Am traversat Dunărea în picioarele goale, pe insula Viitorului, ”Inelul de Piatră”! O nouă ediție a Festivalului Atlantykron!

Într-una din ultimele zile ale Festivalului Atlantykron, care se desfășoară în intervalul 28 iulie-6 august, am decis să ajungem, din nou, pe insula ”Inelul de Piatră”, situată în dreptul localității Capidava, pe Dunăre. Fusesem și anul trecut, însă cum acest festival a ajuns la cea de-a 28-a ediție, eram ferm convinși că și de această dată vom întâlni oameni minunați, care au adus noutăți și au transformat micuța insulă, pustie timp de 11 luni și 21 de zile, într-un loc special. Anul trecut, am traversat Dunărea la bordul unei ambarcațiuni. De această dată, fusesem avertizați să ne încălțăm cu sandale cât mai ușoare, deoarece o vom traversa la picior. Cum știam că e o distanță de aproximativ 300 de metri de la malul Dunării până la insula Inelul de Piatră, eram curioși cum anume se va desfășura traversarea. Această curiozitate a ținut până când am ajuns acolo.

Spre uluirea noastră, Dunărea a scăzut extraordinar de mult. În locul apei a rămas pietriș, iar ”valurile Dunării” erau doar un mic pârâiaș, adânc de câțiva cm și lat de cel mult 20 m. La dus, apa nu depășea glezna piciorului însă, după câteva ore petrecute pe insulă, crescuse deja. Am fost întâmpinați, cu totul și cu totul întâmplător, de către Sorin Repanovici, unul dintre organizatorii festivalului. Era destul de devreme pentru cei circa 450 de participanți. Mulți dintre ei încă dormeau, deoarece se culcaseră aproape de răsăritul soarelui. Seara avuseseră foc de tabără și au zăbovit multe ore în jurul lui, stând de vorbă pe săturate. Aici sunt oameni din toată țara, care se întâlnesc doar la festival, unde zilele sunt pline de evenimente, fără a avea prea mult să stea de vorbă unii cu ceilalți. Sunt oameni deosebiți, cu meserii diverse, atrași de Sience Fiction, de cosmos, de radioamatorism, astronomie și fizică cuantică, robotică, creație, haiku, desen, nanotehnologie, sport iar pentru câteva zile renunță la confortul cotidian și își petrec vacanțele aici. Unul dintre participanți chiar ne-a mărturisit că vacanța sa este aici și și-o petrece împreună cu soția și cu cele două fiice, dar și cu sutele de participanți care i-au devenit de la un an la altul prieteni și mai buni.
Remember…
Această insulă s-a dorit să fie un loc al Atlantykron … și asta deoarece numai participanții la festival o folosesc. Motiv pentru care organizatorii (despre care voi vorbi mai mult dat fiind faptul că este vorba despre Alexandru Mironov, Sorin Repanovici, Aurel Cărășel) au discutat cu reprezentanți din cadrul primăriei Topalu, pe raza căreia se află insula, pentru a vedea ce soluții există. Dar răspunsul pe care l-au primit i-a dezarmat și i-a adus într-o nouă fază a căutărilor: insula nu există în documente: adică asta-i insula, o vedem cu ochii liberi, ne putem bucura de ea dar nu o putem revendica deoarece este a nimănui. Prima tabără care s-a desfășurat aici a fost coordonată de către Alexandru Mironov, un mare cărturar român, scriitor și fost secretar general al Comisiei Naționale UNESCO, de către profesorul Aurel Cărăşel, care a predat o bună bucată de vreme la Cernavodă, iar mai apoi s-a multat la Craiova, unde coordonează o școală de jurnalism, și de Sorin Repanovici, care este la ora actuală managerul și coordonatorul Academiei de vară. Încă de cum am pășit pe insulă ne-au atras atenția sutele de corturi care au fost amplasate de către participanți. În toate colțurile insulei. Și, pentru că vorbeam despre oamenii prezenți, trebuie să vă spun că sunt și extrem de tineri (nu știu câți ani are cel mai mic participant, dar cred că nu mai mult de 4), dar și vârstnici. Unul dintre participanți, care acum are vreo 16 ani și vine an de an la Capidava, a fost aici încă de pe vremea în care era în burta mamei sale. Numai că aici vârsta nu are nici o importanță. Aici contează doar bucuria pe care o ai aflându-te într-un loc în care se desfășoară zeci de cursuri, cunoștințele pe care le ai și cele pe care îți dorești să le acumulezi. Deși insula nu are curent electric și nici alimentare cu apă, în aceste zile arată radical schimbată. Este lumină peste tot, au fost amplasate dușuri și wc-uri, este sonorizare pentru a auzi cursurile în orice loc te-ai afla și există extrem de multă veselie. Pe parcursul orelor petrecute pe insulă, am auzit de mai multe ori la megafon câte o voce care invita locuitorii temporari la diferite cursuri. Toată lumea este zâmbitoare și vorbăreață, fiecare știe câte ceva ce pentru restul este o necunoscută, iar școala neconvențională la care participă este mai elevată decât orice altă școală. Pentru că aici lumea învață fără a fi obligată de orele de cursuri. Este, de fapt, o altă față a umanității, a înfățișării oamenilor. Este unul dintre puținele locuri în care lumea nu se deosebește prin îmbrăcăminte diferită, nimeni nu are costum și cravată sau rochii vaporoase. Toți sunt îmbrăcați cât mai comod cu putință, iar pe primul loc este mintea și inteligența sclipitoare pe care am identificat-o în interiorul tuturor celor prezenți. Este aproape incredibil cum arată insula în restul anului și ce antene pentru Internet, roboți, telescoape, aparatură de radio-amatorism există aici în aceste zile. Nu este deloc de ignorat faptul că, în ciuda prezenței a sute de oameni, nu am văzut nici măcar o hârtie aruncată în jur. Toată lumea este extrem de civilizată și de atentă cu cei din jur.
Dar să revin la ediția din acest an
Anul acesta, la fel ca în toți ani în care s-a desfășurat manifestarea, au fost invitate personalizăţi din ştiinţă, cultură, artă şi sport. La începuturi, un mic grup de tineri iubitori de Science Fiction a ales această insulă îndepărtată drept un loc ideal, deşi sălbatic, unde să se desfăşoare Tabăra anuală de SF. Era o ocazie minunată să studieze şi să înveţe unii de la ceilalţi. Timpul a trecut, condiţiile s-au schimbat, dar setea de cunoaştere şi de experienţe noi a rămas. După 10 ani, Tabăra s-a transformat într-o Şcoală de Vară. Tradiţia a continuat, având în fiecare an sprijinul unor autorități guvernamentale şi al unor organizaţii neguvernamentale din întreaga lume. Nu-ți trebuie prea mulți bani pentru a participa la acest eveniment, cu toate că este obligatoriu ca participanții minori să beneficieze de două mese pe zi. Însă cu câteva sute de lei se descurcă fiecare. În numerele viitoare ale ziarului nostru o să vă oferim și mai multe detalii despre acest eveniment dar și interviuri cu oameni minunați, care nu se evidențiază foarte mult în viața de zi cu zi, în ciuda calităților lor.