Exclusiv
Cum a ajuns Giurgiucanu unul din cei mai importanţi oameni din România. Tenebrele din retrocedarea Movilă
Georgică Giurgiucanu, cunoscutul personaj din dosarul retrocedărilor de la Constanţa, s-a născut la Bacău, în anul 1971. Pe tatăl său îl chema… tot Georgică, motiv pentru care, în familie, viitorul milionar de la retrocedări a fost mereu apelat Sorin. Cumva ca să nu fie confundat cu tatăl! În vremea comunismului s-a stabilit cu familia la Eforie Sud, acolo unde mama sa, Elena, a ajuns şefă la cooperaţia de consum. După revoluţie, la începutul anilor 90, Georgică, alias Sorin, îşi începea cariera de electrician în Italia. Acolo a învăţat italiana şi a putut observa, în mod direct, cum evoluează o economie de piaţă. Întors în ţară, în anul 1995, acesta fondează firma GG&Son Trading SRL, cu sediul în casa părintească din Eforie Sud, strada Progresului nr. 8. Ani buni, GG&Son a desfăşurat acte de comerţ cu papuci de plajă, colace şi alte produse sezoniere, la Eforie şi Mangalia.
La Mangalia, Georgică cel mic a cunoscut-o pe femeia care avea să-i devină prima soţie. Şi care avea să-i deschidă o serie de oportunităţi incredibile. Mama acesteia administra barul de zi al Hotelului Neptun, din staţiunea cu acelaşi nume. Era locul unde se întâlnea tineretul de fiţe al patriei. În acest context, Giurgiucanu a ajuns, cu timpul, în anturajul lui Dragoş Dobrescu, Cristi Borcea şi Dragoş Săvulescu. Cu Dobrescu avea să ajungă, în mod oficial, asociat într-o firmă, Slava Extract SRL Bucureşti, în anul 2005. Cu ceilalţi doi avea să pună mâna pe un important activ turistic din sudul litoralului şi să deruleze afacerea vieţii lui: retrocedările.
Un joit-venture în oaza de verdeaţă de la Calul Bălan
Anul 2001 a fost crucial în evoluţia lui Georgică Giurgiucanu. În luna august, firma sa, GG&Son, care deţinea în proprietate un imobil în Constanţa, pe bulevardul Tomis nr. 60, a închiriat o cameră din acesta către Thorfactor Industry SRL, societate în stare de înfiinţare, pusă pe picioare de Giurgiucanu şi de Bogdan Florin Teodorescu – finul politicianului constănţean Constantin (Titi) Chirilă. De formalităţi s-a ocupat, ca mandatar, Octavian Caraivan, zis Nucu (foto), prieten statornic şi partener de afaceri al lui Giurgiucanu.
Apoi, tot în 2001, în luna noiembrie, acelaşi Caraivan a depus la ORC Constanţa actele pentru înfiinţarea firmei Holiday Club Neptun SA. Vorbim aici de o mega-afacere derulată cu sprijinul lui Dan Matei Agathon, ministrul de atunci al Turismului. Cu acceptul acestuia, societatea de stat Neptun-Olimp SA a intrat într-un joint-venture în vederea exploatării satului de vacanţă Rustic, aflat în oaza de verdeaţă de la Calu Bălan din Neptun. În schimbul aportului său, în speţă activul turistic mai sus menţionat, Neptun Olimp SA îşi asigura 45% din acţiunile SC Holiday Club Neptun SA. Un alt pachet de 50% din acţiuni ajungea la GG&Son Trading SRL. Restul de cinci procente se împărţea între Cristi Borcea (1%), Maria Măriuţă (1%), Rodica Gheonea (1%) şi Georgică Giurgiucanu, pe persoană fizică (2%). În spatele Mariei Măriuţă şi al Rodicăi Gheonea se ascundea Dragoş Săvulescu, nepotul celei dintâi şi viitorul soţ al celei din urmă.
