Opinie
De ce au pierdut liberalii alegerile. Despre aroganță, derivă ideologică și valul de AUR al furiei populare
Published
4 ani agoon
În 2016, liberalii au pierdut dezastruos alegerile parlamentare în fața PSD, la numai doi ani după ce omul lor, Klaus Iohannis, câștigase președinția României. PNL-ul era condus atunci de Alina Gorghiu, o pupăză care își făcea clipuri cum încerca ea să convingă un minor să-i deschidă ușa ca să-i ofere un pliant electoral. Desigur, această neghiobie comisă de preferata președintelui a contat și ea într-o oarecare măsură. Însă decisiv a fost faptul că programul de guvernare prezentat de liberali în 2016 era o simplă înșiruire de platitudini, unele copiate din programul mult mai liberal și mult mai de dreapta propus, cu evidentă viclenie, de PSD-ul lui Dragnea. Cu nimic mai breji față de șefa lor de partid, liberalii constănțeni promiteau atunci apă gratis pentru tot poporul. Mai că li se vedeau trandafirii, măi dragă, dar și secera și ciocanul din spatele cămeșii.
Urmarea o știm cu toții: Dragnea a câștigat alegerile, proțăpind în fruntea Guvernului niște marionete depersonalizate cu sarcina de a măcelări legile Justiției ca să-l scape pe el de pușcărie.
În 2020, istoria se repetă. PNL pierde din nou alegerile în fața PSD, la numai un an după ce Klaus Iohannis a câștigat, cu un scor uriaș, al doilea mandat în fruntea țării. În 2019, pe valul prezidențialelor, chiar și PNL ajunsese la o cotație de 40%. Or actualul rezultat de 25% este o rușine și un dezastru, raportat la capitalul de simpatie prăpădit într-un singur an. Și dacă ar fi doar atât, ar fi suportabil. Însă și partenerii liberalilor de la USR PLUS au ajuns, de la speranța lor de 22%, la un scor modest de 15%. Totodată, PMP-ul, care a susținut Guvernul Orban, ajunge să dispară din liga parlamentară. Acest partid de dreapta, pro-occidental și moderat conservator, a fost torpilat constant, atât de liberali, cât și de USR-iști. De pildă, la nivel local, liberalii au tolerat cu bucurie derapajele și isteriile Feliciei Ovanesian, mâna dreaptă a primarului PNL-ist Vergil Chițac, sfătuitoarea și consiliera onorifică a acestuia, care nu i-a scos pe PMP-iști din maimuțe și giboni. Cam acesta este nivelul intelectual al consilierei lui Chițac. În ziua alegerilor, Ovanesian a transmis un mesaj de mobilizare pe contul ei de Facebook. ”Fără maimuțe în funcții publice! Mișcați-vă la vot că ne transformăm iar în planeta maimuțelor” – a scris sfătuitoarea primarului liberal. Înainte de alegeri, aceeași Ovanesian glăsuia într-o ședință condusă de Chițac despre faptul că cei care nu respectă regulile trebuie să fie amendați și urmăriți fiscal până la executarea silită a caselor. Luați de-aici liberalism pe pâine!
Nu insistăm cu exemplele. E limpede că și PMP a ajutat mult la propria-i prăbușire, cu oameni slabi propuși să candideze, dar mai cu seamă printr-un balet bizar între poziții moderat conservatoare și vădit progresiste, ba criticând măsurile Guvernului, ba încurajându-le, ba fiind pentru Credință, pe care și-a pus-o în slogan, ba anunțând că ar susține măsuri mai dure împotriva celor care încalcă resticțiile. PMP-iștii au orbecăit bezmetic în căutarea unei linii, alimentând în acest fel atacurile, la vedere sau pe la spate, din partea PNL și USR.
Un alt rezultat cu totul remarcabil al acestor alegeri locale este acela că au intrat în Parlament naționaliști, ultrași, negaționiști, legionari, veniți pe valul de AUR al furiei populare. Și nu puțini.
