Exclusiv
Ce ȚEPE a tras deputata Cristina Rizea în timp ce tuna împotriva imoralității, corupției și hoției
Published
2 ani agoon
Înainte de a ajunge deputat și de a poza într-un reper de moralitate, Cristina Rizea a înființat firme pe numele unor tineri fără educație, ușor de manipulat, pe care le-a administrat dezastruos, fără să își asume nicio răspundere.
Tinerii au consimțit să devină patroni și administratori de fațadă în societăți comerciale ”cazate” în casa familiei Rizea, girând afaceri în domeniul transportului de mărfuri despre care nu știau absolut nimic. Și, neavând habar, au mandatat-o pe Cristina Rizea sau pe soțul acesteia să se ocupe de activitate.
O instanță civilă l-a obligat pe unul dintre patronii de formă să achite un prejudiciu de 92.490 de lei creat în fapt de actuala deputată.
ALBĂ CA ZĂPADA
Cristina Rizea și-a construit cu migală imaginea unui om corect. Din anul 2017 s-a implicat în acțiunile de protest împotriva corupției politice. A strâns semnături pentru inițiativa ”Fără penali în funcțiile publice”. A promovat intens sloganul ”O Românie fără hoție”. Iar în 2020, a devenit deputat din partea USR-PLUS. Anul trecut, a demisionat din acest partid, aducându-i reproșuri de natură morală. La scurt timp, s-a înscris în REPER, noul partid, mai moral, al fostului premier Dacian Cioloș.
PRIMA VICTIMĂ
În timp ce tuna împotriva imoralității, corupției și hoției, numele actualei deputate era evocat într-o procedură judiciară a Tribunalului Constanța, în legătură cu o fraudă fiscală. Ne referim aici la dosarul 1575/118/2018 privind falimentul Teosebis Logistics SRL.
Această firmă a fost înființată în anul 2014 și a avut sediul social într-un imobil din Valu lui Traian deținut de părinții deputatei și folosit de aceasta drept domiciliu familial. Unic asociat și administrator a fost George Popa, un muncitor, după cum reiese din actele insolvenței. Oficial, Cristina Rizea a fost angajata muncitorului, ocupând funcția de director economic al firmei, după cum se menționează în CV-ul ei (vezi AICI). Până la 31 decembrie 2017, firma a făcut venituri de peste un milion de lei. Totodată, a acumulat datorii de 92.490 de lei, ceea ce a condus la deschiderea procesului de insolvență.
În rapoartele publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență, administratorul judiciar a consemnat că George Popa ar fi înființat firma, potrivit propriei declarații, la cererea Cristinei Rizea, aceasta administrând-o în fapt, pe bază de procuri notariale. Muncitorul a mai declarat că, din acest motiv, nu deține actele contabile. Administratorul judiciar a opinat că există indicii de fraudă fiscală și a certificat că ”sunt întrunite elementele de atragere a răspunderii administratorului statutar sau a persoanei care a administrat de fapt societatea”.
Acesta a întreprins demersuri pentru a afla rolul jucat de Cristina Rizea în posibila fraudă fiscală. Însă Fiscul s-a grăbit să ceară antrenarea răspunderii lui George Popa.
Apărându-se cu procurile pe care i le făcuse Cristinei Rizea la Notariat, muncitorul a reușit să câștige pe fond procesul de antrenare a răspunderii personale. Tribunalul a apreciat că firma a fost administrată în fapt de Cristina Rizea. Însă Curtea de Apel Constanța a considerat că nu există probe suficiente în acest sens. Ca urmare, în apel, patronul de fațadă a fost cel condamnat să suporte întregul pasiv al firmei, de aproape 100.000 de lei, din averea sa personală.
I-A PLÂNS MILĂ ȘI L-A FĂCUT ”PATRON”
În casa Rizea din Valu lui Traian a funcționat și societatea Teosebis Exped SRL, înființată în anul 2017, pe numele lui Ionuț Moraru. De înmatricularea societății s-a ocupat o avocată din Baroul Botoșani. Ionuț Moraru, care ne-a contactat, este muncitor în construcții la o firmă din Constanța. El provine dintr-o familie destrămată. Mama sa este analfabetă, iar fratele său, hoț din mașini.
În primăvara anului 2017, Ionuț avea 18 ani și câteva luni când a ajuns, din întâmplare, să lucreze la vila Cristinei Rizea, la demolarea unui gard. În acest context, a cunoscut-o pe actuala deputată. Iar aceasta i-a plâns de milă și s-a oferit să îl ajute. Cum? Să-i facă un contract de muncă. Dar pentru asta, să-l facă mai întâi patron. Tot ce trebuia să facă era să semneze niște hârtii.
”Eu am văzut-o femeie îmbrăcată bine și serioasă. Și am semnat.” – declară Ionuț Moraru.
Ulterior, puștiul a fost sfătuit să aștepte. Și a tot așteptat, în zadar. În 2018, s-a apucat de spargeri împreună cu fratele său, mai vechi în branșă. ”Eu doar am stat de șase, dar am fost acuzat de furt calificat din 17 mașini” – declară Ionuț Moraru. De altfel, tânărul a fost trimis în judecată, iar acum își așteaptă sentința pe fond, de la Judecătoria Constanța.
În 2018, Ionuț a plecat în Germania, unde a rămas până în vara anului trecut. La întoarcerea în țară, a aflat că are datorii – spune el – de 50.000 de lei de pe urma firmei în care nu a făcut chiar niciun act de administrare.
