Exclusiv
Legea monstruoasă care permite vânzarea LACURILOR NATURALE, atacată de președintele României
Pe la începutul anului trecut, un grup de parlamentari a gândit o așa-zisă reformă a sistemului de pescuit și acvacultură din România. Vorbim de două proiecte legislative distincte, pentru care și-au pus semnăturile parlamentari din mai toate județele țării. Legea acvaculturii, singura adoptată până acum, are un număr de 48 de inițiatori, toți membri PNL la acel moment. Cealaltă inițiativă, privind pescuitul, a fost semnată de 35 de parlamentari, aflându-se acum în analiza comisiilor parlamentare.
La nivel local, constănțean, așa-zisa reformă a fost popularizată de deputatul Bogdan Bola, avocat de profesie și fost director al Administrației Bazinale de Apă Dobrogea-Litoral. Acesta a evidențiat în spațiul public aspecte eminamente pozitive, cum ar fi de pildă nevoia de a proteja natura și resursele acvatice vii, de a institui reguli, din care unele de mare bun-simț precum aceea ca fiecare pescar să aibă asupra sa un sac de gunoi… și de a se aplica sancțiuni ferme, pe linie contravențională sau chiar de incriminare penală (pentru furtul piscicol). Deputatul a vorbit mai mult despre pescuit, decât despre acvacultură, deși apare printre inițiatorii ambelor legi. Aspectele pozitive evidențiate de el au fost primite cu ovații de publicul iubitor de natură.
Însă au fost și câteva voci care au denunțat în spațiul public un tun de proporții care s-ar pregăti sub bunele intenții exhibate. Aceste voci s-au referit la prevederile exprese prin care terenurile acoperite de ape urmau să fie trecute din domeniul public de stat în domeniul privat de stat și mai apoi arendate, concesionate sau chiar vândute fără licitație către particulari. Nici măcar Marea Neagră nu scapă de privatizare, au mai avertizat acești critici ai proiectului de lege.
Proiectul a trecut TACIT
Pe fondul preocupărilor pentru virusul care a răvășit planeta, subiectul a intrat într-un con de umbră, iar interesul publicului s-a cam stins. În această tăcere, Senatul României, în calitate de cameră de reflecție, a adoptat legea acvaculturii în mod tacit. Practic, senatorii n-au dezbătut nimic și n-au reflectat la nimic, lăsând legea să treacă exact în forma propusă de cei 48 de inițiatori, cu erori uluitoare subliniate în avizele negative date de Consiliul Economic și Social (CES) și de Consiliul Legislativ. Criticile organismului din urmă se întindeau pe 61 de pagini (vezi AICI).
Pe 17 iunie 2021, proiectul de lege a fost trimis la Camera Deputaților, în calitate de for decizional. După 18 octombrie 2021, comisiile de aici au intrat vârtos în textul legii, tăind din el și aburind tocmai partea de sancțiuni contravenționale și penale. Ovațiile pomenite mai sus, din propaganda pentru așa-zisa reformă, ar trebui luate înapoi. În schimb, deputații au păstrat exact partea întunecată a legii, adică mecanismul prin care lacurile naturale ale țării pot ajunge în proprietatea unor particulari, iar lacurile de acumulare și hălci din Marea Neagră, în concesiune. Camera a adoptat legea pe 29 iunie 2022.
Sesizarea președintelui
Pe 4 iulie 2022, legea a fost trimisă la promulgare. Iar pe 22 iulie 2022, președintele României, Klaus Iohannis, a atacat-o la Curtea Constituțională. Șeful statului a cerut să se constate neconstituționalitatea legii acvaculturii în ansamblul său, opinând că aceasta contravine normelor și principiilor legii fundamentale, atât prin procedura strâmbă de adoptare, cât și prin conținutul ei… după cum spunem noi, de-a dreptul șocant.
Legat de procedură, președintele spune că s-a încălcat principiul bicameralismului, prin faptul că proiectul a fost strecurat tacit prin Senat. De asemenea, președintele mai afirmă că deputații au făcut schimbări pe capitolul de sancțiuni contravenționale și penale, îndepărtându-se în mod RADICAL și fără nicio justificare obiectivă de la scopul și filozofia inițială a legii. Asta, dacă filozofia inițială nu a fost la vrăjeală.