De unde sunt voturile AUR? O felie importantă a venit, de pildă, de la incidentul cu pelerinajul de la peștera Sfântului Andrei. Guvernul liberal nu s-a sfătuit cu nimeni, nu a discutat cu nimeni, dar a luat pur și simplu decizia să interzică manifestarea religioasă. Până și sinistrul Dej, la vremea lui, se mai consulta cu Biserica, măcar de fațadă, dar liberalii nici n-au vrut să audă de așa ceva. Diana Ivanovici Șoșoacă, avocata de la AUR, s-a dus cu Teodosie la instanță. Și AUR a punctat. Înainte, aceeași Șoșoacă s-a dus la pelerinajul de la Iași, dovedind un curaj ieșit din comun, într-un contrast izbitor cu lașitatea decidenților. Chiar și Teodosie – care a vândut la viața lui parohii, care a nenorocit preoți, aranjând anchetarea lor de către procurori corupți, care a luat șpagă, care a furat subvenții agricole, care a deturnat banii credincioșilor pentru a-și construi un resort turistic de lux la Dorna Arini, chiar și el le-a câștigat multora simpatia, opunându-se aroganției liberale. Și așa se face că oameni mult mai disciplinați decât cumpărătorii de la mall, care n-au vrut decât să se roage și să aprindă o lumâmare, au ajuns să voteze AUR, pentru că nimeni altcineva nu le-a apărat drepturile.
Până la urmă, din toată povestea cu Sfântul Andrei n-a rămas decât isteria, aroganța, frustrarea și furia, pentru că pelerinajul s-a ținut, jandarmii s-au rugat de participanți să poarte mască, iar Teodosie i-a împărtășit pe enoriași cu aceeași linguriță, lăudând la urmă toleranța autorităților. În același timp, țara era în minivacanță, în pelerinaj pe Valea Prahovei și la marile mall-uri, aceste temple economice, cum le-a numit o față bisericească.
Și dacă tot vorbim de templele economice, nu putem să nu amintim aici și de aroganța închiderii piețelor. Nu s-au închis magazine mai mici sau mall-uri mai mari. Dar s-au închis piețele unor producători neapărați de nimeni. Țăranii au fost scoși pe caldarâm cu tarabele lor. Iar în ziua votării au fost băgați înapoi în piețe. Pe toată această evoluție de comă, cu scoate taraba, bagă taraba, PNL-ul s-a prăbușit cu 5 procente în sondaje.
În sfârșit, un segment important al publicului a perceptul că Guvernul liberal lucrează în dauna antreprenorilor români și în favoarea multinaționalelor. Nu știm acest lucru dintr-o cercetare sociologică, dar au fost atacuri politice pe această temă, precum și fluvii de comentarii pe Facebook. PNL nu s-a sinchisit să răspundă. În plus, antreprenorii români au simțit pe pielea lor că sunt blocaje financiare din partea statului, care nu prea și-a achitat facturile. IMM-urile au fost invitate să aplice pentru granturi și tot felul de scheme de sprijin. Dar banii nu au ajuns la micii antreprenori. Programele start-up s-au blocat, fermierii nu și-au primit despăgubirile cuvenite pentru culturile calamitate de secetă, dar guvernanții au continuat să se laude în mod ipocrit cu lucrurile făcute pentru mediul de afaceri. Și au continuat chiar și după ce paginile de Facebook ale miniștrilor s-au umplut de reclamații. Chiar și pagina de Facebook a președintelui Iohannis s-a umplut de mii de comentarii, în care cetățenii i-au lăsat același link spre articolul Recorder despre politizarea Apelor Române. Însă șeful statului a continuat să vorbească netulburat despre marele vinovat PeSeDe, de la pupitrul prezidențial. Toate aceste aspecte și încă multe altele au alimentat valul de furie care a trimis AUR în Parlament.
Aproape 500.000 de români au votat AUR, sperând probabil că ultrașii îi vor alerga prin Parlament pe politicienii aroganți și rupți de realitate. 1.200.000 de români, care votaseră la alegerile din 2016, au ales să stea acasă. Unii din ei din cauza pandemiei, dar alții, cu siguranță, din lehamite sau pentru a boicota. Societatea românească a acumulat multă frustrare și furie, ceea ce nu este deloc în regulă în actualul climat de criză.
Comentarii pe Facebook
Adrian Cârlescu este fondator și redactor-șef al publicației Ordinea.Ro. Activează în presa locală constănţeană din anul 1998. A fost reporter şi editor de ştiri la MTC TV, redactor-şef la Replica de Constanţa, redactor în departamentul de investigații la Ziua de Constanţa, co-fondator la Dezvăluiri.Ro, redactor de investigații la Constanța.ro. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1998), finalizată cu o teză de licenţă coordonată de profesorul Gabriel Liiceanu, şi a unui master de filosofia culturii (2000). Este autor al volumului „Columbia – spectacolul morţii. Regimul de detenţie în Colonia Cernavodă a Canalului Vechi”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2014, și coautor coordonator al volumului ”O istorie a orașului Cernavodă”, Editura Star Tipp, Slobozia, 2015.