Opinie
De ce așa mulți români la vot (opinie)
Discursul media din aceste zile vizează prezența covârșitoare a românilor la vot. Acest fapt vine pe fondul a doi vectori: unul intern, iar celălalt dat de politica externă.
Intern, prezența la vot este dată de discursul anticorupție, iar extern, de reafirmarea politicii pro-europene în contrapondere cu discursurile eurosceptice care s-au făcut tot mai auzite în ultima perioadă.
Prezența masivă din România este astfel asigurată de un vot intern contra PSD și unul extern pro-european. Nu doar noi am fost luați prin surprindere, ci la nivelul întregii Uniuni, europenii și-au exercitat mult mai responsabil dreptul la vot. Franța a avut cea mai ridicată rată a prezenței la vot înregistrată de la constituirea Uniunii până în prezent – la ora 15.00 votaseră 20%,
Politica internă se va reconfigura cu siguranță, dat fiind votul de dreapta care nu mai poate fi contestat. Dacă se va naște o alianță politică solidă care să devină o alternativă viabilă a social-democrației, ține doar de strategia marilor câștigători PNL și USR. Cu toate acestea, programul la care ar trebui să lucreze ar trebui să fie unul de factură național-liberală, în care să fie reafirmate valorile creștine. Iar în cazul în care nu o vor face, cu siguranță PSD nu se va sfii să împrumute idei liberal naționaliste în doctrina sa politică, iar o repoziționare a sa să fie făcută prin mișcări interne de schimbare a bordului.
Vectorul extern, și anume mișcările socio-politice de la nivelul UE au fost cele care au adus un plus procentual în ce privește exercitarea dreptului la vot. Frământările din Franța, Brexit-ul, prelungirea sancțiunilor UE împotriva regimului sirian, iar de cealaltă parte reafirmarea relațiilor statelor est europene cu Rusia, sunt doar câteva dintre punctele cheie determinante. Câteva procente vin și din temerile în ce privește intrarea satelor estice sub sfera de influență a Rusiei, sau al vehiculatei idei de ieșire din UE. Perdanți sunt euroscepticii care ar trebui să regândească agenda UE pentru următorii ani.
Acest moment este fără îndoială și punctul de cotitură al orientării politicii românești și europene. Se dorește o Europă ca protectorat, însă cu politică liberal-națională. O dreaptă care să respecte configurarea etnică a fiecărui stat membru, respectând valorile tradițional-creștine fie că este vorba despre cele ortodoxe sau catolice.
