Exclusiv
Cum a devenit Mangalia feuda găştii din Constanţa
2013: Vărul lui Mazăre preia spaţiile verzi pentru un an. Hop şi Fasole de la Eforie
De când Radu Cristian a devenit primar al Mangaliei, acest oraş din sudul litoralului a ajuns un soi de feudă a găştii de la Constanţa. Pe 21 mai 2013, în oraş a fost adusă firma Pomacost SA, deţinută de Basarab Popa, vărul primar (decedat între timp) al lui Radu Mazăre. Aceasta a primit în grijă spaţiile verzi ale oraşului, pe termen de un an, cu preţul de 3.200.000 de lei (32 de miliarde de lei vechi). O parte din lucrările de întreţinere a spaţiilor verzi au fost realizate de firma Perfect Tree SRL Eforie, care abia fusese înfiinţată, exact în acest scop, pe 26 februarie 2013, de consilierul local al acelui oraş, numitul Vasile Balmuş, zis Fasole. Pe când devenea „frizer” de iarbă la Mangalia, sub umbrela familiei Mazăre, acest Fasole posta pe pagina lui de Facebook o fotografie în care apărea alături de primarul Ovidiu Brăiloiu din Eforie, deputatul Eduard Martin – patronul Polaris M Holding şi senatorul Alexandru Mazăre – fratele fostului primar al Constanţei.
De trei ori mai mulţi bani pentru Polaris. Contractul de gunoaie, prelungit printr-o manevră penală
Polarisul era o prezenţă stabilă în Mangalia, încă din anul 2008, când societatea fusese adusă în oraş, prin manevre de culise, de Claudiu Tusac, primarul din acel moment. Tusac reuşise să noveze în favoarea Polaris contractul de salubrizare a localităţii, încheiat iniţial cu societatea mangaliotă Uranus SA. Practic, firma familiei Martin a preluat contractul, care urma să se încheie în anul 2013, iar Uranus a intrat în faliment, rămasă fără finanţare şi fără obiectul muncii. Pe 15 iulie 2013, în urma unei licitaţii cel puţin dubioase, Primăria Mangalia a semnat un nou contract de salubrizare cu Polaris M. Holding, pentru un singur an.
Termenul fiind atât de scurt, la licitaţie a fost depusă o singură ofertă conformă, cea a firmei Polaris, care a şi semnat contractul cel nou, pentru suma de 11.992.500 de lei plus TVA. Era o sumă gigantică, având în vedere că, pe vremea lui Iorguş, acest serviciu costase 2.800.000 de lei, iar pe vremea lui Tusac ajunsese la 4.000.000 de lei. Suma se triplase pur şi simplu, peste noapte, fără nicio justificare. Ulterior, acest contract, cu aceste condiţii înrobitoare, a fost prelungit ilegal, fără licitaţie publică. De teama puşcăriei, nimeni n-ar fi procedat aşa. Însă primarul Radu avea un curaj ieşit din comun. Pe 24 mai 2014, cu o lună şi jumătate înainte de încheierea perioadei contractuale, acesta a inaugurat împreună cu Polaris zece puncte ultramoderne, îngropate în pământ, pentru colectarea deşeurilor menajere. La acea inaugurare, reprezentantul Polaris a declarat presei că societatea a sponsorizat Primăria cu respectivele ghene, evaluate la 500.000 de euro. Motivat de această sponsorizare, primarul a prelungit contractul, fără licitaţie, cu încă 15 ani de zile. 15 ani cu preţul fabulos, unic în România, de aproape 120 de miliarde de lei vechi pe an (vezi aici hotarârea de consiliu, adoptată de majoritatea obedientă lui Radu). Dar Legea achiziţiilor publice (OG 34/2006) nu prevedea nicăieri această procedură de achiziţie ca formă de răsplată pentru o sponsorizare.
