Exclusiv
Comisia de Abuzuri a Senatului sesizează Parchetul General în cazul retrocedării frauduloase a carierei Sibioara
Cazul retrocedării carierei de la Sibioara ar putea suferi o răsturnare de situație. Premisele s-au creat printr-un raport al comisiei de abuzuri a Senatului României. Ancheta, începută în anul 2017, a ajuns la final, iar raportul întocmit în cauză scoate la lumină elemente cu totul spectaculoase și necunoscute până acum, validând în același timp și o serie de aspecte știute prin prisma mediatizării intense a cazului. Comisia a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României pentru valorificarea raportului sub aspect penal. Cel mai probabil va urma o anchetă de răsunet.
Cea mai bună carieră din Dobrogea
Înainte de a prezenta constatările Comisiei de Abuzuri, vă propunem o retrospectivă a cazului. Încă de la bun început, trebuie să subliniem că la Sibioara se află cea mai bună carieră de granit din Dobrogea. Rocile extrase de aici reprezintă un material excelent pentru realizarea celor mai complexe lucrări de infrastructură, cum ar fi digurile marine sau autostrăzile. De aici și interesul imens pentru această carieră.
Cariera de la Sibioara este cea mai valoroasă din Dobrogea. Roca extrem de dură de aici se pretează perfect la construcția de diguri marine și autostrăzi. De aici și interesul imens pentru aceasta.
Compania minieră, cumpărată cu 4 milioane de euro de grupul Comprest util
Zăcământul de la Sibioara se află în exploatare sistematică din anul 1968. În 2005, compania Somaco Construct SRL, licențiată de stat să exploateze perimetrul minier de la Sibioara, a fost cumpărată cu 4 milioane de euro de grupul Comprest Util. Trei ani mai târziu, în 2008, două septuagenare reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti au obținut o hotărâre judecătorească pentru retrocedarea unui teren de 20 de hectare la Sibioara. 5 hectare din cele 20 fac parte din perimetrul minier, pe care îl secționează de la un capăt la altul, cu tot cu drumuri de exploatare.
Minciuna care a stat la baza retrocedării
Legea interzicea expres retrocedarea terenurilor incluse în exploatarea minieră. Însă avocatul bătrânelor a declarat în fața Tribunalului Constanța că terenul revendicat de clientele sale ”nu are niciun fel de opreliște la retrocedare; nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”. După cum am arătat mai sus, exploatarea exista încă din 1968. Însă compania minieră licențiată de stat să exploateze zăcământul, care putea să facă dovada contrarie, nu a fost citată în proces, deoarece pe atunci se purtau astfel de golănii.
Extras din încheierea de ședință la singurul termen de recurs în dosarul retrocedării carierei de la Sibioara. Hașotti cere terenul pentru că nu este carieră; peste ani va cere daune în numele clienților săi pentru lipsa de folosință a carierei.
Suprapuneri și alte chestiuni care au împiedicat punerea în posesie
Ani de zile, bătrânele nu au fost puse în posesia amplasamentului stabilit prin raportul de expertiză anexă la hotărârea de retrocedare. S-a întâmplat așa din mai multe motive. În primul rând, OCPI a spus prin mai multe adrese oficiale că amplasamentul desenat de expert este greșit, deoarece se suprapune peste mai multe proprietăți private din zonă, cu titluri de proprietate aflate în circuitul civil.
În al doilea rând, în anul 2011, Comisia Județeană de fond funciar, condusă de prefectul de atunci, Claudiu Palaz, a respins propunerea Comisiei Locale Lumina de înscriere a moștenitorilor în anexa 22 la HG 890/2005. Anexa 22 se referea la terenuri agricole. Însă terenul în discuție era minier. Or, potrivit HG 890/2005, moștenitorii de terenuri miniere nu puteau fi înscriși decât în anexele 24, 24a, 24b, 24c sau 24d, după caz, pentru că legea nu le dădea dreptul la restituirea pe vechiul amplasament, ci la un amplasament diferit sau la compensații.
În al treilea rând, punerea în posesia nu s-a putut realiza nici din cauza faptului că Somaco Construct SRL a inițiat un proces de fond funciar, prin care a cerut să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra secțiunii miniere din terenul retrocedat clientelor lui Hașotti. Compania a câștigat o hotărâre definitivă și irevocabilă, însă aceasta a fost revocată într-un recurs la recurs, total ilegal, promovat de Ionel Hașotti.
