Actual
Istoria unei altfel de uniri. Adrian Bîlbă: „Suntem plecați dintr-un fond genetic de pre-indo-europeni“
Românii au sărbătorit, astăzi, 161 de ani de la Unirea Principatelor Române. Mica Unire, așa cum mai ea cunoscută, a fost semnalul dat de români că vor să fie din nou împreună. Dincolo de importanța acestei sărbători, Adrian Bîlbă, directorul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii Constanța, vine și cu o altă dimensiune a unei unirii, care pornește încă de acum 5 mii de ani și ne arată ce ne unește pe noi, indo-europenii.
„Astăzi este 24 ianuarie, ziua Mici Uniri. A fost o unire foarte importantă, la fel de importantă ca și cea din 1918, prin prisma faptului că a fost prima unire a teritoriilor românești, românești – europeni, indo-europeni. O poveste interesantă. De ce suntem indo-europeni? Ce avem noi cu India? Păi avem din prisma unei origini comune. Și originea comună care ne leagă, și suntem la Complexul Muzeal de Științe ale Naturii, unde avem un cal sălbatic, ne leagă domesticirea calului. Denumirea și originea noastră este legată de acest proces de domesticire a calului. Mă explic. Undeva în nordul Marii Negre și Mării Caspice, în spațiul ponto – caspic, popoarele de acolo au reușit să domesticească progresiv calul. Inițial, să-l folosească doar pentru a se hrăni, ulterior să-l mulgă. Și ca să-l mulgă a trebuit să-l domesticească suficient de bine încât să-l și încalece. În consecință, acum aproximativ 5 mii de ani deja populațiile din zona respectivă, pre-indo-europene, aveau calul sub picioare, și împreună cu acesta au început să migreze. Și au migrat de au ajuns până în vestul Europei, dar și în India, și în Rusia și până în Iran. Aceste populații au adus o limbă mai evoluată decât a celor care se aflau pe teritoriile ocupate.“, a explicat Bîlbă.
Studii aprofundate de lingvistică arată că europenii şi mare parte din asiatici vorbesc limbi derivate dintr-un trunchi comun. Directorul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii Constanța spune că indo-europenii nu au fost războinici.
„Nu sunt rezultate arheologice date care să confirme un comportament agresiv al lor. Totuși, se pare că au adus ciuma și au contribuit la decimarea populației locale, fiindcă, genetic, suntem toți înrudiți și suntem toți plecați din acest fond genetic de pre-indo-europeni. De ce indo-europeni, pentru că s-au dus și în India și în Europa. Nu avem vreo origine indiană din acest punct de vedere. S-au dus, cum spuneam, și în Rusia, și în Iran. Cu toții vorbim limbi care au o rădăcina comună: mai mult de jumătate din populația globului vorbește o limba indo-europeană. Suntem latini dar și indo-europeni.”, a mai spus Bîlbă.
Un cal sălbatic de la Microrezervație este mărturia vie a originii noastre indo-europene. Vezi aici povestea unei altfel de uniri.
