Societate
Liliana Naclad: „Referendumul este despre faptul că homosexualii sunt tratați cu respect, cu dragoste și îngăduință”
Liliana Naclad este lector doctor la Universitatea Ovidius și, printre altele, predă un curs de Demografie și Planning Familial. Social este mereu în contact cu instituția familiei prin faptul că este administratorul Baby Genius din Constanța, structurat ca un Centru de dezvoltare pentru copii. Este cunoscută activitatea sa în cadrul biroului de Comunicare al Arhiepiscopiei Tomisului, precum și consilierea și coordonare în înstituții administrative din Constanța.
1. Este necesar acum un referendum pe tema familiei?
Liliana Naclad: Da, acum este mai necesar ca oricând. Dacă în urmă cu 30 de ani lucrurile nu erau supuse interpretării, astăzi, sub starea de presiune venită din partea adepților sau susținătorilor LGBT (lesbian, gay, bisexual și transgender), lucrurile trebuie să fie limpezite cu precizie, nu interpretabile. Prin vocile lor aduc în prim plan o nouă paradigmă socială care lasă loc interpretărilor, astfel că acel “între soți” trebuie clar definit. Mai cu seamă se impune acest lucru pentru că mentalitate românească este de tip tradițional-creștin, însă nu putem ignora privirea ațintită, de secole, către civilizația occidentală aflată acum în derivă.
2. Există deja o definiție în Codul Civil, care spune că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți. De asemenea, în textul de lege se spune că prin soți se înțelege bărbatul și femeia uniți prin căsătorie. Dacă avem deja această definiție foarte clară, de ce este necesar un referendum?
Liliana Naclad: Nu este foarte clară. Codul Civil este normare a relațiilor civile, pe când Constituția este legea fundamentală. Referendumul este pentru definirea exactă și precisă a unității de bază a societății – familia – prevăzută în legea fundamentală a statului. Nu se cere modificarea Codului Civil care are alte proceduri de modificare. Constituția, însă, se modifică doar prin voința poporului, deci prin Referendum. Acum, în Constituție, articolul referitor la definiția căsătoriei este ambiguu și comportă interpretări: “Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” (art 48, 1). Acest între soți obligă statul român să recunoască, de exemplu, o căsătorie între homosexuali oficiată juridic în alt stat, precum și toate drepturile ce decurg de aici, inclusiv adopția copiilor. Soți, însoțire – a merge împreună. Asta lasă, de fapt, loc de interpretare. Însoțirea poate fi definită ca direcție. Te însoțești pentru ce scop? Formula de partenerit civil va fi foarte clar definită în Codul Civil, însă sperăm să rămână doar cu efecte pecuniare, respectiv moșternirea sau drepturi egale la valorile materiale/patrimoniale ale respectivului cuplu. Însă aici e miza. Cum va putea Statul român să gestioneze o prezumtivă situație în care el/ea are custodia exclusivă a unui copil dar el/ea va face un parteneriat civil cu un patener de același sex. Și aici intervine expresia “interesul superior al copilului” care poate fi văzut subiectiv. Să vedem ce efecte juridice va produce acest referendum. Cum va putea face față personelor transgender care și-au schimbat inclusiv identitatea? Sunt încă teme ce rămân deschise. Până la urmă referendumul aduce în prim plan voința românilor de a trăi într-o societate cu repere. Iar acesta este principlaul punct câștigat în an de Centenar. O Românie cu repere.
3. Judecătorul Cristian Danileț afirma recent că referendumul este despre ura față de homosexuali. Cum priviți această afirmație?
Liliana Naclad: Am văzut afirmația halucinantă a lui Danileț, pe care îl admir sincer pentru capacitatea sa intelectuală, însă aici a sfeclit-o, mai ales ca judecător. A emis o judecată falsă. Tocmai că Referendumul este despre dragostea față de homosexuali. E modul nostru de a arăta că ne pasă de ei și de a le da posibilitatea să trăiască într-o societate a firescului, în ciuda nefirescului dintre cei patru pereți ai lor. Mai mult decât atât, prin posibilitatea lor de a vota contra modificărilor din Constituție, sunt egali cu noi, sunt tratați cu respect, cu dragoste și îngăduință, fiind așteptați mereu să se raporteze la reper. Îi iubim fără îndoială, însă nu pot să nu urăsc demonii ce pun stăpânire pe ideea de familie până într-acolo încât să o confiște. Am prieteni și cunoscuți homosexuali care vor vota la fel ca mine, pentru că au înțeles că dincolo de formule rigide stipulate în norme, există valoarea lor ca om creator de om din bărbat și femeie.
