Exclusiv
Energia se transformă… în blocuri. Dedesubturile unei executări silite, marca Vasile Deacu și Ionel Hașotti
După ce, ani de zile, a constituit o pată de rușine pe obrazul Constanței, lăsată în paragină și devastată de oamenii străzii, fabrica Energia se pregătește să dispară cu totul. Halele părăginite și distruse ale fostei întreprinderi au intrat într-un proces autorizat de demolare, din octombrie 2017, iar în momentul de față, proprietarul terenului – o firmă din Medgidia – întreprinde demersurile necesare pentru a obține reglementări urbanistice noi, care să-i permită să ridice în fosta bază industrială blocuri de zece etaje și spații comerciale.
De la spionajul industrial din vremea lui Ceaușescu, la investițiile lui Dragoș Rișcanu
Energia a fost dată în folosință în anul 1973, având ca obiect de activitate fabricarea de anvelope, prelucrarea de mase plastice și producția de oxigen îmbuteliat sub presiune. Potrivit unor surse, tehnologia folosită la linia de anvelope era furată din Occident, pe baza activităților de spionaj industrial încurajate de regimul lui Nicolae Ceaușescu. După revoluție, fosta întreprindere comunistă a fost reorganizată în societate pe acțiuni, însă a pierdut rapid șansa dezvoltării, nefiind restructurată la timp. Având prea mulți angajați, moșteniți din perioada comunistă, Energia nu a făcut față concurenței care venea din Turcia și China. În anii 90, 20% din acțiunile societății au ajuns la angajați (cuponari), 40% la FPS și 40% la SIF Transilvania. În anul 2000, un cetățean elvețian de origine română, pe numele său Dragoș Rișcanu, a cumpărat acțiunile deținute de FPS și de SIF Transilvania. Mai mult, acesta a cumpărat și de pe piața liberă acțiunile scoase la vânzare – provenite de la cuponari, ajungând să totalizeze 95,4% din societate. Investiția l-a costat trei milioane de dolari. Doi ani mai târziu, Energia a încheiat un contract cu un furnizor de utilaje din Elveția, Galika AG, în vederea retehnologizării. Vorbim aici de mai multe utilaje, printre care și o freză gigantică, un fel de Rolls Royce al frezelor, după cum se exprimă Dragoș Rișcanu, contactat de Ordinea.Ro. Patronul Energia spune că a plătit ratele uzuale, până la un punct, când utilajul s-a defectat, având un viciu de fabricație. A urmat un proces de lungă durată la Curtea Internațională de Arbitraj a Camerei de Comerț din Austria, soluționat în favoarea Galika prin decizia SCH 4865 Viena 20.07.2005. Potrivit acesteia, Energia SA trebuia să returneze utilajul către furnizor. Au urmat apoi numeroase procese pe rolul instanțelor românești, Galika fiind reprezentată de cunoscutul și controversatul (vom explica mai jos) avocat constănțean Ionel Hașotti.
Războaie grele
Dragoș Rișcanu
Patronul Energia spune că preț de câțiva ani, în timp ce se judecau aceste procese, a încercat să cadastreze și să dezmembreze terenul fabricii, pentru a valorifica o parte din el, în vederea achitării datoriilor. Însă operațiunile ar fi fost mereu blocate chiar de firmele pe care le angajase cu această misiune, de funcționarii OCPI și de Primăria Constanța. În plus, Dragoș Rișcanu a fost implicat în toată această perioadă într-un litigiu de amplu răsunet, după ce a reclamat că Microsoft, gigantul mondial din domeniul tehnologiei informației, acționând printr-o subsidiară, ar fi copiat codurile unor programe informatice produse de firma sa, Omnis Group. Celebrul dosar Microsoft are la bază un denunț formulat de Rișcanu în anul 2005. De asemenea, omul de afaceri a reclamat că i s-a furat un imobil cu acte false în București, de către un medic militar apropiat al lui Emil (Cico) Dumitrescu, fost revoluționar, fost angajat al Ministerului de Interne în perioada Mineriadei, fost consilier prezidențial al lui Ion Iliescu. Luptând pe mai multe fronturi, cu oameni extrem de grei, Rișcanu a pierdut controlul asupra litigiilor de la Constanța.
