Au trecut peste doi ani și jumătate de la alegerile parlamentare din decembrie 2016. PSD, actualul partid de guvernământ a obținut atunci un procent de peste 45%.
Dacă vă aduceți aminte, 2016 a fost un an liniștit, fără prea mult zgomot pe scena politică, un an în care partidele au lăsat impresia că s-au retras în propriile sedii și așteaptă alegerile din decembrie în timp ce actorii politici sunt în concediu.
În același timp fostul președinte al PSD, Liviu Dragnea, actual condamnat penal, locatar al penitenciarului Rahova, defila pe la diverse emisiuni tv cu faimosul program electoral al PSD, ce trebuia să aducă lapte și miere pentru noi toți. Am luat contact prima data cu acea fițuică colorată, când un băiat de 18-20 de ani mi l-a îndesat în cutia poștală. Erau promise scăderi de taxe, concomitent cu creșterea veniturilor, scăderea impozitelor și creșterea investițiilor, alături de alte aberații pe care doar oameni ce nu cunosc nici cele mai banale mecanisme de funcționare a economiei le cred posibile.
Ce s-a întâmplat ulterior? Urnele au consfințit un procent de 45% pentru PSD, 20% au mers în direcția PNL, ALDE și-a adjudecat 6%, 9% pentru USR, restul procentelor fiind împărțite de către PMP, UDMR și minorități.
Au urmat ample mișcări de stradă, cele mai mari după 1989, cauzate de adoptarea OUG 13 și asaltul asupra justiției. Dintre măsurile economice ce au afectat direct angajații menționez trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat, o măsură ce a fost implementată doar în Chile, în anii ’70, de către dictatorul Augusto Pinochet. Incertitudinea legată de dispariția fondurilor de pensii pilon 2, prin impunerea unor condiții aberante administratorilor a reprezentat un alt motiv de tensiune socială pentru peste 7 milioane de contributori. OUG 114 este cel mai bun exemplu de diletantism, ordonanța ce afecta sistemul bancar, pilonul 2 de pensii, companiile din energie și sectorul construcțiilor, fiind modificată de nenumărate ori în decurs de 8 luni. Am renunțat să mai număr modificările aduse acesteia în luna mai.
Societatea este profund divizată. După doi ani și jumătate de guvernare PSD am ajuns să ne urâm tineri cu bătrâni, angajații cu pensionarii, angajații din privat cu bugetarii și putem continua. Peste tot acest dezastru economico-social domnește în continuare partidul de guvernământ și aliații lor, ALDE.
A venit însă momentul 26 mai 2019, data alegerilor europarlamentare. Opoziția a ieșit învingătoare, PNL a câștigat aceste alegeri cu peste 27% din sufragii, opoziția obținând cumulat peste 50% din sufragii, PSD a înregistrat un scor rușinos de 22%, iar ALDE nu au intrat în Parlamentul european. Aceste rezultate au fost înregistrate prin prezența masivă la urne a electoratului.
Românii au transmis un mesaj de solidaritate și s-au mobilizat exemplar, atât în țară, cât și în diaspora. Mulțumită lor, după 26 mai 2019, putem spera că vom scăpa de această guvernare toxică, incompetentă. Cu toții sperăm ca o viitoare guvernare să fie caracterizată de profesionalism, cu toții ne dorim dezvoltarea României prin implementarea de proiecte sau dezvoltarea infrastructurii, care să permită investitorilor să vină în țara noastră și să creeze locuri de muncă.
Dar stați, vorbeam mai sus despre divizarea profundă a societății românești pe criterii de vârstă sau al domeniului de activitate. Credeați că s-a terminat? Din păcate, nu.
Observ că după alegeri se promovează conceptul de om nou. Din punctul meu de vedere acesta este un alt criteriu de divizare a societății. Avem nevoie de oameni noi, nu de oameni vechi, asta ne spun niște politicieni ce nu au învățat absolut nimic din cele întâmplate în ultimii peste doi ani și jumătate. Deci nu oameni profesioniști, oameni buni în domeniul lor de activitate, oameni buni manageri în administrație sau oameni ce își duc existența demn și în mod cinstit, ci oameni noi.
Acești oameni noi ar trebui să fie puri, să preia puterea și să renunțăm la oamenii vechi pentru că gata, vom crea o nouă societate în care dacă nu ești nou, nu ești bun, nu poți face parte din această societate.
Nu ne spune nimeni dacă oamenii noi vor trebui să fie și capabili sau dacă de exemplu, un profesionist, un om considerat vechi, dar cu rezultate bune în domeniul administrativ va fi dat la o parte de un alt om, unul nou.
Ce vor face oamenii noi dacă vor ajunge într-o poziție în care vor fi nevoiți să ia decizii și vor lua decizii proaste? Pozele sau postările de pe Facebook ori like-urile nu vor putea rezolva gravele probleme economico-sociale cu care se confruntă România. Pentru asta avem nevoie de criterii de profesionalism, nu de noutate sau apariții de politicieni de tip Mesia, dispuși să spună orice pentru a smulge voturi.
Nu doresc să discut despre oamenii noi, apăruți în timpul diverselor dictaturi, de dreapta ori de stânga, și promovați drept salvatori, este o discuție amplă. Cert este că România are nevoie de politicieni responsabili, avem nevoie de un proiect de țară în care să fim incluși cu toții, indiferent de opțiunea politică pe care o avem, este nevoie mai mult ca oricând să mergem înainte nu acționând ca actualul guvern, prin crearea de falii în societate.
Un bun prieten îmi spunea: „Claudiu, treaba asta cu oamenii noi este o glumă proastă. Mă gândesc că toți comuniștii au încercat să creeze omul nou, de sorginte bolșevică. Brucan, alt comunist feroce, spunea că în 20 de ani se închide cercul și iată că abia după 30 de ani se închide cercul și apar oameni noi”.
Își aduc aminte promotorii oamenilor noi de anul de grație 1996? În acel an, Convenția Democrată ne promitea 15.000 de specialiști, salvatori ce urmau să transforme România într-o țară prosperă. Au câștigat alegerile și s-au prăbușit sub propria incompetență.
Avem nevoie de profesioniști, noi sau vechi, de oameni buni în administrație, de oameni dispuși să muncească în folosul acestei țări. Ne trebuie un proiect de țară și soluții economice. Și cu siguranță nu avem nevoie să creăm falii suplimentare în societate.
Notă: Acest articol de opinie a fost publicat și pe platforma Republica.Ro.
