Exclusiv
Cine ia banii din proiectele europene ale Mangaliei: Grădinaru din Eforie, Costea din Constanţa şi Turcu de la Dinamo
Primăria Mangalia şi-a bătut joc de proiectele europene. Anunţate cu surle şi trâmbiţe, pe toate canalele media, pomenite cu pompă triumfală de primarul în funcţie pentru că i se lipeau etichetă de programului electoral din 2012 – „Mangalia, oraş european”, acestea au sfârşit aproape în întregime pe mâna unor firme din anturajul grupurilor de interese de la Constanţa, Eforie şi de la clubul de fotbal Dinamo Bucureşti. Pe unele le-au făcut deja praf. Din multe puncte de vedere, se poate spune că scopul iniţierii acestor lucrări din banii Uniunii nu a fost acela de a transforma Mangalia într-un oraş cu adevărat european, ci de a satisface anumite interese de clan. Căci toţi constructorii angajaţi să execute lucrările provin din acelaşi cerc de influenţă, ceea ce spune aproape totul despre felul în care au fost atribuite contractele.
Viermuiala de interese de la Clubul Nautic
Bogdan Nicolae Grădinaru (centru), omul de la Marina Eforie care a realizat Clubul Nautic de la Mangalia
Aventura aşa-zis europeană a Mangaliei în epoca Radu a început cu proiectul Club Nautic Callatis. Iniţiat de Zanfir Iorguş în anul 2007, acesta era o prelungire firească a primului proiect european de anvergură de la Mangalia, implementat tot de Iorguş, în speţă înfiinţarea portului turistic. Proiectul cel nou urmărea construirea unei clădiri care să adăpostească o căpitănie a portului de yahturi şi să găzduiască activităţile sociale, profesionale şi competiţionale din acest domeniu. Aprobarea finanţării europene a venit tocmai în anul 2012, când primar al Mangaliei era deja Cristian Radu. La iniţiativa sa, proiectul a fost adiţionat cu achiziţia unui yaht, care urma să folosească pentru scopuri de agrement, dar mai ales pentru cursuri de instruire. Licitaţiile pentru implementarea proiectului au început cu selectarea unui consultant, care trebuia să le spună novicilor de la Primăria Mangaliei cum să facă achiziţii pentru proiect. Nefiind încă instruiţi şi consiliaţi, oamenii lui Radu au făcut prima achiziţie cu mult cântec, atribuind contractul cu dedicaţie către Grossmann Engineering Group SRL, o firmă a lui Iulian Herţanu, cumnatul premierului de atunci, Victor Ponta. Atât de corect era acest Herţanu, încât în 2015 avea să fie arestat preventiv şi trimis în judecată pentru fraudarea fondurilor europene. Însă în 2012, cumnatul lui Ponta nu era „brevetat” oficial la capitolul fraude. Era un specialist în consultanţă. Aşa de preţioase au fost sfaturile sale şi aşa de corecte procedurile, că licitaţiile au fost câştigate, independent, de trei firme care trăiau deja o viaţă comună de afaceri. Construcţia clădirii a fost atribuită firmei Opal Construct SRL din Constanţa, pentru 2.887.000,42 de lei plus TVA. Publicitatea a fost adjudecată de Ro-Mat-Construct SRL din Constanţa (o firmă de construcţii, dar bine că n-a fost una de pompe funebre!), pentru 82.950 de lei plus TVA. Iar yachtul a fost livrat de Millennium Games SRL din Constanţa, pentru 515.000 de lei plus TVA. Opal Construct era deţinută oficial de Neculai Munteanu, un nene de 80 de ani care era acolo doar cu numele. Căci activitatea în sine era condusă de Bogdan Nicolae Grădinaru, cel care avea calitatea, de data asta oficială, de patron la Ro-Mat, alături de mult mai cunoscutul Vasile Costea, cel care deţine şi firma ABC Val SRL Constanţa. Firma din urmă a executat, de-a dreptul execrabil, şi proiectul european de amenajare a lacurilor din Neptun, pe vremea lui Tusac, unde a reuşit performanţa să încarce în devize cantităţi de materiale chiar şi de 800 de ori mai mari decât erau în realitate necesare. În sfârşit, Millenium Games SRL, era o anexă a primelor două firme, pe care le-a însoţit, pe rând, de-a lungul anilor, la mai multe licitaţii publice. Bogdan Grădinaru, eminenţa acestei caracatiţe, era combinat şi la Portul Turistic din Eforie, alături de un tip infrecventabil, care fusese pârât de soţie, în cadrul unui proces de divorţ, că ar fi cărat genţi cu bani în Elveţia pentru Sergiu Sechelariu şi alţi derbedei din politica naţională, în perioada 2000-2004.