50.000 de euro
Pe 27 august 2009, Galika a formulat cerere de încuviințare a executării silite, în Dosarul 25299/212/2009 al Judecătoriei Constanța, prin intermediul executorului judecătoresc Vasile Deacu, prieten și, mai nou, asociat într-o fundație culturală cu Ionel Hașotti. Apoi, în dosarul 15196/212/2013 al Judecătoriei Constanța s-a stabilit prin Sentința Civilă 448/16.08.2013 că suma datorată de Energia SA către Galika AG ca echivalent al valorii bunurilor care nu mai pot fi restituite (între timp utilajul dispărând fizic din halele Energia, așa cum declară Rișcanu) era de 50.000 de euro, cu o dobândă de 6% până la executarea efectivă.
Datoria se majorează cu dobânzi la 400.000 de euro
În 2011, Dragoș Rișcanu a întreprins primele măsuri pentru a băga Energia SA în insolvență, în vederea reorganizării. În trei rânduri a și reușit acest lucru, însă de fiecare dată instanțele constănțene au sucit-o, readucând Energia în rând cu firmele active. În realitate, societatea nu mai producea nimic, iar la un moment dat, rămasă și fără pază, a fost invadată de hoții de fier vechi. Ca niște termite, aceștia au devastat vechile hale, dezbrăcând fierul striat de îmbrăcămintea din beton. Mai multe plângeri penale formulate de Rișcanu s-au îngălbenit de oftica de a nu fi băgate în seamă și de timpul scurs peste ele. Deși în realitate falită, Energia a continuat să figureze ca o firmă solvabilă, până când creditorul Galika AG, prin executorul Vasile Deacu, a reușit să obțină încuviințarea executării silite a terenului de pe Baba Novac, pentru datoria actualizată, de la 50.000 de euro, la 400.000 de euro – în baza dobânzilor dictate de instanță în anul 2013. În procedura executării silite, terenul de 9,7 hectare de la Energia a fost evaluat la 20 de milioane de lei, ceea ce înseamnă aproximativ 4,6 euro/mp.
Terenul a fost vândut cu 2,3 milioane de euro. Rișcanu spune că valora 30 de milioane de euro
În cele din urmă, terenul a intrat în proprietatea firmei Sterk Plast SRL Medgidia, deținută de Haci Vural, președintele oamenilor de afaceri turci din România și proprietarul brandului Solid House, în baza Actului de Adjudecare din 17.09.2015, adoptat în cadrul dosarului de executare silită 1054/2009. Potrivit observator.ro, adjudecarea a avut loc la a șaptea licitație programată, prețul scăzând progresiv până la 10,5 milioane de lei (aproximativ 2,3 milioane de euro). Rișcanu spune că, având în vedere potențialul imobiliar al zonei Energia, prețul real al terenului ar fi de 30 de milioane de euro. În 2015, la scurt timp de la vânzarea terenului de la Energia, Dragoș Rișcanu a contestat în instanță modul în care a fost distribuit prețul încasat pe teren. Acțiunea sa a fost respinsă, printre altele și datorită lipsei calității procesuale active, întrucât între timp strădania sa de a obține insolvența Energia SA a fost găsită întemeiată de magistrații Tribunalului, în al 12-lea ceas, când nu-i mai folosea lui Rișcanu, ci adversarilor săi. În acest fel, acțiunea putea fi inițiată doar de administratorul judiciar. Energia SA mai are în patrimoniu două terenuri extrem de valoroase, unul de 3 hectare în zona Gării din Constanța și un altul de două hectare în zona fostei fabrici de Oxigen.
Aprobări pe bandă rulantă
În martie 2016, noul proprietar al terenului de la Energia, Sterk Plast, a obținut un aviz de oportunitate de la Primăria Constanța pentru reconfigurarea urbană a zonei. În octombrie 2017, societatea a mai obținut o autorizație pentru a demola 55 de clădiri din cele 59 existente pe teren. Iar o lună mai târziu, în noiembrie 2017, a realizat un memoriu în vederea avizării de către Agenția pentru Protecția Mediului a unui PUZ care include terenul fostei fabrici Energia, tronsonul din strada Baba Novac din dreptul proprietății și alte câteva zone învecinate. PUZ-ul poartă denumirea: ”Reconfigurare și reconversie funcțională platformă industrială”, iar memoriul de avizare a intrat în analiza APM Constanța pe 12 decembrie a.c..
