Exclusiv
Avocatul Ionel Hașotti, beneficiar al monstruoasei legi a acvaculturii. Ce alte falsuri a manipulat avocatul în spețe de zeci de milioane de euro
Unul dintre beneficiarii legii acvaculturii, recent atacate la Curtea Constituțională de către Președintele României, este un client al controversatului avocat constănțean, Ionel Hașotti. Acesta este rudă cu deputatul Bogdan Bola, unul dintre inițiatorii monstruoasei legi prin care, așa cum a sesizat Klaus Iohannis, se încearcă ”stingerea regimului de proprietate publică” pe care îl au terenurile de sub lacurile naturale. Potrivit Constituției, aceste terenuri sunt în domeniul public de stat și nu pot fi vândute. Însă legea, inventată recent, obligă Guvernul să le treacă, din pix, în domeniul privat de stat, atribuind exercitarea dreptului de proprietate către Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură. La rândul ei, ANPA este obligată prin aceeași lege să vândă terenurile de sub lacuri către deținătorii de active piscicole. Sintagma ”active piscicole” se referă la: diguri, instalații, unelte de pescuit etc. Iar așa, terenurile inalienabile ale statului român pot ajunge pe mâini private, prin câteva trăsături de condei.
15 hectare de lac
Ionel Hașotti reprezintă, de ani de zile, ca avocat, o firmă care a obținut folosința unei hălci din lacul Siutghiol, pe baza unor falsuri ordinare. Firma se numește acum Master Fishing SRL, însă în trecut s-a numit Agil SRL.
În anul 2003, domeniul piscicol se afla în portofoliul ADS, care prin lege avea în administrare terenuri cu destinație agricolă din domeniul privat al statului român. Directorul ADS de la acea vreme, Corneliu Popa, a încheiat cu AGIL SRL un contract de arendă pentru 15 hectare de teren cu destinație agricolă din bazinul acvatic al lacului Siutghiol, zona Palazu Mare. Contractul era plin de falsuri intelectuale.
În realitate, lacul nu era teren agricol, ci figura în categoria, cu totul distinctă, de ”terenuri acoperite permanent de ape”. Și nu se afla în administrarea ADS, pentru că nu era inclus în domeniul privat de stat, ci în domeniul public de stat. Popa a schimbat situația din pix. Ba mai mult, bomba de contract dădea clienților lui Hașotti dreptul să schimbe ei înșiși categoria de folosință a terenului (fără opreliști, deci chiar și în curți-construcții) și să facă investiții pe el.
Individul de la ADS, Corneliu Popa, și-a luat ani grei de închisoare pentru fapte similare, însă situația de la Siutghiol a rămas fără urmări.
Profitând de litera parșivă și ilegală a contractului de arendă, clienții lui Hașotti au edificat niște diguri în lac, fără să existe vreun indiciu cu privire la vreo autorizație de construire. În 2007, le-au și intabulat, deși acordul de intabulare depus la OCPI nu poartă semnătura directorului CNAFP (urmașa ADS în gestiunea sectorului piscicol, antecesoarea actualei ANPA). Practic și acest document este un FALS.
Cu toate aceste ilegalități vădite, avocatul Hașotti a inițiat ulterior zeci de procese pentru clienții săi, încercând să le obțină un contract de concesiune pe termen lung asupra bucății de lac. Însă o dezlegare favorabilă nu s-a putut obține, deoarece lacul Siutghiol se afla de facto în administrarea Apelor Române.
Războiul juridic pentru lacuri
În anul 2010, printr-o lege strâmbă, lacul Siutghiol a fost trecut în administrarea primăriilor riverane. Iar cu ocazia transferului, niște zeci de hectare de lac s-au evaporat din pix. Situația s-a complicat și mai mult în anii următori, când o instanță de judecată a stabilit că dreptul de a administra lacul Siutghiol ar aparține ANPA, iar nu Apelor Române… deși după Legea 42/2010, pe atunci în vigoare,acest drept de administrare aparținea primăriilor riverane. Iar primăriile nici măcar nu au fost citate în proces.
În 2020, legea care transferase lacul de la Apele Române la primării a fost declarată neconstituțională în ansamblul său. Iar Curtea Constituțională a opinat că bunul statului trebuie să revină în administrarea Apelor Române, de la care fusese smuls prin legea strâmbă. Cei care se luptaseră prin instanțele comune pentru ca lacurile să fie la ANPA au rămas cu buza umflată. Dar nu pentru mult timp. Ca dovadă, de dată recentă a apărut monstruoasa lege a acvaculturii, care stinge regimul de proprietate publică pentru terenurile de sub lacuri, așa cum denunță chiar președintele României în sesizarea sa recentă de neconstituționalitate.
