Exclusiv
Justiţia selectivă de la Constanţa. Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Cazuri similare, tratate diferit
De la romani încoace, simbolul Justiţiei este o zeiţă cu spadă şi balanţă. Însă nota cu adevărat distinctivă a zeiţei este dată de o eşarfă care îi acoperă ochii. „Justiţia este oarbă” – spune o maximă, vechea şi ea de mii de ani. Este oarbă, pentru că dreptatea nu trebuie să ţină cont de calitatea persoanelor. Nu contează dacă sunt mici sau mari, dacă sunt bogate sau sărace, dacă au stele pe umăr, coroane pe cap sau alte calităţi. Justiţia nu vede persoanele, ci faptele lor. Atunci când, în sistemul de justiţie, fapte similare sunt tratate diferit, unele sancţionate, iar altele trecute cu vederea, e semn că cineva a scos eşarfa de pe ochii zeiţei.
Justiţia oarbă, în sensul bun, din dosarul penal al retrocedării de la Carrefour
O nouă dovadă că justiţia de la Constanţa funcţionează în mod selectiv, când oarbă, când forte văzătoare, reiese din comparaţia, revelatoare ca o radiografie, a două cazuri aproape similare. Ne referim în primul rând la dosarul de maximă rezonanţă al retrocedării terenului de 19 hectare de pe malul lacului Siutghiol, din vecinătatea complexului comercial Tom-Carrefour. Vineri, procurorii Parchetului Curţii de Apel Constanţa au anunţat finalizarea urmăririi penale. În acest caz, Justiţia a fost oarbă, în sensul bun al expresiei mai sus pomenite. Nu a contat că Zoea Rădulescu este fiica eroului anti-comunist Gogu Puiu. Nu a contat nici că venerabila doamnă a fost secretar în Ministerul de Interne. Nu a contat că s-a aflat în cercul de apropiaţi ai fostului preşedinte Emil Constantinescu. Tot ce a contat au fost faptele. Rechizitoriul a fost înaintat instanţei de judecată.
Tunul de la Carrefour, redus la esenţe
Deşi am relatat pe larg povestea retrocedării de la Carrefour (vezi aici), reluăm pe scurt reperele cele mai importante ale cazului. Pe 17 februarie 2000, Comisia Locală Mihail Kogălniceanu a emis două procese-verbale de punere în posesia a Zoei Rădulescu asupra a două terenuri, de 18 hectare, situate în sola A 510, din Mihail Kogălniceanu. Însă din documente lipseau, în mod inexplicabil, vecinătăţile de amplasament. Doi ani mai târziu, Comisia Locală din Constanţa a retrocedat unor constănţeni terenurile de vizavi de Carrefour. Întâmplător, una din solele de la Carrfour se numea la fel ca cea de la Kogălniceanu: A 510. Zoea Rădulescu a reuşit prin două procese consecutive, ambele judecate pe fond de controversata judecătoare Corina Eugenia Jianu, să-şi mute terenul primit la Kogălniceanu, direct pe malul lacului Siutghiol, în vecinătatea Carrefour. Marea ei dovadă a fost un raport de expertiză extrajudiciară, scris de un personaj toxic. Noul amplasament valora peste 20 de milioane de euro. În primul proces, judecătoarea Jianu a eliberat terenul de la Carrefour, anulând titlurile de proprietate emise la Constanţa pentru nişte constănţeni. În al doilea, a anulat şi titlurile primite de Zoea Rădulescu la Kogălniceanu, obligând autorităţile să-i emită noi titluri pentru terenul din Constanţa, eliberat anterior.
Revenind la momentul actual, trebuie să spunem că Parchetul Curţii de Apel Constanţa a decis să-l trimită în judecată pe expertul mincinos. În acest fel, se deschide calea revizuirii hotărârilor judecătoreşti pronunţate de Corina Eugenia Jianu, pe baza expertizei mincinoase.
Exemplul de justiţie văzătoare
De cealaltă parte, avem mai multe dosare penale care se tot închid. Vorbim aici despre mai multe plângeri formulate de omul de afaceri Grigore Comănescu împotriva expertului judiciar Tudorel Vizireanu din Brăila, a avocatului Ionel Haşotti şi a fratelui acestuia, fostul senator Puiu Haşotti, a fostului primar din Năvodari, Nicolae Matei, şi a judecătoarei Corina-Eugenia Jianu. În 2005, Grigore Comănescu a cumpărat, cu patru milioane de euro, o carieră de piatră în localitatea Sibioara, comuna Lumina. La ani de zile după investiţie, acesta a aflat că o parte din cariera sa de piatră a fost retrocedată unor persoane reprezentate convenţional de celebrul avocat Ionel Haşotti. Procesul de fond funciar fusese demarat de clienţii lui Haşotti, în contradictoriu cu Comisia Locală Lumina. Firma lui Grigore Comănescu nu a fost citată în proces. Deşi erau, chipurile, în litigiu, părţile s-au învoit să aducă un expert judiciar din afara Curţii de Apel Constanţa, respectiv pe Tudorel Vizireanu, de la Brăila. Acesta a realizat un raport în care a scris că terenul din mijlocul carierei ar fi liber de sarcini. În realitate, terenul era ocupat de exploataţia minieră. Vizireanu a scris că a făcut o recunoaştere pe teren, dar nu a văzut clădirile, utilajele, depozitul de explozibili, angajaţii şi personalul de securitate.