Un nou cartier al Constanței, cu stradele de 6 metri
Potrivit reglementărilor actuale, terenul face parte din zona de reglementare a unităților de depozitare și nu poate fi utilizat decât pentru construcții industriale. Sterk Plast vrea să schimbe această stare de fapt. Prin PUZ-ul inițiat, societatea propune împărțirea terenului în cinci zone funcționale, respectiv două zone mixte cu blocuri de locuințe de 4 și 8 etaje, cu sedii de firme și spații comerciale, o zonă exclusiv de locuințe cu blocuri P+8-10 etaje, o zonă verde și o zonă de circulații publice. PUZ-ul propune lărgirea străzii Baba Novac la patru benzi de circulație, prevăzute cu plantații de aliniament și trotuare pe ambele părți. De asemenea, propune prelungirea străzilor neurbanizate din Compozitori, Constantin Bobescu și Ionel Perlea, care astfel vor traversa terenul de la Energia și se vor ”înțepa” în Baba Novac. În plus, ar urma să apară străzi secundare noi în interiorul cartierului, cu o lățime extrem de zgârcită și înghesuită, de șase metri (nici cât să întorci mașina), străjuite de trotuare de 1,5 m (nici cât să lași o mașină pe avarii). În zona blocurilor noi sunt prevăzute parcaje la sol, la subsol sau supraetajate. Proiectul mai prevede spații plantate, locuri de joacă, terenuri de sport și un parc de cartier. Cel mai probabil, descărcarea traficului din noul cartier Energia se va face prin sensuri giratorii, care vor îngreuna și mai mult circulația extrem de complicată de pe Baba Novac. (vezi aici documentația depusă la APM)
Retrocedările lui Ionel Hașotti. Cazul RATC
Desigur, toate acestea nu ar fi fost posibile fără prestația avocatului Ionel Hașotti. Spuneam mai sus că acesta este o figură controversată, rămânând datori cu o explicație. De-a lungul timpului, Ionel Hașotti a fost implicat în cele mai spectaculoase și mai bănoase cazuri de retrocedare de la malul mării. Vorbim aici de zona Mall-ului din Parcul Tăbăcărie din Constanța, retrocedată unei persoane juridice care a cumpărat drepturile litigioase de la moștenitorii reprezentați de Ionel Hașotti. Un alt caz cu totul ieșit din comun este cel al retrocedării fostei baze RATC Constanța de pe strada Chiliei. În acest caz particular, Ionel Hașotti i-a reprezentat pe moștenitorii familiei Damadian, într-un proces început în anul 1998, înainte de intrarea în vigoare a legii speciale de retrocedare a imobilelor din intravilanul localităților. Familia Damadian a fost deposedată sub regimul comunist de un teren de 5.800 mp și de o fabrică de cărămidă din cartierul Tăbăcărie. Însă moștenitorii au depus la dosar acte de la Arhivele Naționale, din 1919 și 1920, prin care se demonstra că autorii lor au avut în zonă 96.692,50 mp de teren. Terenul revendicat era ocupat în parte de baza RATC de pe strada Chiliei, de patinoarul din curtea Palatului Copiilor și de societatea Fortuna SA – care era proprietar cu acte, respectiv un certificat de atestare a dreptului de proprietate, neatacat și perfect valabil. Procesul s-a judecat în mai multe cicluri procesuale și s-a soluționat irevocabil la Înalta Curte de Casație și Justiție pe 31 mai 2005. Instanța supremă a respins recursurile Primăriei și RATC ca nefondate, iar recursul societății Fortuna SA ca tardiv introdus, păstrând în ființă o decizie anterioară a Curții de Apel Constanța, prin care se dispunea retrocedarea către moștenitori a terenului de 93.354,56 mp, conform expertizei, deși o parte din acesta era ocupată de clădiri (vezi aici hotărârea ICCJ).