Omul de casă al familiei Martin dublează din pix intravilanul cu iarbă
În decursul anului 2013, în timp ce Polarisul aduna gunoaie ca şi cum ar fi extras diamante, iar vărul lui Mazăre şi consilierul Fasole băgau la ghiozdan banii de iarbă, Radu Cristian a încheiat în numele Primăriei un contract cu firma As Orimex New SRL. Aceasta aparţinea expertului de mediu Traian Petrescu, fostul şef al Agenţiei de Protecţie a Mediului din Constanţa pe vremea când prefect al judeţului era Gheorghe Martin, tatăl deputatului Eduard, cel care se trăgea-n poze cu Mazăre cel mic, Fasole şi Brăiloiu cel mare. Firma lui Petrescu a fost însărcinată să actualizeze Planul Urbanistic General al Mangaliei (vedeţi mai jos câteva extrase relevante din studiul realizat de Traian Petrescu).
[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/06/PUG-Mangalia-Traian-Petrescu-2013-extrase.pdf”]
Cu acea ocazie, omul de casă al familiei Martin a băgat în intravilan mai multe terenuri. La urmă a realizat un nou bilanţ teritorial al intravilanului extins. În acest fel, zona de „spaţii verzi, sport, agrement, protecţie” se rectifica de la 545,34 de hectare, cât avea înainte, la 1.141,19 hectare. Astfel, spaţiile verzi ajungeau să ocupe, pe hârtie, 42,27% din suprafaţa intravilană a Mangaliei, faţă de 22,20%, cât ocupau înainte. Niciun oraş din România nu are atâta iarbă în intravilan… probabil pentru că alţi edili n-au descoperit încă şmecheria cu pixul. PUG-ul a fost adoptat în baza unei dezbateri publice formale, pe 17 februarie 2014.
Radu triplează valoarea contractului de spaţii verzi
La scurt timp, ADPP Mangalia a organizat o nouă licitaţie publică pentru spaţiile verzi, care a fost câştigată, pe 8 mai 2014, de unicul participant, Polaris M. Holding din Constanţa. Societatea a semnat un contract, în valoare totală de 40.000.000 de lei (400 de miliarde, în lei vechi). Contractul era încheiat pe patru ani, astfel că încasările firmei Polaris urmau să se cifreze la 10 miliarde de lei vechi pe an. Global, la iarbă şi la gunoi, relaţia contractuală a familiei Martin cu Primăria lui Radu Cristian ajungea la 220 de miliarde de lei vechi pe an. O sumă care îţi dă frisoane şi-ţi ia o lună întreagă numai s-o numeri în gând.
Reamintim că, pentru îngrijirea spaţiilor verzi, cu în an înainte Primăria plătise 32 de miliarde. Triplarea preţului, survenită în 2014, a fost justificată, parţial, prin dublarea din pix a suprafeţelor cu spaţii verzi, realizată tocmai de omul de casă al familiei Martin, la începutul acelui an. Dar o treime din preţ n-a mai fost justificată, nici măcar din pix, niciodată. De îndată, contractul a fost pus în executare de angajaţii Perfect Tree SRL Eforie, care au început din nou să tundă iarba, sporită din pix. Polaris avea interdicţia să subcontracteze lucrările, însă tocmai o făcuse, în baza unui artificiu mizerabil, care se referea la închirierea de utilaje şi la cumpărarea de materiale cu punerea lor în operă, de la magnifica firmă a lui Fasole. Mai departe, pentru a se justifica suma halucinantă pusă la bătaie de Primărie, societatea lui Fasole s-a apucat de scos copacii din răcădini, ca să planteze alţi copaci, a îngropat gazonul existent, ca să planteze alt gazon, a desfiinţat grădinile de flori de la blocuri, ca să planteze alte grădini… cu iarbă. Pe alocuri a ieşit ceva frumos, dar suma exorbitantă, demnă de Cartea Recordurilor, nu se justifică deloc.