Aceeaşi judecătoare Jianu, aceeaşi manglă cu expertul mincinos
Miza acestui fals ordinar era aceea de fraudare a articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, care interzice în mod expres retrocedarea terenurilor miniere în exploatare. Bazându-se pe falsul expertului, avocatul Ionel Haşotti a susţinut în faţa instanţei că nu există dovadă că există o exploatare minieră pe teren. Reţineţi această expresie: nu există dovadă! Deci nu realitatea conta, ci dovezile falsificate de expert. Un rol aparte l-a jucat prestaţia judecătoarei Corina-Eugenia Jianu, care a conferit calitate de autor în procedurile de retrocedare unei persoane care decedase în anul 1942 şi care, prin urmare, nu fusese deposedată de terenuri de regimul comunist instaurat după 6 martie 1945. Toate terenurile luate de regimul comunist de la urmaşii persoanei decedate în 1942 au fost retrocedate, pe amplasamente agricole, după anul 1991, descendenţilor legali. Desigur, aşa cum era de aşteptat, Jianu nu a cerut o situaţie a retrocedărilor anterioare. Iar în acest fel s-a ajuns la o retrocedare multiplă.
Un viespar de interese
Fiind în război cu avocatul Ionel Haşotti, omul de afaceri s-a pomenit, în august 2012, cu cea mai mare taxă fiscală impusă vreodată unui contribuabil român: două milioane de euro. Grigore Comănescu consolidase malul lacului Siutghiol, în vecinătatea complexului turistic Verona, proprietatea sa. Primarul din Năvodari, Nicolae Matei, a pretins că omul de afaceri nu a făcut o faptă bună, ci a depozitat materiale de construcţie pe un teren al oraşului Năvodari. În noiembrie 2012, Nicolae Matei a fost arestat pentru una din multele sale fapte penale. La Năvodari s-a organizat, cu acea ocazie, un miting anti-justiţie. Printre vorbitorii care au cerut public eliberarea lui Matei s-a numărat şi Puiu Haşotti, pe atunci ministru al culturii. Doi ani mai târziu, în noiembrie 2014, DNA Constanţa i-a trimis în judecată pe Nicolae Matei şi pe judecătoarea Corina-Eugenia Jianu, demonstrând că cel dintâi îi oferise ca mită un teren, în schimbul unor hotărâri judecătoreşti ilegale de retrocedare a unor terenuri. Judecătoarea frauda legea, iar primarul penal plătea pentru aceste servicii. În mod bizar, la pagina 36 a rechizitoriului DNA, este menţionat şi numele avocatului Tudor Haşotti, fiul lui Ionel şi nepotul lui Puiu. Acesta l-a anunţat pe unul din persoanejele dosarului că tocmai „au câştigat” un proces la judecătoarea Jianu.
Au pus eşarfa pe ţambal. Eşarfa de pe ochii Justiţiei
Aşa cum spuneam, Grigore Comănescu a formulat mai multe plângeri penale. Cele mai multe au fost închise chiar în ziua în care a fost deschisă urmărirea penală in rem. Trei dosare au fost deschise şi închise în aceeaşi zi. Urmărirea durase exact atât cât durase redactarea ordonanţelor de clasare. Cel mai probabil, Justiţia care trebuia să fie orbă s-a uitat cu multă atenţie la personajele extrem de influente din dosare. Cum altfel să ne explicăm că expertul din cazul Carrefour, care a comis un fals mizerabil, a putut fi trimis în judecată, iar expertul din cazul Sibioara, comiţând un fals la fel de mizerabil, a primit clasare, laolaltă cu eminentele personaje din politică, magistratură şi avocatură? Cum s-a putut (nota bene!) ca Justiţia cea oarbă să nu vadă stelele de pe umeri, coroanele de pe cap, într-un caz, dar le-a văzut, cu ochii mari, în celălalt? Ce stele şi ce coroane să ai, ca să se vadă prin eşarfă? Tocmai de aceea credem că şmecherii care au instrumentat aceste dosare au scos eşarfa de la ochii Justiţiei. Au scos-o şi au pus-o pe ţambal. Batista era prea mică.
