Exclusiv
Cap Kaliacra demonstreaza: bulgarii au spirit de comerciant. Noi nu-l avem!
Cap Kaliacra, Bulgaria, este un fel de “limba de stanca” iesita in mare peste 1 km si ca are inaltimea de peste 60 de metri. Pare interesant, nu? Dar in clipa in care ajungi acolo, simti o incarcatura pozitiva, simti maretia naturii in toata splendoarea ei. Cel putin eu asta am simtit. Inaintea cetatii, ca este o veche cetate, dai de o bariera langa care sta un nene care vinde bilete – 3 leva de persoana . Imediat dupa bariera, in partea dreapta, la doar cativa metri de malul foarte abrupt si stancos se afla un grup statuar alcatuit din fete inlantuite. Ulterior am aflat ca legendele povestesc despre 40 de fete bulgaroaice, care au preferat sa se arunce in mare decat sa pice in mainile turcilor. Cele 40 de tinere si-au impletit parul si legate in acest fel au sarit in gol. Locul poarta numele de Poarta celor 40 de fete.
Intre aceasta statuie si poarta de intrare in cetate se afla un mare spatiu unde se afla o parcare plina de masini; autoturisme cu numere de Bulgaria si de Romania, dar si autocare pline ochi de turisti, dornici sa viziteze misteriosul si minunatul loc. Prin asociere m-am gandit imediat la cetatea Histria. Cetatea noastra este ceva mai bine pastrata peste ani dar daca te duci acolo in vizita nu vei intalni sute de turisti, asa cum am intalnit la Cap Kaliacra. N-or fi avand bulgarii frumusetile noastre, dar stiu sa si le vanda pe ale lor! Ceea ce noi nu stim (sau nu vrem) sa facem! Valabil si pentru alte vestigii istorice. Stiu ca divaghez si comparatia nu este cea mai potrivita, dar la Roma fiecare piatra are cate un trecut, iar acesta este bifat ca atare – poveste, istorie, harti, poze, mijloace de transport in comun, excursii organizate etc. La noi vine turistul la mare, iar hotelul la care se cazeaza nu are alta oferta pentru el decat camera si plaja lasata de Dumnezeu – nu tu excursii organizate catre monumentul de la Adamclisi, catre Histria, catre Harsova etc. Dobrogea este un loc incarcat de istorie si de frumusete. Avem atat de multe de aratat lumii si atata “imagine” de vandut, dar nu stim sa o facem. Din pacate, hotelierul roman – in marea lui majoritate – se gandeste doar sa-si scoata in cel mai scurt timp posibil investitia; nu ia in calcul ideea ca in turism investitiile sunt pe termen lung, iar calitatea actului turistic este esentiala pentru reusita in aceasta afacere. Revin la Cap Kaliacra, insa.
Pe o distanta de cateva sute de metri, intre bariera si poarta de intrare in cetate, sunt zeci de vanzatori ambulanti, care au la vanzare suveniruri dintre cele mai diverse: incepand cu magneti de frigider, margele, harti rutiere, delfini din sticla, figurine crosetate etc. O bulgaroiaca varstnica, vanzatoare ambulanta, ne-a auzit vorbind romaneste si ne-a spus ca ii place la nebunie salamul romanesc si ca salamul bulgaresc nu este bun. Insa branza, da.
La intrarea in cetate am regasit spiritul balcanic; un acordeonist cam ars de soare (!) isi plimba agale degetele peste clape. Alaturi avea o cutiuta, nu muzicala, in care trecatorii ii aruncau maruntis.
Am pasit in tacere in cetate – mereu ma impresioneaza cetatile si parca simt viu trecutul. La Cap Kaliacra am intalnit un fenomen special; stiu ca el poate fi demonstrat stiintific, prin curentii marini, dar da o senzatie de crepuscular. In partea dinspre mare a acestui promontoriu, cum privesti spre mare, in stanga ai Romania, iar in dreapta Bulgaria. Ei bine, dinspre tara noastra se spargeau valurile in stanca cu o furie neinteleasa, iar in partea bulgara marea era calma, ca o copaie. Undeva la mijlocul imensei stanci or fi existand niste curenti foarte puternici, insa impresia mea a fost ca cineva a impartit practic marea in doua. Voi posta imagini pentru o mai buna exemplificare – imaginile sunt mult mai sugestive decat cuvintele.
partea dinspre Romania
partea spre Bulgaria.
O alta legenda spune ca acest loc a aparut din mare, din voia Domnului, care dorea sa il ajute pe Sfantul Nicolae – venit in aceste locuri pentru a propovadui crestinismul – sa scape de otomanii care il prigoneau. Sfantul a fost in cele din urma prins. In memoria lui, la Cap Kaliacra a fost ridicata o bisericuta modesta dar incracata de spiritualitate.
Printre stanci am gasit si cateva locuri de panorama care insa erau foarte aglomerate, iar turistii zaboveau acolo doar pentru a-si face poze.
Din toata aventura noastra la Cap Kaliacra un singur lucru mi-a lasat un gust amar – printre vestigii istorice si-a facut aparitia un restaurant. Nu stiu al cui este, dar am regasit si la bulgari notiunea de “romanism”. Nu conteaza unde, nu conteaza al cui este, important este sa iasa banul. Nu neg necesitatea existentei unui local in zona, dar nu in mijlocul cetatii, il puteau foarte bine amplasa in imediata vecinatate, ca e loc berechet.
Insa tot e bun la ceva restaurtantul asta – are toaleta! Din nefericire, nu puteai intra decat daca aveai leva.
La final am sa atasez o poza care mie mi s-a parut foarte sugestiva pentru a ilustra frumusetea locului. Un cameraman kamikaze filma locul din cele mai periculoase unghiuri cu putinta. Iata-l cocotat la peste 70 de metri, pe zidurile ce inconjoara antenele de radiolocatie.
Iar jos era haul!
Mi-a placut foarte mult la Cap Kaliacra si mi-as dori sa revin intr-o zi, cat mai curand.
A, si am uitat sa va spun – sunt si autocare romanesti acolo. Diferite agentii de turism din Romania organizeaza excursii de o zi in Bulgaria, iar in program au si vizitarea capului Kaliacra. Pe cand si la cetatea Histria?
