Plenul Camerei Deputaților și Senatului a decis, la 24 mai 2017, prin vot, numirea lui Daniel Barbu în funcția de președinte al Autorității Electorale Permanente, transmite Agerpres.ro.
Daniel Constantin Barbu s-a născut la 21 mai 1957, în București. Este licențiat în istoria artei, Academia de Arte din București (1980), doctor în istorie, Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1991). A făcut studii doctorale de teologie la Université de Fribourg din Elveția (1991-1993), doctor în teologie al Universității din București (2015). De asemenea, a fost auditor al École des Hautes Etudes de Défense Nationale din Paris (1998) și a mai susținut un doctorat în filosofie la Universitatea din București, în 1999, potrivit cv-ului postat pe site-ul Facultății de Științe Politice al Universității din București, http://www.fspub.unibuc.ro/.
Potrivit site-ului www.senat.ro, a activat ca muzeograf la Muzeul Satului și de Artă Populară (1980), apoi la Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București (1981-1986). A fost cercetător științific la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Universității București, din 1990 — al Academiei Române (1987-1998); conferențiar universitar la Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității din București (1993-1996). Din 1997, este profesor de știință politică la Universitatea din București, iar în 1999, a fost numit conducător de doctorat în științe politice, se arată pe site-ul http://www.fspub.unibuc.ro/.
Între 1994 și 2000, a fost decanul Facultății de Științe Politice și Administrative al Universității din București, funcție deținută și între 2002-2004. Între 1999 și 2011, a fost director al Institutului de Cercetări Politice al Universității din București. A fost vicepreședinte al Comisiei de sociologie, științe politice și științe ale comunicării a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (2002-2010), director al Școlii doctorale de știință politică a Universității din București (2004-2011); șef al catedrei de știință politică a Universității din București (2004-2010). A fost director al Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat al Universității din București (sept.-dec. 2012), membru al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, președinte al Comisiei de sociologie, științe politice și administrative (2012-2016).
Secretar științific al comitetului de redacție, ”Revue des Études Sud-est Européennes” (1990-1996); directorul Editurii Meridiane din București (1990-1991); redactor șef al revistei “Verbum” (1990-1993); director general al cotidianului ”Realitatea Românească” (1991-1992); director al revistei ”Studia Politica. Romanian Political Science Review”, editată de Universitatea București (2001-2010).
Între 1990-1991, a fost membru al Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice.
Între 1997 și 1998, a fost consilier de stat în cadrul Președinției României. În aceeași perioadă, a fost membru în Conseil Permanent de la Francophonie.
A fost membru al PNL din anul 2012. La 7 august 2012, președintele interimar Crin Antonescu a semnat decretul de numire a lui Daniel Barbu în funcția de consilier prezidențial, coordonator al departamentului de Analiză Politică, funcție deținută până la 27 august 2012.
La alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, liberalul Daniel Barbu a candidat din partea USL pentru un post de senator, obținut în circumscripția electorală nr. 42 București, colegiul uninominal nr. 5. A făcut parte din Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal până în septembrie 2014, dată de la care a activat în cadrul Grupului parlamentar Liberal Conservator. Din martie 2016, a fost lider al acestui grup, potrivit site-ului www.cdep.ro.
A deținut funcția de ministru al Culturii în Cabinetul Ponta II, începând cu 21 decembrie 2012 și până la 17 decembrie 2013.
În iunie 2016, a candidat, din partea Partidului Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE), la Primăria Capitalei. În decembrie 2016, a candidat, din partea ALDE, la alegerile pentru Senat, fără să obțină un nou mandat de senator.
În anul 2000, i-a fost decernat Ordinul Național Steaua României în grad de Ofițer.
Între lucrările publicate se numără: ”Șapte teme de politică românească” (1997); ”O arheologie constituțională românească. Studii și documente” (2000); ”Bizanț contra Bizanț. Explorări în cultura politică românească” (2001); ”Republica absentă. Politică și societate în România postcomunistă” (1999).