Daune: 500.000 de euro pe fond, 130.000 de euro în recurs
În 2013, după soluția bizară pomenită mai sus, clienții lui Hașotti au deschis un proces de daune împotriva comisiilor de fond funciar de la Prefectură și Primăria Lumina. Pe fond, Judecătoria Constanța a admis cererea și a acordat daune materiale de 468.833,80 de euro pentru lipsa de folosință a terenului minier și de 8.836,80 de euro pentru lipsa de folosință a terenului agricol. Anul acesta, daunele au fost diminuate la 130.000 de euro, în recurs, la Tribunalul Constanța.
Nicolaescu emite titlul de proprietate, apoi îl contestă în instanță
În 2016, motivând presiunea daunelor, prefectul de atunci, Adrian Nicolaescu, a emis o hotărâre a Comisiei Județene de fond funciar, prin care i-a înscris pe moștenitori în anexa 22, printr-un artificiu ilegal, fără a avea o propunere în acest sens de la Comisia Locală Lumina. Pe repede înainte, clienții lui Hașotti au fost puși în posesia terenului agricol și mai ales minier de la Sibioara, primind un titlu de proprietate. În mod paradoxal, la scurt timp, Nicolaescu a depus o acțiune pe rolul Judecătoriei Constanța, prin care a cerut să se constate nulitatea titlului de proprietate pe care abia ce-l emisese. Acțiunea în instanță reprezintă o recunoaștere că titlul a fost emis ilegal, dar și un fel de a se spăla pe mâini al fostului prefect. Cu alte cuvinte, acest a emis titlul pentru că îl obliga hotărârea judecătorească din 2008, dar mai apoi, având convingere că acesta este ilegal, a cerut instanței să-l anuleze, indiferent de soluție urmând să cadă în picioare. Cu același gând, Nicolaescu i-a făcut plângere penală lui Claudiu Palaz, pe motiv că acesta a respins în anul 2011 propunerea de emitere a titlului de proprietate pentru clienții lui Hașotti. Aceleași motive de nulitate invocate de Nicolaescu în 2016 erau cunoscute și în anul 2011, atunci când Comisia Județeană, la propunerea lui Palaz, a respins înscrierea moștenitorilor în anexa 22.
Adrian Nicolaescu (foto stânga) a emis titlul de proprietate, printr-un artificiu ilegal. Mai apoi, pentru a se spăla pe mâini, a cerut instanței să-l anuleze ca ilegal. Totodată, acesta i-a făcut plângere penală lui Claudiu Palaz (foto dreapta), pe motiv că nu a emis un titlu de proprietate pentru clienții avocatului Hașotti în anul 2011. Palaz a fost trimis în judecată, însă rechizitoriul a fost desființat de instanța penală, care a constatat că procurorul de caz fusese, pe vremuri, chiar avocatul Elenei Mitrofan.
Același Nicolaescu omite să depună plângere penală contra moștenitorilor
Încă de la debutul procesului, Adrian Nicolaescu a cerut Arhivelor Naționale să furnizeze documentația referitoare la proprietățile deținute în perioada instaurării regimului comunist de autorul indicat de clientele lui Hașotti. Arhivele au furnizat două documente. Primul este chiar formularul de recensământ funciar, prin care autorul indicat de moștenitori, pe numele său Nicolae Tudorancea, se declara cu 10 hectare de teren în anul 1941. Al doilea document, datând din 1953, atesta că statul a naționalizat doar 8 hectare de teren rămase de pe urma lui Nicolae Tudorancea. Având în vedere că tocmai emisese un titlu de proprietate pentru 20 de hectare, iar actele furnizate de Arhive atestau drepturi mai mici, Nicolaescu avea obligația să sesizeze organul de urmărire penală. Dar nu a făcut-o. Omisiunea are legătură cu dorința sa ca dosarul penal al lui Palaz să evolueze spre inculparea acestuia; căci documentele furnizate de Arhive tocmai îl disculpau pe Palaz.
Feciorul unui fost asociat al senatorului Hașotti ajunge prefect
Procesul a durat. Între timp, Nicolaescu a fost schimbat din funcție, fiind înlocuit cu Ioan Albu, băiatul unui ștab din agricultură, care a fost asociat într-o firmă cu fostul senator Puiu Hașotti, fratele avocatului Ionel Hașotti. Juniorul a manifestat încă de la bun început o atitudine total dezinteresată față de litigiu. La un moment dat, un deputat, scandalizat de cele aflate din presă, a făcut o interpelare parlamentară, cerând explicații Ministerului Administrației și Internelor față de atitudinea dezinteresată a lui Albu junior. Inițiativa nu a mișcat lucrurile. Ca dovadă, instituția s-a apărat la fel de prost în proces, ajungând să-l piardă pe fond.
