ai făcut și tu și de care parcă își aduci aminte ca prin vis, ca și când plutești? Toți cei prezenți au conștientizat că alcoolul nu mai poate continua să fie stăpân pe viața lor și au decis să ia măsuri. Mai mulți dintre ei și-au povestit, în câteva minute, neplăcuta experiență. Unul dintre a povestit că are acasă o familie minunată, care i-a stat alături și în cele mai negre momente ale existenței sale. Dar îndată se împlinesc doi ani de când nu a mai băut și, culmea, nici măcar nu a mai simțit nevoia să o facă. Nici unul dintre ei nu a depășit ușor perioada în care a băut. Un alt membru al grupului a povestit că a început să cocheteze cu alcoolul încă de pe vremea în care era student. Ca mulți alții, el se îmbăta foarte greu și consuma alcool în cantități industriale. A divorțat de prima soție și a fost la un pas de a o pierde și pe a doua. Din fericire, a reușit să depășească această problemă și are mai mulți ani de când nu a mai pus gura pe alcool. Problema tuturor celor de acolo a fost că au realizat că nu se puteau limita la un pahar sau două de băutură. Simțeau nevoia de a bea până picau din picioare. Și în acest fel au rămas aproape singuri. La serviciu nimeni nu-i mai asculta, prietenii adevărați pe care îi aveau au început să dispară, mulți și-au pierdut familia, au început să apară problemele cu legea, au condus băuți, au făcut accidente, unii au rămas fără case. Fiecare dintre cei prezenți la această întâlnire este conștient de faptul că alcoolismul este o boală. În foarte mulți țări ale lumii este tratat în acest fel, dar în România acest mod de a pune problema este la început.
Nu vă trebuie bani pentru a intra în AA
În cazul în care ați citit acest articol și ați realizat că ar fi bine să vă alăturați acestei comunități pentru a reveni la o viață normală, fără alcool, este important să spun că nu se percep cotizații sau taxe de înscriere. Important este să vă doriți acest lucru, nu trebuie decât să intrați pe site-ul oficial Alcoolicii Anonimi și să completați câteva rânduri.Este important să precizez și faptul că AA nu este afiliată nici unei formațiuni religioase sau politice, vreunei organizații sau instituții, nici vreunei secte.
Comentarii pe Facebook
Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!