Prin conținut, legea desființează pur și simplu Constituția. N-o spune președintele în această formă, însă toate argumentele sale despre modul discreționar de legiferare, dacă ar fi să le dezgolim de forma lor academică, trimit la ideea unui viol. Vorbim de 20 de încălcări ale Constituției, subliniate de președinte. Unele prevederi au fost încălcate în mod repetat.
Soarta terenurilor de sub ape
Cel mai grav aspect dintre toate este traseul terenurilor de sub lacurile naturale. Prin articolul 136 din Constituție, precum și prin Legea Apelor, aceste terenuri fac obiectul exclusiv al proprietății publice de stat. Așadar, în veci nu pot fi vândute. Ei bine, monstruoasa lege a găsit soluția ”să stingă regimul de proprietate publică”, după cum spune președintele. Este vorba de trecerea terenurilor în cauză în domeniul privat de stat, dictată prin lege. Transferul formal se face prin Hotărâre de Guvern, dar Guvernul nu prea are încotro, pentru că i se taie orice atribuție de a decide asupra oportunității și asupra situațiilor concrete, de la caz la caz. Practic și Guvernul este dezbrăcat de atributul constituțional de a administra treburile și bunurile țării, devenind o simplă marionetă.
Mai departe, proprietarii de active piscicole din respectivele amenajări piscicole pot face o scrisoare cu intenția de cumpărare a terenurilor aflate acum în domeniul inalienabil de stat. Iar ANPA este obligată, prin monstruoasa lege, să le vândă fără licitație publică, în baza unei evaluări. Hm!
Extrase din Legea Acvaculturii
Prin definiția monstruoasei legi, amenajarea piscicolă este ”ansamblul dintre un teren sau o zonă marină sau de apă dulce și activele piscicole amplasate pe acesta/acestea”. Iar în rândul activelor intră diguri, stații de pompare, echipamente plutitoare sau submerse (adică o barcă sau o vivieră flotabilă), clădiri administrative, magazii de unelte etc. Fără garanții, pe care legea nu le conferă, orice apă, dulce sau sărată, pe care plutește o barcă, ar putea intra în acest mecanism… în funcție de interesele și mai ales interpretările celui care o aplică.
Deși legea se referă doar la amenajările piscicole aflate acum în administrarea ANPA, nu există în fapt o limitare a numărului de lacuri naturale ce ar putea intra pe mâini private. Spunem aceasta, deoarece în ultimii ani o companie piscicolă (Matfish SRL) a reușit să obțină o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a recunoscut implicit caracterul de amenajări pisicole al unor lacuri naturale dobrogene, printre care Siutghiol, Tașaul sau Tăbăcărie, și dreptul ANPA de administrator al acestor bunuri. Iar pe legea veche, aplicabilă respectivului litigiu, prin amenajare se înțelegea exact ce spune cuvântul amenajare: adică iazuri, heleșteie, văi barate de diguri și alte astfel de lucruri făcute de mâna omului, nu de natură. Sub legea nouă, care califică amenajarea drept o dotare a naturii cu unelte de pescuit, demersurile similare ar fi mult mai facile.
O altă golănie a legii care lasă statul în fundul gol este superputerea conferită ANPA. Apele Române și Agenția Domeniilor Statului, instituții cheie cu roluri enorme în cea ce înseamnă administrarea terenurilor de stat, sunt despuiate de puterile lor, care revin lui ANPA. ANPA va tăia și va spânzura, dacă legea va ajunge în vigoare. Însă monstruoasa lege nu stinge în mod expres drepturile și competențele celorlalte două instituții – ceea ce argumentează pe larg președintele României în sesizarea sa de neconstituționalitate. Undeva în coada actului normativ se abrogă, vag și la grămadă, orice dispoziție contrară noii legi. Maniera de legiferare este nu doar vădit neconstituțională, ci și nedemnă pentru secolul în care trăim.
AICI puteți citi întreaga argumentație a președintelui României.
În final, le transmitem inițiatorilor ceea ce președintele nu a putut să facă în sesizarea lui: Să vă fie rușine!
Într-un episod viitor, detaliem situații concrete și interese ale unora, inclusiv rude cu Bogdan Bola, ca bunurile de stat din domeniul Apelor să ajungă în gheare private.