Duios trecea Ivvona pe strada lui Giurgiucanu
Chiar şi începuturile marelui tun de la retrocedări se găsesc în acelaşi an 2001, când, printr-o serie de împrejurări, Giurgiucanu a cunoscut-o pe Ivvone Aline Buzescu-Movilă, ultima descendentă a unei familii care dăduse domnitori pe tronul Moldovei, în perioada medievală, şi care, prin bunicul ei, Ioan Movilă, întemeiase staţiunea Movilă-Techirghiol, cunoscută acum sub numele Eforie Sud. Alţi unchi ai Ivvonei, Jules şi Sever, fuseseră industriaşi şi mari latifundiari în Dobrogea, având numeroase proprietăţi imobiliare la Constanţa. Clădirea Primăriei Eforie, situată în Eforie Sud, pe strada Progresului nr. 1, aparţinuse familiei Movilă. După 1991, Ivvona a revendicat diverse proprietăţi la Eforie. La un moment dat, mai exact în 1995, Consiliul Local al acestui oraş îi decernase titlul de cetăţean de onoare. Însă clădirile şi terenurile nu i s-au retrocedat. Descendenta Movileştilor a continuat să bată drumurile Eforiei, iar în 1999 a mandatat-o pe o anume Ioana Greavu să identifice la Arhivele Naţionale dovezile numeroaselor proprietăţi de familie, aşa cum îi relata bătrâna, într-o scrisoare, bunei sale prietene Aurelia Lăpuşan – jurnalist şi profesor universitar la Constanţa (vezi aici). După doi ani, Ivvona Movilă avea să încheie un act notarial cu Georgică Giurgiucanu, care locuia, atunci, pe aceeaşi stradă unde se afla şi Primăria Eforiei. Primăria la numărul 1, Giurgiucanu la numărul 8.
Mandatul lui Georgică
Mandatul notarial 4991 din 17 octombrie 2001 îl autoriza pe Giurgiucanu să ceară proprietăţile confiscate de regimul comunist de la Thoma Elena, Caton Movilă, Marta Ciurea şi Felicia Cerchez, mama, fratele şi surorile Ivonnei Movilă. Moştenirea unchilor Jules şi Sever nu era inclusă în mandat, având în vedere că Ivvone nu deţinea un certificat de moştenitoare a acestora. Mai mult, Jules îşi lăsase întreaga avere, prin testament, Academiei Române, iar Sever avea descendenţi, diferiţi, în viaţă. În ciuda acestor aspecte, Giurgiucanu a revendicat, de la Primăria Constanţa, şi proprietăţile deţinute de unchii Ivvonei Movilă. În total, au fost nouă notificări de retrocedare, depuse de mandatarul Giurgiucanu la Primăria Constanţa, şapte din ele pe 11 decembre 2001 şi alte două pe 4 decembrie 2002.
Georgică Giurgiucanu, stânga.
Hop şi Săvulescu. Un nou mandat cu o clauză aiuritoare
Pe 22 mai 2002, moştenitoarea Movileştilor a revocat mandatul iniţial acordat lui Georgică Giurgiucanu. În aceeaşi zi, însă, l-a mandatat pe acelaşi Giurgiucanu şi pe numitul Emil Dragoş Săvulescu să redobândească, în numele ei, întreaga avere. De data aceasta, în mandat erau incluse şi terenurile unchilor Jules şi Sever Movilă, faţă de care mandanta nu avea un drept certificat de succesiune. În noul act, se menţinea clauza referitoare la remuneraţia mandatarilor cu 50% din ceea ce se va obţine. O altă clauză, ambiguă şi aparent contradictorie cu prima, stipula că „în cazul imobilelor revendicate pentru care se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, în sensul art. 1 din Legea 1/2000, mandatarii vor avea, dar numai împreună, dreptul deplin de dispoziţie asupra acestor despăgubiri”.
Ivvone este atinsă de demenţă. Mandatarii vând moştenirea către rubedeniile lor
În toamna lui 2002, Ivonne a fost atinsă de demenţă, fiind internată la un spital din Bucureşti. În timp ce moştenitoarea familiei Movilă se afla pe patul de moarte, mandatarii ei au interpretat clauza ambiguă din actul notarial, în sensul că aceasta le-ar permite înstrăinarea „moştenirii” către alte persoane. În acest sens, pe 30 septembrie 2002, Giurgiucanu şi Săvulescu, acţionând împreună, au încheiat un contract de cesiune a drepturilor succesorale cu octogenara Maria Măriuţă şi cu numitul Viorel Pană. Măriuţă era bunica lui Săvulescu, iar Pană, cumnatul lui Giurgiucanu. Aşa înţelegem că cesiunea era, de fapt, o modalitate de însuşire a averii muribundei, de către mandatari, prin rubedeniile lor. Şi-au dat nişte bani între ei, la vrăjeală, ca să pună mâna pe drepturile muribundei! Pe 4 octombrie 2002, nepoata boierilor Movilă s-a stins din viaţa. În urma ei a rămas un testament autentificat încă din 21 iulie 2001, prin care bătrâna lăsa averea sa Academiei Române şi unor apropiaţi. Nici vorbă de Giurgiucanu şi Săvulescu!
