Actual
Au dispărut cei 7 ani de acasă? Nimeni nu mai are timp pentru copii?
În copilăria mea, dar nu doar în a mea, ci a multor alte persoane, educația elementară era nelipsită. Fiecare micuț era învățat cât este de important respectul pe care îl arăți față de oameni, față de lucruri, față de animale. Și asta nu pentru că părinții noștri erau cu studii superioare sau pentru că aveau carte multă. Nicidecum! Erau oameni simpli, mulți dintre ei cu doar patru clase primare finalizate dar care puneau mai presus de orice educația copiilor lor. Așa învățaseră și ei, ca și noi, de la părinții, bunicii și străbunicii lor. De fapt, este vorba despre condiționarea experienței. Pentru că poți să faci orice în viață, poți să fii milionar sau să ai conturi babane în bănci, dacă nu te ști comporta ca un adult educat este aproape inutil. Nu-mi venea să scriu aceste lucruri (pe care oricum le simțeam de foarte multă vreme) dacă nu m-aș fi lovit chiar astăzi de lipsa de educație atât a unor tineri, cât și a unor persoane trecute de prima tinerețe. Să nu credeți că am trecut prin mai multe locuri și am văzut cum stau lucrurile în jurul meu. Nu! Am circulat doar cu un microbuz, ca mulți alți semeni ai mei. Care nici măcar nu era prea aglomerat, pentru a pune întâmplările pe seama mulțimii. În stația de autobuz erau câteva persoane, printre care și doi băieți. Probabil de sub 18 ani. I-am privit în momentul sosirii microbuzului. S-au înghesuit la ușă de parcă erau hămesiți și urmau a primi ceva de mâncare. Cu toate că în jurul lor erau fete, persoane adulte și vârstnice, asta nu i-a împiedicat să urce primii în mașină. Nu m-a mirat însă foarte tare acest lucru. Mirarea avea să vină după câteva stații, când a urcat în mașină o doamnă ce se sprijinea în cârje. În jurul femeii erau ocupate scaunele dar nimeni care ședea jos nu era în vârstă. Cu toate astea., absolut nici o persoaneă care stătea pe scaun nu a avut nici o reacțiie de a se ridica și a oferi locul doamnei în cârje. Contrariată, m-am ridicat de pe scaunul care nu era chiar lângă femeie și i-am oferit locul. M-a privit cu niște ochi întrebători și mi-am dat seama că nu este pentru prima oară când i se întâmplă așa ceva.
Goana după civilizație ne-a dezumanizat
Apoi mi-am amintit foarte multe lucruri legate de lipsa de educație. Am remarcat-o de atâtea ori însă tot de atâtea ori am tăcut. Nu știu de ce. Poate m-am gândit că oricum cei care sunt interesați de acest subiect sunt la rândul lor educați. Pentru că celor needucați nu le pasă. În trecut, ca mamă, am participat la foarte multe ședințe cu părinții. Am întâlnit mulți părinți care nu aveau timp să vină la întâlnirile de la școală. Erau foarte ocupați. Adică trebuia să muncească non-stop pentru familiile lor. Pentru ei și pentru copii. Cărora apoi le ofereau foarte multe daruri pentru a-și suplini lipsa. Nu au realizat că pentru copii cele mai importante cadouri sunt legate de prezența părinților. De jocuri nevinovate împreună și de discuții. Am întâlnit foarte mulți părinți care muncesc foarte mult și care au bani. Mulți bani. Dar au și copii, cărora le-a lipsit prezența părinților. Acum sunt adulți însă felul lor de a fi nu s-a schimbat. Nu se pricep la prea multe, cu toate că lucrează împreună cu tata sau cu mama în firme cu foarte mulți bani. Ce se va întâmpla în viitor este foarte greu de precizat. Poate că unii vor încerca să se remodeleze și să devină persoane deplin mature. Poate că nu. Cu certitudine însă, dacă au noroc în viață vor deveni părinți. Și ce le vor oferi copiilor lor în afară de bani? Dragoste, grijă, parteneriat, atenție, educație? Poate, dar am îndoieli mari.