Apelul tardiv al lui Albu junior
Dar toate argumentele erau în favoarea Prefecturii și ar fi putut conduce la schimbarea soluției în apel. În mod bizar, însă, Ioan Albu a declarat apelul tardiv, adică peste termenul legal în care acest demers putea produce efecte. Ca urmare toate argumentele ”beton” s-au dus pe apa sâmbetei, nemaifiind analizate de instanța de apel, care a menținut hotărârea pronunțată pe fond.
Ioan Albu și-a dat demisia din funcția de prefect, după ce s-a făcut de râs citind poticnit și tremurând de emoție un text infantil, la deschiderea anului universitar, în Piața Ovidiu.
Comisia de Abuzuri a Senatului constată ILEGALITĂȚI în procedura administrativă
Ancheta Comisiei de Abuzuri a Senatului a început în anul 2017. Pe parcurs, au fost mai multe audieri chiar la sediul Prefecturii Constanța, fiind ascultați prefectul în funcție, foștii prefecți și funcționarii instituției. De asemenea, toată documentația extrem de stufoasă a cazului a fost analizată atent. Raportul final a fost redactat în septembrie 2019. Comisia constată caracterul abuziv al retrocedării carierei de la Sibioara prin prisma procedurii administrative ILEGALE. Abaterile de la lege, din această fază administrativă, au viciat soluția de retrocedare din anul 2008. În plus, comisia constată în mod expres că avocatul celor două bătrâne a indus în eroare instanța de judecată.
S-a confundat legea reparatorie
Așa cum reiese din raport, la debutul procedurii administrative, la sfârșitul anului 2005, cele două bătrâne reprezentate de avocatul Ionel Hașotti, pe numele lor Margareta Muscalu și Elena Mitrofan, au notificat restituirea în natură a ”terenului în suprafață de 20 ha – carieră de granit, situată în Sat Sibioara, jud. Constanța, constituind Lotul 7”. Acest demers a fost motivat formal în baza Legii 1/2000. Însă, spune Comisia de Abuzuri, ”notificarea viza restituirea unui imobil cu destinația carieră, situație în care legea reparatorie era Legea 10/2001, iar nicidecum Legea 1/2000”. Pe Legea 10/2001, notificarea era tardivă. Astfel, imobilele care intrau sub incidența acestei legi au putut fi revendicate doar până la 14 februarie 2002. Pierzând acest termen, moștenitoarele au revendicat cariera pe legea care se referă la retrocedarea terenurilor agricole și nimeni nu s-a prins de schemă.
Tudorancea era mort în 45, nu avea calitate de persoană deposedată
În al doilea rând, Comisia de Abuzuri spune că funcționarii implicați în procedura administrativă nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, încălcând legea (în speță art. 6 din Legea 1/2000). Aceștia nu au verificat dacă autorul dreptului de proprietate indicat în notificare, pe numele său Nicolae Tudorancea, putea avea calitatea de proprietar deposedat în baza Legii 187/1945 privind reforma agrară, în condițiile în care acesta era decedat din anul 1942. ”Având în vedere că în dreptul civil român nu există patrimoniu fără titular, cu certitudine calitatea de proprietar deposedat în baza Legii nr. 187/1945 o putea avea doar o persoană fizică în viață în anul 1945” – spune Comisia de Abuzuri
Terenuri retrocedate de două ori
Această ipoteză că mortul a fost deposedat de bunuri a trecut ca un cuțit prin brânză, din cauză că funcționarii nu au verificat data decesului. Însă ipoteza era nu doar falsă și absurdă, de principiu. Era și total contrafactuală, existând dovezi, neluate în seamă, că terenurile rămase de pe urma mortului au fost împărțite de cei 7 copii ai săi, în anul 1945. În acest sens, Comisia de Abuzuri vorbește de chitanțe, anexate raportului, prin care moștenitorii lui Nicolae Tudorancea (cei 7 copii ai săi) au achitat taxa de succesiune, prin care au acceptat moștenirea de pe urma acestuia. ”Succesiunea a fost înscrisă într-o partidă separată (din registrul agricol al localității – n.r.) în care se face mențiunea generică ”Moșt. N. Tudoancea”.”. Iar din acest motiv, în cazul acestei familii vorbim de o dublă retrocedare. Astfel, terenul în discuție a fost cerut și primit de două ori. O dată în ipoteza că terenul a fost deposedat de la copiii lui Tudorancea, și încă o dată în ipoteza că mortul a fost cel deposedat.