Bogdan Grădinaru, bun şi la restaurarea arheologică
În 2013, Primăria Mangalia a primit aprobare pentru un alt proiect european, iniţiat tot de Iorguş, la timpul său. Era vorba de „Callatis – istorie la malul mării”, o iniţiativă de a realiza pe banii Europei două parcuri arheologice, unul în centrul oraşului, celălalt în zona magazinului Polux. Călare şi pe această nouă pleaşcă rămasă de pe vremea lui Iorguş, Cristian Radu şi aparatul de la achiziţii, pe care îl conducea un fost asociat al soacrei sale, s-au îngrijit să facă nişte criterii ticăloase, ca licitaţiile să poată fi câştigate tot de Ro-Mat Construct SRL, adică de Grădinaru şi Costea. De data aceasta, firma celor doi şmecheri a venit cu un partener de consorţiu, pe numele său Tomis Research Center SRL, care era specializată în lucrări de „gestionarea monumentelor, clădirilor istorice şi a altor obiective de interes turistic”.
În Tomis Research Center erau asociaţi soţii Natalia şi Florin Enuc, precum şi Victoria Hodor, soţia unui avocat liberal de la Constanţa. Contractul a fost semnat pe 18 aprilie 2013, pentru suma fabuloasă de 12.988.800,20 lei. Încă de la bun început, Ro-Mat a împrejmuit cele două şantiere cu panouri din tablă, iar Tomis Research Center a adus la faţa locului o divizie de puşcăriaşi de la Penitenciarul Poarta Albă. Deţinuţii au săpat de zor ca să dezgroape zidurile Cetăţii.
Hop şi Turcu de la Dinamo. Şi Radu e cu Borcea-n suflet
În timpul acestor lucrări, mai multe firme care participaseră la licitaţia controversată au făcut contestaţii peste contestaţii. Aşa s-a ajuns ca Primăria să fie obligată să repete procedurile, în anul 2014. La repetiţie a câştigat asocierea dintre Opal Construct SRL şi Romconstruct Holding Grup SA. Adică a câştigat tot Grădinaru, cel care era sortit să ia toţi banii. De data aceasta, ca să fie clar pentru toată lumea, tipul a venit la braţ cu Romconstruct, firma lui Vasile Turcu, fostul acţionar de la clubul de fotbal Dinamo Bucureşti. Mai multe fire nevăzute îl legau chiar pe primarul Cristian Radu de oamenii cu Dinamo în suflet. Căci soacra lui Radu, pensionara Gloria Babuşcă, fusese asociată în timpul vieţii cu Daniel Mîrţoi, administrator la firmele lui Cristi Borcea.
Cristi Borcea şi Vasile Turcu, pe vremea când nici nu se gândea că va reabilita cetăţi antice pe la Mangalia.
Pe Borcea îl ştiţi, e alt acţionar de la Dinamo, care a jucat şi în filmul retrocedărilor abuzive de terenuri de la Constanţa, regia Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu. Film de pe urma căruia a profitat şi soacra lui Radu, care a ridicat palatul de pe malul lacului Siutghiol pe un teren retrocedat, la bază, de Mazăre şi Constantinescu. În sfârşit, Radu a reziliat contractul de termoficare al Mangaliei cu SC Callatis Therm SA, prin casa de avocatură a Isabelei Bucur, verişoara Mihaelei Borcea. Aşadar, legăturile sunt prea evidente, astfel că devine inutil să ne mai întrebăm ce caută Turcu de la Dinamo în asociere cu Neculai Munteanu, octogenarul care deţine oficial Opal Construct SRL.