Un prim tun la Mangalia, în Pădurea Comorova
Pe 17 decembrie 2002, cumnatul lui Giurgiucanu şi bunica lui Săvulescu aveau să primească o primă satisfacţie imobiliară, dar nu la Constanţa sau la Eforie, ci tocmai la Mangalia. Prin Dispoziţia nr. 277 din 17 decembrie 2002, primarul de atunci al Mangaliei a restituit către Viorel Pană şi Maria Măriuţă mai multe hălci din Pădurea Comorova, vizavi de stadionul Neptun, şi un teren aproape de malul mării, la Olimp. Primul lot de 49.000 de metri pătraţi a fost dezmembrat de beneficiarii retrocedării în 15 loturi mai mici, cumpărate de Giurgiucanu pentru a le vinde mai departe către Sorin Ionuţ Barbu (apropiat al lui Radu Mazăre şi asociat cu prietenul acestuia, Elan Schwartenberg), Petroserv SA, Florin Cârstocea, Cornelius Pavel, Ghiuri Orlando sau Heinrich Doron. Alte două loturi, de 15.000 mp, au fost vândute de Pană şi Măriuţă, la două zile după retrocedare, direct către familia lui Bartolomeu Finiş, unul din greii Turismului din acea epocă. O parte din terenul de 15.000 mp de la Olimp a ajuns, a doua zi după retrocedare, la afaceristul Dragoş Balaş Salcoci, care l-a vândut după câteva luni către Bia Mary SRL, firma lui Sebat Beghim. Retrocedările de la Mangalia nu au făcut niciodată obiectul unei anchete penale.
Jumi-juma, cu fostul coleg de facultate al lui Mazăre
La Constanţa, procesul de restituire a mers ceva mai greu. Pe 11 octombrie 2002, Pană şi Măriuţa au înştiinţat Primăria Constanţa că sunt titularii drepturilor succesorale care au aparţinut autorilor Ivvonei Buzescu-Movilă, solicitând ca deciziile de restituire şi titlurile de proprietate să fie eliberate pe numele lor. În plus, aşa cum arătau „titularii”, litigiul privea o suprafaţă de 12.500.000 de metri pătraţi de teren. Mai departe, prin contractul de cesiune 705/10.03.2003, Giurgiucanu a recuperat de la cumnatul Pană partea din moştenirea Movileştilor, pe care i-o vânduse, formal, în timp ce ultima descendentă a marii familii Movilă îşi dădea sufletul pe patul de spital. Ulterior, Georgică a notificat dreptul lui de „titular”, Primăriei. Însă nici aşa nu se întrevedea încă o soluţie finală. În aceste condiţii, Giurgiucanu şi bunica lui Săvulescu s-au prezentat, pe 14 ianuarie 2004, la un birou notarial, unde au încheiat alte trei contracte de cesiune a drepturilor succesorale. Prin aceste acte, moştenirea Movileştilor a fost împărţită în cinci felii: 50% pentru SC Habitat şi Ambient SA Bucureşti, 22,05% pentru Georgică Giurgiucanu, 14,70% pentru Săvulescu – prin bunica lui, 12,25% pentru Cristian Borcea şi 1% pentru Mihai Camboianu.
SC Habitat şi Ambient SA era o firmă înfiinţată, cu doar câteva zile înainte, de Gheorghe Valentin Ionescu, un fost coleg de facultate al primarului Mazăre, implicat şi în dosarul de retrocedare Gardef- Parcul Tăbăcărie, prin SC Holland Development Group SA. În ziua în care fonda Habitat-ul, Ionescu cerea autorizarea Registrului Comerţului şi pentru SC Sisteme Internaţionale de Afaceri SA, o altă firmă care va juca un rol important în retrocedările de la Constanţa.
Borcea şi Săvulescu deţineau, atunci, funcţii oficiale la clubul de fotbal Dinamo Bucureşti.