Clientele lui Hașotti erau rude gradul IV, nu surori. Bătrânele se excludeau reciproc de la moștenire
Sub acest aspect, Comisia mai constată că cele două cliente ale avocatului Ionel Hașotti nu aveau vocație succesorală. În primul rând, nu ele erau moștenitoarele lui Nicolae Tudorancea, căci averea acestuia a fost împărțită după deces, în anii 40, de către urmașii săi. În al doilea rând, în procesul de retrocedare s-a reținut că cele două ar fi surori; ba chiar s-a vorbit că tatăl lor, Aurel Tudorancea, ar fi achitat taxe și impozite pentru terenul revendicat. Comisia de abuzuri a reținut că cele două moștenitoare nu sunt surori, ci rude de gradul IV, motiv pentru care se excludeau reciproc de la moștenire, neputând să susțină o notificare comună. Doar una dintre ele era fiica lui Aurel Tudorancea.
Din cele două septuagenare care au pornit procesul de retrocedare, doar Elena Mitrofan (foto stânga) mai este în viață.
Bătrânul avea o vacă și urmașii lui s-au ales cu un teren minier, pe baza chitanței de pășunat
Pe de altă parte, Comisia a constatat că avocatul bătrânelor a indus în eroare instanța de judecată, spunând că acest Aurel Tudorancea ar fi plătit impozitul pentru teren în anii 40. În realitate, chitanțele consemnează plata unei taxe de pășunat pe islazul comunal și a unei taxe de pază. Vă dați seama? Omul avea o vacă și urmașii lui s-au ales cu un teren minier de milioane de euro, pe baza chitanței de pășunat.
Hașotti a indus în eroare instanțele de judecată
Comisia de Abuzuri a mai stabilit că autoarele notificării de retrocedare au recunoscut implicit că au indus în eroare instanța de judecată atunci când au susținut, prin avocatul lor, că ”nu există dovadă că există o exploatație de carieră de piatră” pe terenul revendicat. Această recunoaștere implicită s-a produs în anul 2013, atunci când ”moștenitoarele” au cerut aproape jumătate de milion de euro pentru că nu au primit la timp terenul minier.
Amplasamentul stabilit de instanță a fost corectat din pix
În privința emiterii titlului de proprietate pentru clienții lui Ionel Hașotti în anul 2016, Comisia de Abuzuri constată în mare parte aceleași abateri. În primul rând, că titlul a fost emis în favoarea unor persoane care nu aveau dreptul legal să-l primească. În plus, și acest aspect este epocal, Comisia spune că terenul predat clienților lui Hașotti nu respectă amplasamentul stabilit prin raportul anexă la hotărârea de retrocedare din anul 2008. Am arătat mai sus că acest amplasament era greșit. Ei bine, se pare că Prefectura l-a corectat din pix, ca să nu se mai suprapună peste proprietățile private din vecinătate. Păi, spunem noi, dacă s-a corectat din pix o anexă a unei hotărâri judecătorești, e grav de tot; iar cine a făcut așa ceva nu poate pretinde că a respectat hotărârea, ci că a încălcat-o în mod vinovat.
Parchetul General, corpul de control al MAI și Curtea de Conturi au multă treabă
Comisia de Abuzuri a luat decizia de a sesiza Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a investiga dacă faptele expuse în raport intră în sfera ilicitului penal, în ceea ce privește inducerea în eroare a instanțelor de judecată, prin atestarea împrejurărilor nereale mai sus menționate, precum și prin omisiunea de a se menționa gradul de rudenie al celor două bătrâne. Comisia cere Parchetului să facă verificări și în privința modului în care funcționarii Comisiei Județene au respectat sau nu legislația primară cu ocazia emiterii Titlului de Proprietate 8877/10.06.2016, prin care clienții lui Hașotti au fost puși în posesia terenului minier.
Apelul tardiv al fostului prefect Ioan Albu și conduita subalternilor săi vor fi anchetate de Corpul de Control al Ministerului Afacerilor Interne, la solicitarea Comisiei de Abuzuri. De asemenea, Comisa a cerut Curții de Conturi a României să identifice modalitățile de recuperare a prejudiciului cauzat Prefecturii și primăriei Lumina, prin aceea că au fost obligate să plătească despăgubiri imense în beneficiul clienților lui Hașotti, într-un proces în care funcționarii celor două instituții nu s-au apărat corect. E clar că vor urma lucruri spectaculoase.