Taxa verde sau cum să storci biruri înrobitoare pentru a-l ghiftui pe Fasole
Vasile Balmuş, zis Fasole, beneficiind de o lustruire
La un moment dat, Primăria n-a mai putut să suporte costurile uriaşe cu tunsul ierbii. Aşa se face că primarul Radu s-a înfăţişat consilierilor locali, cerându-le să-i aprobe contractarea unui credit de patru milioane de euro, pentru modernizarea oraşului. Deşi până atunci primarul avusese o majoritate zdrobitoare în Consiliu, o parte din aleşi s-au trezit ca după o beţie, realizând că nu pot nenoroci oraşul ca să aibă Fasole bani să deconteze îngrijirea boscheţilor pe cele 1.141 de hectare de iarbă, inventate din pix de omul familiei Martin. După ce s-au opus creditului, consilierii au intrat în malaxorul denigrării şi al linşajului de presă. În cele din urmă, între două rele, au ales răul mai mic şi au votat un proiect alternativ al lui Radu Cristian, privind înfiinţarea unei taxe speciale pentru societăţile comerciale. Înrobiţi de noul bir, agenţii economici au mai strâns cureaua, au mai redus salariile, au mai dat afară din oameni. Mulţi din concediaţi au luat deja drumul diasporei, muncind printre străini ca să-şi poată hrăni familia de acasă. În anul 2015, taxa verde a fost desfiinţată de instanţele de judecată, la capătul unui proces în contencios administrativ iniţiat de Şantierul Naval Daewoo. Primarul a revenit în Consiliu, cerând contractarea unui nou credit bancar. A fost momentul în care majoritatea care îl susţinuse s-a disipat definitiv. Creditul nu s-a luat, problemele s-au înmulţit, dar Radu şi-a descoperit o explicaţie universală pentru orice hoţie şi neputinţă: consilierii sunt de vină.
O halcă de două hectare din Comorova, concesionată cu 57 bani/mp unui prieten al Corinei Martin
În anul 2013, pe când serviciile publice intrau sub aripa găştii lui Mazăre, expertul ticăloşit care scrisese rapoartele subevaluate ale terenurilor retrocedate la Constanţa, s-a înfiinţat şi el la Mangalia. Păi se putea altfel, după ce chiar familia lui Radu Cristian beneficiase, indirect, de pe urma unei retrocedări pe malul lacului Siutghiol, în cartierul Campusul Universitar din Constanţa? În luna ianuarie 2014, firma Nat World SRL, a expertului trimis în judecată alături de Radu Mazăre, Nicuşor Constantinescu şi Cristi Borcea, pe numele său Alin Horaţiu Dima, a fost însărcinată de administraţia Radu Cristian să evalueze un teren de două hectare, în Pădurea Comorova. Municipalitatea dorea să înfiinţeze acolo un parc de aventuri, fructificând o idee vehiculată în 2012 de un alt candidat la Primăria Mangalia. Specialistul în subevaluări a spus că terenul ar putea fi concesionat pentru o redevenţă de 12 cenţi pe an, pe metru pătrat. Pe 28 februarie 2014, Radu a obţinut acordul Consiliului pentru a concesiona bucata de pădure, însă a atribuit contractul abia pe 17 iunie 2014, unei firme din Medgidia, care se înfiinţase special pentru a pune mâna pe teren, pe 28 martie 2014. Atât de corectă a fost licitaţia, că doar această firmă, pe numele ei Capitol Aventura SRL, aflase de existenţa procedurii. Aşa-zisa licitaţie a plecat de la suma penibilă a expertului de la retrocedări şi a ajuns la suma, la fel de penibilă şi ea, de 57 de bani pe metru pătrat. În mod normal, cu banii ăştia nu poţi să cumperi nici măcar o acadea, dar cine suntem noi să-l contrazicem pe expertul atât de drag lui Radu Cristian şi Radu Mazăre.
1 – veche relaţie profesională Martin – Marin. 2 – Acţiune comună Radu şi Martin. 3 – Inaugurarea Parcului de Aventuri de la Neptun.
Firma care a primit această pleaşcă, neegalată în penibilitatea ei nici în Somalia sau Uganda, era deţinută de Cosmin Stanciu din Medgidia, un afacerist care vindea medicamente de un milion de euro pe an, şi de Aurelian-Marius Marin, un agent de turism putred de bogat, prieten la cataramă al Corinei Martin. În momentul de faţă, Marin de la parcul de aventuri al Mangaliei candidează pentru un loc de consilier local la Constanţa, pe lista partidului care s-a debarasat de Mazăre şi Edi Martin.