O tranzacție extrajudiciară pentru demolarea clădirilor
Între timp, intrase în vigoare Legea 10/2000, potrivit căreia terenurile ocupate de clădiri nu pot fi retrocedate proprietarilor deposedați, cu titlu sau fără titlu, sub regimul comunist, acestea nefiind considerate terenuri libere. În mod evident, baza RATC nu era în tot un teren liber, fiind ocupată de sediul social cu două etaje, de platforme, garaje și un atelier de reparații. Cu toate acestea, în proces s-a apreciat că legea din 2000 nu se aplică pentru acest litigiu început pe dreptul comun în 1998. Deși am consultat mai mulți avocați, niciunul nu a putut să indice temeiul din dreptul comun, potrivit căruia terenul de sub clădiri putea fi retrocedat. Oricum, existența clădirilor a constituit și ulterior hotărârii de retrocedare o problemă. Însă aceasta a fost soluționată pe calea unei tranzacții extrajudiciare care s-a discutat la lumina zilei, într-o ședință a Consiliului Local Constanța, în prezența avocatului Ionel Hașotti. La sugestia acestuia, aleșii locali – mulți dintre ei fără o minimă cultură juridică – au acceptat să predea terenul cu tot cu clădiri moștenitorilor, care s-au obligat să le demoleze pe cheltuiala lor și să restituie materialele recuperate către RATC. În momentul de față, terenul de pe Chiliei face obiectul unor proiecte de dezvoltare imobiliară. Deja s-a dat în folosință un hipermarket Lidl, iar în viitorul apropiat ar putea începe construcția unor turnuri de locuințe și birouri.
Retrocedarea ilegală de la Sibioara. O hotărâre irevocabilă, revocată prin recurs la recurs
În sfârșit, Ionel Hașotti a mai fost implicat în retrocedarea carierei de piatră de la Sibioara. Deși Legea 1/2000 interzice în mod expres retrocedarea terenurilor miniere, în anul 2008 avocatul Hașotti a obținut o hotărâre de retrocedare a unui teren care se suprapune peste perimetrul de exploatare Sibioara II Valea cu Izvorul, susținând în fața instanței că nu există dovadă că terenul revendicat de clienții săi ar fi afectat exploatării de carieră de piatră. Proprietarul carierei, firma Somaco Construct SRL, care o cumpărase cu patru milioane de euro cu ani buni înainte de pronunțarea acestei soluții, nu a fost citat în proces. În 2009, aflând de această situație direct de la executorul judecătoresc Vasile Deacu, același Vasile Deacu implicat și în cazul Energia, societatea minieră a deschis un proces de fond funciar în care a cerut să i se constate dreptul de proprietate și de folosință asupra terenurilor din carieră. Somaco Construct SRL a câștigat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Însă avocatul Ionel Hașotti a declarat recurs la hotărârea dată deja în recurs, iar un complet al Curții de Apel Constanța, prezidat de judecătoarea Vanghelița Tase, a revocat hotărârea irevocabilă, dispunând rejudecarea procesului. Litigiul a fost repartizat apoi judecătoarelor Chirățica Enache și Cristina Ghernaja de la Tribunalul Constanța, care au întors cu totul situația, au respins acțiunea firmei miniere și au admis o cerere reconvențională formulată de avocatul Hașotti pentru clienți săi, prin care a obligat societatea să evacueze echipamentele miniere, să demoleze clădirile de pe teren (care nici nu existau) și să sisteze exploatarea, deși legea specială a minelor nu prevede posibilitatea sistării pentru cazuri de retrocedare, având în vedere că retrocedarea terenurilor miniere este strict interzisă de Legea 1/2000. În ciuda ilegalităților vădite, autoritățile judiciare au privit și privesc și acum cu nepăsare întreaga situație mai mult decât scandaloasă. În aceste condiții, clienții lui Hașotti se judecă pentru a primi despăgubiri din partea statului, evaluate într-o primă fază la jumătate de milion de euro, pe motiv că au primit terenul, la care legal nici nu aveau dreptul, cu mare întârziere.
Energia – dosare la DNA și DIICOT
Ca să închidem cercul, trebuie să mai spunem că în cazul Energia, prezentat în prima parte a articolului de față, Dragoș Rișcanu a formulat o plângere penală la DIICOT, care între timp a fost declinată la DNA. Reamintim că acesta susține că terenul de la Energia valora în realitate 30 de milioane de euro, fiind vândut cu numai 2,3 milioane de euro în cadrul executării silite. De asemenea, omul de afaceri reclamă faptul că terenul a fost vândut în procedura executării silite fără cadastru și fără descărcarea de mediu, având în vedere că, fiind o bază industrială, avea soluri contaminate cu diferite substanțe chimice. Rămâne de văzut care va fi soluția organelor în drept.