Având parcă premoniția acestei evoluții, avocatul Ionel Hașotti s-a luptat în instanțe ca ANPA să fie cea obligată să le încheie clienților săi un contract de concesiune pentru cele 15 hectare de lac, de la Palazu Mare. Premoniția nici nu e greu de înțeles, având în vedere că unul dintre inițiatorii monstruoasei legi a acvaculturii este chiar ruda sa mai îndepărtată, deputatul Bogdan Bola. Legătura de rudenie a fost menționată chiar de către tatăl deputatului, fostul prefect Eugen Bola, într-o declarație pentru Evenimentul Zilei.
Dacă legea va trece de controlul de constituționalitate declanșat la sesizarea Președintelui României, clienții lui Hașotti, în calitate de proprietari de diguri în lac, vor putea cumpăra cele 15 hectare arendate în modalitatea ilegală arătată mai sus. Și câte nu se pot face pe 15 hectare în una din cele mai bune zone din municipiul Constanța!?
Falsurile de la Sibioara și Kogălniceanu
Ionel Hașotti nu manipulează niște falsuri cu consecințe atât de cumplite, pentru prima dată în activitatea sa profesională. Recent, Parchetul Curții de Apel Constanța a descoperit că avocatul s-a folosit de acte de succesiune falsificate material și intelectual de clienți de-ai săi pentru a obține retrocedarea carierei de piatră de la Sibioara. Clienții din această speță se numesc Elena Mitrofan și Margareta Muscalu (decedată între timp). Detalii despre acest caz puteți citi AICI.
Ionel Hașotti a mai reprezentat-o pe Elena Mitrofan și în alte procese, prin care aceasta a cerut să i se retrocedeze terenul fix de sub hotelul Emi din Mihail Kogălniceanu. Femeia a adus de la ea de acasă un așa-zis act de epocă, prin care proba că bunica ei din Sibioara ar fi făcut un schimb de terenuri cu statul român, culmea, în 1949, într-o perioadă în care statul lua proprietăți și oferea la schimb doar ani de pușcărie. Bunica a fost mai norocoasă. Numai că acest act vădit contrar realității a fost depus de Mitrofan în două versiuni diferite, cu scrisuri diferite, după cum puteți observa în facsimilul de mai jos.
Printre vecinii menționați în actul așa-zis de epocă figura și un personaj care avea doar zece ani la prezumptiva dată a întocmirii hârtiei. Dovada în acest sens este chiar mormântul acestuia, descoperit de jurnaliștii Ordinea.Ro.
În cele din urmă, falsul pe care îl manipula avocatul Ionel Hașotti ca să obțină bunuri nemeritate pentru clienta sa nu a produs niciun câștig, fiind contrazis total de expertize. Însă ani de zile, zeci de consilieri locali din Mihail Kogălniceanu și doi primari au fost urmăriți penal pentru că nu i-au dat satisfacției clientei lui Ionel Hașotti, refuzând să o pună în posesie pe terenul de sub hotel. Aceștia au avut bunurile personale sub sechestru și reputația făcută praf. Iar unii din ei au murit cu imaginea stricată, înainte să se dovedească faptul că toate acuzațiile erau pur și simplu scornite.
60 de milioane de euro
Un alt fals epocal manipulat de Ionel Hașotti se referă la retrocedarea fostului sediu social al RATC, din vecinătatea lacului Tăbăcărie din Constanța. Terenul de 10 hectare în discuție aparținuse în perioada interbelică familiei Damadian, care avea acolo o moară. Însă această familie și-a vândut proprietatea la începutul anilor 40. Ca urmare, până la naționalizarea din 1948, moara a funcționat cu numele ultimului proprietar, Iani Panait Gheorghiu.
Contrar acestei situații de fapt, Ionel Hașotti a susținut în instanță că statul român ar fi preluat acest teren fără un titlu după 1945. Iar instanța l-a crezut și a autorizat retrocedarea bunului către clienții săi. În realitate, un titlu de naționalizare a existat și s-a publicat în Monitorul Oficial al României, însă acesta era emis pe numele ultimului proprietar.
Deși au existat dosare penale legate de această speță, avocatul Hașotti și clienții săi au scăpat basma curată de fiecare dată. Terenul de la Tăbăcărie a fost vândut cu 60 de milioane de euro.