Începutul sfârşitului. Arestarea lui Mazăre şi-a lui Dumitru Martin
Vă spuneam mai sus că partidul în care erau cândva şmecheri Radu Mazăre şi Edi Martin s-a debarasat de ei. Începutul sfârşitului, pentru aceştia, a venit în februarie 2015. La Mangalia tocmai se desfăşura o licitaţie publică pentru atribuirea unor lucrări de 51 de miliarde de lei vechi, pentru amenajarea Aleii La Steaguri din Neptun cu nişte pavele, o fântână arteziană şi alte flecuri exorbitant de scumpe. La procedură participa şi firma Argos SA Cernavodă, când patronul acesteia, Dorin Mihai Lazia, tocmai a făcut un denunţ penal împotriva lui Sorin Strutinsky, asociatul şi „trezorierul” lui Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu. Lazia le-a relatat procurorilor că Strutinsky îl zeciuise la nişte contracte. Şpaga fusese dată sub forma unor convenţii fictive, fără scop comercial, astfel încât procurorii au avut indicii temeinice privind săvârşirea infracţiunilor denunţate. Prin urmare, aceştia l-au arestat pe Strutinsky pe 5 februarie 2015. În timpul anchetei penale, verificând încasările firmelor găştii, verificând un carneţel cu însemmări olografe şi fişierele din laptopul omului de afaceri, procurorii au găsit probe că Radu Mazăre trucase o licitaţie pentru Polaris, încasând drept recompensă, prin intermediul lui Strutinsky, o şpagă de la gunoieri, de şapte milioane de euro. Conduita de a da mită a acestei firme a fost confirmată chiar de către FBI, care l-a arestat pe Dumitru Martin, unchiul şi asociatul lui Edi Martin în firma Polaris, pe un aeroport din America, la data de 1 decembrie 2015. Dumitru Martin încerca să dea şpagă un milion de dolari unui oficial al armatei SUA, pentru a obţine, mai departe, un contract de zece milioane de dolari, prin firma Polaris, de la baza militară americană din Mihail Kogălniceanu.
Radu Cristian e omul penalilor de la Constanţa
După toate datele de mai sus, e clar că Mangalia a devenit o feudă a găştii de la Constanţa. Banii de salubrizare se duc la Constanţa, însă ridicarea gunoiului nu mai costă 28 de miliarde, ca pe vremea lui Iorguş, şi nici 40 de miliarde, ca pe vremea lui Tusac, ci 120 de miliarde. Nici îngrijirea spaţiilor verzi nu mai costă 32 de miliarde, ci 100 de miliarde. Iar banii se duc la Eforie. Aceste majorări aberante, de până la 428%, sunt de-a dreptul înrobitoare. De ce a procedat Radu Cristian în acest fel? Explicaţia e simplă: în ciuda apartenenţei politice înşelătoare, Radu are legături istorice cu această gaşcă. El este beneficiarul final al unei retrocedări abuzive a lui Radu Mazăre. Oamenii din jurul său au legături cu personajele implicate în retrocedările penale de la Constanţa. El a ajuns primar al Mangaliei, în 2012, după ce Radu Mazăre i-a cerut lui Claudiu Tusac să se retragă din cursă, la repetarea alegerilor, şi să-şi îndemne electoratul să îl voteze pe Radu Cristian. Expertul ticăloşit de la retrocedările lui Mazăre a ajuns să evalueze terenurile din Comorova, la cererea lui Radu Cristian. Patronii care l-au pârât pe Strutinsky că-i zeciuia la lucrări au ajuns să execute proiecte exorbitante la Mangalia. În fine, proiectele Mangaliei au intrat în monopolul firmei Decodesign Team SRL, cea care a proiectat fântânile lui Mazăre, turnurile demonstrative ale unui asociat al lui Strutisnky, dar mai ales „palatul” în care doarme Radu, la Constanţa. Dacă nu retroceda Mazăre, nu mai dormea Radu acolo. Normal că toţi banii Mangaliei bat drumul Constanţei. Păi nu e clar de ce?