Teosebis Exped SRL a activat din 2017 până în 2019 inclusiv, având o cifră totală de afaceri de 88.000 de euro, cu un profit scriptic de aproape 30.000 de euro. Societatea a avut un angajat, dar acela nu a fost Ionuț Moraru. Contul bancar al firmei, deschis la CEC Bank, a fost administrat de Cristina Camelia Rizea și de soțul ei, Sorin Rizea.
Încasările prin bancă au venit de pe urma serviciilor de transport prestate unor SRL-uri precum Decker Trans, Fruttissima, Scan Tim sau Vio Transgrup. De regulă, încasările ”se topeau” de cum intrau în cont. În extrasul de cont, obținut de Ionuț Moraru care ni l-a pus la dispoziție, majoritatea operațiunile sunt marcate ca plăți intrabancare între Teosebis Exped și Teosebis Exped, în baza unor note contabile. Însă apar și câteva retrageri de numerar efectuate de Cristina Riza sau de soțul ei, Sorin Rizea, pentru plata de salarii. De asemenea, în cont au fost operate comisioane bancare pentru mai multe instituiri sau ridicări de popriri în dosare de executare silită ale Administrației Județene a Finanțelor Publice Constanța.
În 2019, activitatea a încetat subit. Firma nu mai avea niciun leu în contul bancar, iar datoria raportată oficial ajungea la 32.576 de lei. În timp, s-au acumulat și accesorii.
”M-a băgat săgeată. Când a făcut firma, eu eram un copil, n-aveam minte, și acum m-a distrus”, declară patronul de fațadă.
AFACERI PE NUMELE UNEI BONE
În 2019, în casa Rizea a fost deschisă și firma Edi Hope Transport SRL, pe numele unei bone de 22 de ani. Aceasta a semnat o procură notarială, prin care soțul deputatei, Sorin Rizea, era împuternicit să se ocupe de întreaga activitate.
Prin contul bancar deschis tot la CEC și operat exclusiv de Sorin Rizea, au fost rulați 311.650 de lei. Niciun leu nu a fost virat din acest cont către bugetul de stat. De regulă, încasările erau retrase din bancomat, în mai multe tranșe. Însă au fost și câteva plăți directe, din care unele fără nicio legătură cu obiectul de activitate al firmei. Ne referim aici la plăți către magazinele de haine H&M și C&A, magazinele de jucării Jumbo și Smyk, librăria Prăvălia cu Cărți, farmaciile Bebetei, Salviafarm și Minifarm, fast-food-urile KFC, Chopstix și McDonald‘s, hipermarketurile Auchan, Lidl, Kaufland, Metro, Mega Image și Profi.
Plăți repetate au fost efectuate de pe card către clinica Regina Maria și către Delta Health Care SRL – firma prin care își derula operațiunile medicale Ponderas Academic Hospital. La Ponderas a făcut proceduri medicale, în 2019, chiar actuala deputată. Într-un interviu (vezi AICI), Cristina Rizea a menționat că primul lucru pe care l-a făcut după diagnosticul medical a fost să-și cumpere o perucă. Ei bine, din contul Edi Hope Transport a fost efectuată o plată către Peruci.Net în 6 august 2019.
Toate aceste detalii indică faptul că fondurile firmei au fost folosite în interes personal de familia deputatei.
Urmele afacerii au fost șterse la finele anului 2020, când firma a fost băgată în dizolvare voluntară, fără numire de lichidator. Fiscul s-a opus la dizolvare, în dosarul de judecată 7828/118/2021, pe motiv că societatea avea datorii neachitate către bugetul consolidat de stat de 46.798 de lei.
Acțiunea a fost respinsă pe fond, de Tribunalul Constanța. Judecătorul fondului a opinat că nu s-a demonstrat existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție.
Fiscul a declarat apel, argumentând că statul a fost păgubit, fiind ilicită declarația depusă în numele bonei, la deschiderea dizolvării voluntare, că firma n-ar fi avut datorii la stat. Argumentele erau decisive; dovezile, fără cusur. Dar – ce să vezi? – cererea a fost trimisă cu întârziere, iar apelul a fost respins ca tardiv.
DESPĂRȚIRILE
Cristina Rizea a divorțat formal de soțul ei, care a fost condamnat cu executare pentru conducerea unui camion de marfă cu semiremorcă, în timp ce avea permisul suspendat (mai multe detalii AICI și AICI). De asemenea, deputata a demisionat din USR, anul trecut, acuzând această formațiune că a ajuns să pună interesul de gașcă în fața binelui comun.
”Nu am cum să le spun în continuare oamenilor că vreau o României fără hoție, dacă există în interiorul partidului astfel de practici” – a declarat Rizea într-un interviu pentru Replica de Constanța.
”Menirea unui politician este de a-și servi poporul care l-a ales, cu demnitate, bună credință și onestitate. Am văzut cum puterea ajunge să te pervertească, am văzut cum interesul de gașcă, de beneficii, ajunge să fie pus mai presus de binele comun. Eu aleg să-mi păstrez reperele, să rămân fidelă principiilor pentru care am întrat în politică cu trei ani în urmă.” – scria Cristina Rizea pe blogul pe care și l-a făcut (vezi AICI) după înscrierea în REPER.
Deși i-am transmis mai multe întrebări pe e-mailul oficial de la Camera Deputaților, referitoare la aspectele relatate în articolul de față, Cristina Rizea nu a găsit oportun să ne răspundă.
Comentarii pe Facebook
Adrian Cârlescu este fondator și redactor-șef al publicației Ordinea.Ro. Activează în presa locală constănţeană din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigații la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro, redactor de investigații la Constanța.ro. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui master de filosofia culturii (2000). Este autor al volumului „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2014, și coautor coordonator al volumului ”O istorie a orașului Cernavodă”, Editura Star Tipp, Slobozia, 2015.