Societate
(Foto) Constanța: Povești cutremurătoare ale tinerilor din sistemul de protecție
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, alături de Federația Internațională a Comunităților Educative (FICE) din România și Universitatea ”Ovidius” Constanța, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, a organizat Conferința cu tema „Opinia copiilor și tinerilor din sistemul de protecție a copilului contează”.
Conferința face parte din proiectul „Adolescența încotro?”. În sală au fost prezenți și reprezentanți ai instituțiilor public (Poliția Muncipiului, Inspectoratul Școlar, DSPJ, AJPIS), ai Academiei Navale, primăriei Cumpăna, Agenției Antidrog etc.
La această dezbatere au participat adolescenți și tineri din sistemul de protecție a copilului din județele Constanța, Tulcea, Brăila, Călărași, Ialomița, Buzău, Vrancea și București-sector 3, dar și studenți ai Specializării Asistență Socială din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației – Universitatea „Ovidius“, Constanța.
La începutul discuțiilor, adolescenții și tinerii au urmărit un film realizat de elevii Liceului Teoretic Traian și premiat la Festivalul Filmmic. Scurt metrajul spune povestea unei adolescente a cărei mamă a decedat. Rămasă în grija tatălui, adolescenta trece printr-o serie de stări și momente întunecate pe care, cu ajutorul familiei, reușește să le depășească, realizând că viața este o sumă de decizii proprii care, dacă nu sunt cele pozitive, îți pot distruge caracterul.
După vizionarea filmului, mulți dintre adolescenții din sală au spus că s-au regăsit dacă nu în toate, în mare parte dintre sentimentele și trăirile descrise.
Laura are 16 ani și vine din Buzău. Deși poate părea uimitor, fata spune că ajungerea sa într-un centru de plasament a însemnat pentru ea salvarea de la moarte.
„Mama mea a plecat la muncă, în Italia, când aveam 6 ani. Până la acel moment, copilăria mea a fost foarte fericită, dar apoi m-a lăsat în grija unor mătuși. M-a abandonat. Atunci am decis că nu o mai iubesc și că nu o să mai iubesc pe nimeni așa că m-am purtat în consecință. Am devenit extrem de rece, distantă, nepăsătoare. Spuneam că nu am nevoie de nimeni, că mă descurc foarte bine și singură. Eram agresivă verbal dar și fizic iar pe mătușile mele pur și simplu le respingeam. Nu vorbeam niciodată cu ele și îmi căutam mereu locuri în care să mă ascund de ele, să mă închid. Am intrat în anturaje ciudate, am făcut lucuri urâte. Atunci, ele au decis să plec la mama, în Italia. Am fost și totul a mers perfect până când am intrat în vacanța de vară“, povestește Laura.
Fata spune că în Italia și-a făcut o gașcă de tineri certați cu legea și a fost la un pas de a i se întâmpla ceva rău. Atunci, mama ei a decis să o aducă în țară și să o lase la un centru de plasament.
„Și de acolo am fugit; nu aveam voie să ies decât cu bilet de voie dar eu am zis că nu mă face pe mine responsabilă o bucată de hârtie. Văzând că lipsesc, cei de la centru au chemat Poliția. M-au găsit într-un parc cu niște prieteni și m-au dus înapoi, apoi mi-au povestit cine sunt oamenii aceia cu adevărat și am aflat și ce au făcut ei după ce eu am ajuns la centru. A fost momentul în care am realizat că sosirea mea la centru a însemnat de fapt salvarea vieții mele“, a povestit Laura.
Adolescenta spune că acolo a învățat ce înseamnă să împarți ceea ce ai cu ceilalți și să vezi ce bine este când faci pe cineva fericit, a învățat să respecte regulile, să devină responsabilă și că educatorii și psihologul centrului i-au deschis ochii și i-au îndreptat pașii.
„Doamna psiholog cel puțin m-a făcut să o iubesc. A avut empatia, căldura în suflet de care eu aveam atât de mare nevoie. Eu, de fapt, căutam pe cineva care să mă asculte și să mă sfătuiască fără să mă judece, fără să mă eticheteze și fără să mă lovească ori să țipe când greșeam. De fapt, asta era: simțeam nevoia de a ști că pot să greșesc“, a mai afirmat Laura.
Nicoleta are 19 ani. Este din Brăila iar mamă și tată îi sunt un cuplu care au crescut-o de la naștere, asistenții maternali profesioniști.
