În cursul acestei dimineți, Ilie Balaci, fostul fotbalist al Universității Craiova și al echipei naționale a României a încetat din viață, la vârsta de 62 de ani.
Potrivit Gazetei de Sud, el a decedat în această dimineață în urma unui stop cardio-respirator. Balaci venise în Bănie pentru a participa la derbiul din această seară dintre Universitatea Craiova și FCSB, programat de la ora 21.00, pe stadionul ”Ion Oblemenco“. Ilie Balaci a petrecut noaptea de sâmbătă spre duminică împreună cu câțiva prieteni, iar în această dimineață, aflat în locuința mamei lui din Rovine, a început să se simt rău, povestesc apropiații. A fost chemată o ambulată, care l-a resuscitat mai bine de o jumătate de oră, apoi, nerăspunzând la stimuli, medicii au declarat decesul.
”În jurul orei 09.40, a fost anunţat apelul la 112. Imediat la locuinţa de familie a fotbalistului s-a deplasat un echipaj cu medic de la SAJ Dolj, care a găsit victima în stop cardio-respirator. Ulterior, s-a luat decizia de a mai trimite în sprijin la caz înca in echipaj SMURD cu medic. După executarea timp de mai multe zeci de minute a manevrelor de resuscitare (conform protocolului medical) a fost declarat decesul fotbalistului”, a precizat ulterior ISU Dolj.
Născut la 13 septembrie 1956, Balaci şi-a petrecut cea mai mare carieră de fotbalist la Universitatea Craiova (1973-1984). El a mai evoluat la FC Olt şi la Dinamo. Ilie Balaci a îmbrăcat de 65 de ori tricoul echipei naţionale, pentru care a marcat opt goluri.
Ca antrenor, Balaci a pregătit mai multe echipe din Zona Golfului şi din nordul Africii, cu care a obţinut numeroase performanţe.
Ilie Balaci a fost cel mai important produs al şcolii de fotbal craiovene. Născut la Bistreţ, judeţul Dolj, a debutat la Universitatea în august 1973 şi a fost motorul echipei spre primul titlu de campioană, în 1974. Este cel mai tânăr debutant la echipa naţională, în perioada de glorie a acesteia, la 17 ani, 6 luni şi 10 zile. Debutul lui Balaci sub tricolor s-a produs pe 23 martie 1974, pe Parc des Princes, la un meci cu Franţa. A câştigat 3 titluri naţionale şi 4 cupe ale României, identificându-se practic cu perioada de glorie a Universităţii. A fost desemnat cel mai bun fotbalist român al anului în două rânduri, în 1981 şi 1982. În divizia A are 349 de prezenţe şi 84 de goluri, în cupele europene a marcat de 7 ori în cele 38 de apariţii, în vreme ce la naţională are 65 de selecţii şi 8 goluri.
Ca antrenor a avut performanţe remarcabile în special în ţările arabe. A câştigat Cupa Campionilor Africii, în 1992, cu Club Africain Tunis (Tunisia), Cupa Cupelor Ţărilor Arabe, în 1993 şi 1994 cu Olimpique Casablanca (Maroc), Cupa Campionnilor Golfului, în 1997, cu Al Nassr Riad, şi în 1998 cu Al Hilal (ambele din Arabia Saudită), Cupa Cupelor Ţărilor Arabe în 2000 cu Al Ain (Emiratele Arabe Unite), Supercupa Asiei, în 2000 cu Al Ain.