Nevergreen, forever Grădinaru
În februarie 2015, la iniţiativa primarului Cristian Radu, Consiliul Local Mangalia a aprobat derularea proiectului cu finanţare europeană nerambursabil „Parcul Evergreen”. Acesta viza transformarea unui teren ocupat în trecut de staţia de betoane a firmei COMCM SA, pe strada Portului, dintr-o zonă insalubră, într-o oază de verdeaţă, cu alei şerpuite din care ţâşnesc nişte măciuci din fier, pe care ar urma să se caţăre florile. Într-o margine a parcului era prevăzută o construcţie cu două corpuri rotunde, legate între ele de o serpentină. Noroc cu serpentina, că altfel ar fi semănat cu două bazine petroliere de la Oil Terminal. Proiectul cu totul futurist fusese desenat de firma de arhitectură Decodesign Team SRL, cea care se lăuda, pe site-ul propriu de internet, că proiectase, în 2009, vila de 414 metri pătraţi în care locuieşte primarul Cristian Radu, pe malul lacului Siutghiol, în Constanţa. După aprobarea consilierilor locali, compartimentul de achiziţii al Primăriei Mangalia a demarat proceduri de achiziţie, stufoase şi pline de capcane, cu scopul vădit de a aranja şi această lucrare pentru Bogdan Grădinaru şi Vasile Costea. Achiziţia a durat cinci luni. La capătul lor lucrările au fost atribuite, în luna septembrie 2015, asocierii Opal Construct SRL – Ro-Mat Construct SRL. Ca să pună mâna pe lucrare, Grădinaru şi Costea au coborât oferta lor la 7.750.798,98 lei, deşi valoarea de plecare, stabilită de Primărie, fusese de 12.954.101 lei. Pe lângă faptul că cei doi oameni de afaceri se obligau să lucreze la jumătate de preţ, ei aveau o clauză foarte riguroasă în contract: să finalizeze lucrările până la 31 decembrie 2015. În caz contrar, lucrarea nu ar fi fost decontată de Uniunea Europeană. Dar ceea ce era previzibil s-a şi întâmplat, întrucât Opal şi Ro-Mat n-au reuşit, neam, să termine lucrarea nici în momentul de faţă. Din acest motiv, al depăşirii termenului de execuţie, UE i-a arătat ciuciu lui Radu, iar Radu a arătat la rândul său ciuciu… dar nu constructorului vinovat, ci fraierilor din Mangalia, ai căror bani adunaţi din biruri sunt plătiţi acum celor care au cauzat pierderea fondurilor nerambursabile. Pe neputincioşi i-a mângâiat pe cap şi continuă să-i plătească boiereşte, deşi contractul impunea amendarea lor. Dar cum să-i amendeze, de vreme ce Primăria a făcut tot posibilul ca să-i declare câştigători, la trei proiecte consecutive?
Aleea Teilor ajunge la Recon&Doje, o firmă care lucrase cu Tusac
Vasile Costea de la ABC Val SRL, asociat cu Grădinaru în Ro-Mat Construct SRL
Proiectul Aleea Teilor îl interesase în mod special pe Vasile Costea, care s-a înscris la licitaţie cu firma ABC Val. Lucrările erau consistente, mai ales că proiectanţii angajaţi de primărie desenaseră şi-un zid pe marginea falezei, să curgă betoanele, să curgă banii… Având în vedere interesele, şi această licitaţie, aprobată în februarie 2015, s-a întins până în septembrie. Între timp în Primărie îşi făcuse intrarea fostul deputat Constantin Chirilă, în calitate de consilier al primarului Radu. Aşa de benefică a fost prezenţa lui acolo, că băieţii de la achiziţii au declarat câştigătoare o asociere de firme controlată de Bogdan Florin Teodorescu, finul fostului deputat. Acest Teodorescu mai era asociat într-o firmă cu Georgică Giurgiucanu, cel care a pus mâna, în asociere cu Cristi Borcea şi alţii, pe o parte din terenurile retrocedate ale Constanţei. Vasile Costea a contestat licitaţia, iar instanţa de judecată a obligat Primăria Mangalia să reevalueze oferta consorţiului condus de finul lui Chirilă. După proverbul „când doi se ceartă, al treilea câştigă”, contractul a fost atribuit în cele din urmă către Recon şi Doje SRL Bucureşti, o firmă care mai ridicase pe vremea lui Tusac nişte blocuri sociale la Mangalia. Contractul, estimat iniţial la 13.299.317,43 de lei, a fost atribuit în cele din urmă cu 6.201.382,12 lei. Era deja 19 septembrie 2015, iar lucrările trebuiau terminate până la 31 decembrie, pentru a fi decontate de Uniunea Europeană. Evident, Aleea Teilor nu a fost finalizată în termen, finanţarea nerambursabilă a fost pierdută, iar acum decontarea lucrărilor se face exclusiv din bugetul local. Lucrările sunt departe de a fi terminate, existând riscul compromiterii sezonului estival. Dar ce mai contează riscurile, de vreme ce toţi banii au încăput pe mâna unui grup de interese!