O adeverinţă notarială îl face pe Giurgiucanu jupân pe averea Movileştilor
În primăvara lui 2004, noile contracte de cesiune au fost depuse la Primăria Constanţa. Dovada că Ivonne Aline Buzescu-Movilă era succesoarea legală a boierului Jules Movilă nu s-a făcut prin certificat de moştenitor, care nici nu exista, ci printr-o adeverinţă emisă de notarul Cristina Budei din Constanţa. Budei luase declaraţii de notorietate de la doi bătrâni, care au spus că l-ar fi cunoscut pe Jules Movilă şi că ar fi ştiut că acesta şi-ar fi transmis drepturile succesorale către nepoata sa. Nici o vorbă, însă, despre faptul că nepoata decedase între timp. Căci decesul survenit tebuia să conducă, din punct de vedere legal, la declararea „vacanţei succesorale”. În această situaţie trebuia deschisă o dezbatere succesorală de către rudele şi moştenitorii testamentari. Iar din acest punct de vedere, Giurgiucanu nu avea calitatea cerută de lege pentru a deschide procedura. Adeverinţa notarei Budei a rezolvat toate problemele.
24 de hectare de intravilan
În martie 2004, comisia de fond funciar de la Primăria Constanţa, condusă de Nicuşor Constantinescu, a luat în lucru una din notificările de retrocedare care viza un teren de 98,66 hectare, pe care l-a deţinut Jules Movilă pe mereaua fostei comune Anadalchioi. Ca într-un joc de copii, Comisia a propus retrocedarea către gaşca lui Georgică a 17 terenuri în compensare. Propunerea s-a metrializat prin Dispoziţia 679/11.03.2004 semnată de primarul Mazăre. După spargerea gheţii, au urmat alte două acte constitutive de drepturi: Dispoziţia 796 din 19 martie 2004, pentru 35 de terenuri, şi Dispoziţia 1344 din 31 mai 2004, pentru 44 de terenuri. În total, „moştenitorii” boierului Jules Movilă au primit 96 de terenuri, cu o suprafaţă cumulată de 243.458,76 de metri pătraţi, dar nu pe fosta păşune Anadalchioi, ci în intravilan, în cele mai bune zone din Constanţa şi Mamaia.
12,6 hectare au fost atribuite fostului coleg de facultate al primarului Constanţei.
6 hectare de faleză
60.142,27 mp erau parte constitutivă din faleza Mării Negre, din zona Portului Tomis şi adiacentă acestuia. Interesul acaparării acestor terenuri era strâns legat de persoana lui Gheorghe Valentin Ionescu. Astfel, pe 17.12.2004, acesta a ajuns să semneze, în numele SC Sisteme de Afaceri SA, un contract de închiriere cu Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa SA, prin care a închiriat Portul Turistic Tomis, pentru un termen iniţial de şapte ani. Mai mult, pentru a garanta îndeplinirea obligaţiilor investiţionale în Portul Tomis, SC Sisteme a constituit o garanţie imobiliară asupra a trei terenuri. Acestea proveneau din retrocedările către Cocăneanu, Leşe şi Nejloveanu şi ajunseseră în portofoliul firmei lui Ionescu, în urma unor tranzacţii succesive.
Un alt teren, de 17.878,14 mp, atribuit în „Dosarul Movilă” firmei Habitat şi Ambient, avea să fie „transferat” către Pomacost SA, firma controlată de vărul lui Mazăre. Habitat a vândut terenul în ianuarie 2005, însă acesta se afla deja în folosinţa Pomacost, în baza unui contract de concesiune semnat cu Primăria, la 1 octombrie 2002. Acolo erau celebrele sere ale Pomacost. În urma retrocedării, mai vechea concesiune avea să fie dobândită în proprietate de Pomacost SA, la un preţ de 89.390 de euro.
Fals intelectual şi asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni
În anul 2008, Direcţia Naţională Anticorupţie a finalizat ancheta în Dosarul Retrocedărilor de la Constanţa. 37 de persoane, în frunte cu fostul primar Radu Mazăre, au fost trimise în judecată. În acest lot au fost incluşi Georgică Giurgiucanu, Cristi Borcea, Viorel Pană şi Maria Măriuţă, dar şi notarii Cristina Budei din Constanţa şi Aurel-Jean Andrei din Bucureşti. Ei sunt acuzaţi de participaţie directă sau complicitate la fals intelectual, abuz în serviciu, asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni şi alte fapte. După mai bine de nouă ani şi 106 termene, dosarul retrocedărilor a ajuns la final, săptămâna trecută. Judecătorul de caz de la Curtea de Apel Bucureşti a stabilit termenul pentru pronunţarea soluţiei la 22 aprilie a.c.. (Va urma!)