„Sunt în vârstă acum. Au peste 70 de ani, dar ei sunt părinții mei adevărați. M-au crescut cu reguli foarte stricte, de la care nu se abăteau dar eu știam mereu, de la ei, toate riscurile la care m-aș fi supus dacă nu le-aș fi urmat sfatul: știam ce mi se poate întâmpla dacă umblu noaptea pe străzi, dacă fug de acasă și nu mai am protecția lor și așa mai departe, pentru că mi-au explicat, au fost deschiși cu mine și m-au educat astfel încât să știu să discern între bine și rău. Sunt mândră de ceea ce sunt azi și sunt datorită lor, datorită sistemului de protecție care mi i-a oferit ca părinți“, a spus Nicoleta, studentă acum în anul II la Facultatea de Medicină Dentară.
După sesiunea de discuții libere în care adolescenții și tinerii din centre și-au făcut curaj și au povestit deschis despre tot ceea ce înseamnă perioada adolescenței pentru ei și cum experiențele lor de viață își pun amprenta la un moment dat asupra caracterului, ei s-au împărțit în trei grupuri a câte 10 membri și au avut o sarcină dificilă: să dea o formă vizibilă adolescenței și trăirilor din timpul acestei perioade.
Primul grup a creat-o pe Eva, păpușa-adolescentă, căreia i-au oferit o carte în care ea și-a notat toate stările sufletești prin care a trecut dar și un curcubeu, simbol al acestei succesiuni de stări și emoții.
Grupul al doilea a desenat un copac înconjurat de un fir roșu ce simbolizează viața în esența ei. Ramurile copacului erau pline cu spini, simbol al greutăților și încercărilor pe care viața ți le scoate în cale iar fiecare frunză avea scris pe ea o caracteristică a adolescenței (curaj, speranță, răzvrătire, respect etc.).
Grupul al treilea a creat două poteci: cea din dreapta fiind o cale corectă, cu respect, iubire și decizii înțelepte iar cea din stânga, o cale șerpuită, în pantă mai mult, reprezentând anturajele nefaste și deciziile greșite, ca simbol al fragilității vârstei și al ușurinței cu care un adolescent poate să se îndrepte pe o cale greșită.
„Dezbaterile organizate în cadrul acestui proiect au avut drept scop conştientizarea şi mobilizarea societăţii civile în cunoașterea, abordarea, rezolvarea și reducerea problemelor pe care le întâmpină adolescenţii din sistemul de protecție“, a declarat directorul geneal al DGASPC Constanța, Petre Dinică.
Acesta a mai precizat faptul că adolescenții trebuie ascultați și trebuie să fie înconjurați de exemple pozitive, de frumos pentru că „noi, adulții de azi, căutăm mereu să aducem în prim plan ceea ce este rău, lucrurile rele și uităm să le arătăm ceea ce este bun, frumos. Cred că simt și ei nevoia să le arătăm și lucrurile bune pe care le fac, să îi ludăm mai des“.
„Mă interesează opinia tinerilor, mai ales a celor din sistemul de protecție pentru că doar aflând-o și ascultându-i ne putem perfecționa. Să spuneți mereu cu sinceritate tot ceea ce aveți de spus“, i-a îndemnat pe tineri Mariana Belu, secretarul general al județului și președintele Comisie pentru Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Constanța.
„Ați vorbit liber și ați vorbit foarte bine. Așa să faceți mereu dar să nu uitați că trebuie să aveți măsură. Măsurați mereu tot ceea ce faceți și ceea ce spuneți și gândiți-vă mereu că atunci când doriți să câștigați un drept trebuie să existe motive, să îl meritați. Nu este satisfacție mai mare decât atunci când știți că ați muncit, ați luptat pentru ceea ce ați primit“, a declarat Toma Mareș, președintele FICE România.
„Cred că, azi, s-a tras un semnal de alarmă din partea copiilor noștri. Vor să fie lăsați să greșească, în anumite limite, să știe că au cine să îi asculte și să îi sprijine. Adolescenții noștri au nevoie de stabilitate, de o relație de lungă durată pentru a avea încredere în noi, să învețe și din propriile lor greșeli. Mă bucur că ați reușit să vorbiți liber despre voi, să ne împărtășiți toate trăirile voastre, viața voastră și să ne faceți să vă înțelegem. Ați avut mare curaj și încredere în noi, în instituțiile statului. Vă felicit și vă mulțumesc pentru lecțiile pe care ni le-ați oferit azi“, a declarat Roxana Onea, moderatorul dezbaterilor și șeful Serviciului de Evaluare Complexă Copii din cadrul DGASPC Constanța.
„Azi am simțit că părerea noastră contează. Ne-am simțit liberi să ne exprimăm întru totul“, au scris tinerii ca o concluzie finală a dezbaterii de azi.