4. Vorbiți de o societate a firescului. De ce ar fi nefirești familiile homosexuale?
Liliana Naclad: O întrebare care comportă răspunsuri ample, însă pentru spațiul limitat al timpului nostru, mă limitez și eu la a face apel la referatul Creației din Scriptură, unde cea dintâi poruncă a fost: “Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și îl stăpâniți pe el”. (Facere 1, 28). Prin urmare aceasta este menirea cea dintâi a omului. Practic este setarea firească, datul inițial al omului căutător al celeilalte părți din copilul lui. De mici ne jucăm de-a mama și de-a tata, semn ca Cerul a sădit asta în noi ca scop al existenței. Ulterior s-a denaturat această căutare și s-a dus către plăcere, ea însăși modul în care a considerat Dumnezeu că ne poate aduce pe făgașul scopului nostru inițial – procreerea, zămislirea. Astfel că s-a ajuns ca un instinct primordial să fie exacerbat și nu de azi, de ieri, ci de când este omul, sau mai corect spus după ce omului i-a fost lăsată libertatea de a alege și a ales exacerbarea instinctelor, prin acea acceptare a “mărului frumos la vedere și care dă cunoaștere”. A ales plăcerea, cu riscul morții, o moarte sufletească, de altfel. Nu intrăm în teologii, însă prin Iisus Hristos omul își poate decide soarta de două milenii, adică are în față din nou posibilitatea de a-și alege calea pe care va merge. Și chiar de o alege prost, de atunci o putem îndrepta. De aceea referendumul nu este despre ura față de homosexuali, ci despre dragostea față de ei și stabilirea normativă a firescului.
5. Cuplurile homosexuale nu pot forma o familie, dacă înfiază copii?
Liliana Naclad: Aici e miza cea mai dureroasă, să crești un copil abandonat într-un mediu nociv. Ce povești îi vom citi la culcare, despre Făt Frumos – mama și Sfarmă-Piatră – tatăl? Sau despre Cenușăreasa – mamă și Sirena – tatăl? Cum monitorizezi normalitatea în care lași un copil să crească? Copiii au nevoie de proiecție și protecție socială, de descoperirea a sinelui în raport cu părinții. Inclusiv mersul la oliță, dezvățatul de pampers are nevoie de un tată, sau de o mamă, în funcție de sexul copilului. Ca să nu mai spun descoperirea organelor sexuale în sine. E o calamitate, tu ca stat, să accepți adopția în condiții denaturate și deturnante pentru copil. Aberația căsătoriei între homosexuali și oferirea dreptului la adopție este dată de acest aspect: te oblig pe tine, copil născut din femeie și bărbat, să te dezvolți într-un mediu inadecvat propriei tale creații. Este un flagel asupra generațiilor viitoare, o deturnare dureroasă a scopului primordial pentru care am fost creați.
Această deturnare va afecta demografia. În timp ce aparentele civilizații evoluate aleg destrămarea ideii de familie ca spațiul propice nașterii de prunci, în detrimentul demografiei, vedem că musulmanii, spre exemplu, au o explozie demografică demnă de luat în seamă, iar acesta este doar rezultatul nașterii de prunci, nu al convertirilor. Se estimează că până în 2050, planetar, populația musulmană va crește cu 75%. Prin urmare, o politică națională bazată pe anularea sau amputare ideii de familie ca unitate socio-biologică neavând în vedere evoluția demografică a statului respectiv, ne va duce, ca neam, în neant. Iar pentru a evita asta, trebuie să știm ce vrem.
6. Cum priviți inițiativa unei părți a societății civile de a îndemna la boicotarea referndumului?
Liliana Naclad: Este un exercițiu al democrației neopozabil exercițiului meu. Așa cum eu am dreptul să susțin această inițiativă și să o promovez în cercurile mele, fie ele cvasi limitate, așa și ei au dreptul să boicoteze. Un lucru este cert și a fost spus limpede de către cel mai bun comunicator al BOR – Constantin Necula: ”Ei o fac din colțul de diletantism informal”. Iar problemele pe care le ridică sunt de-a dreptul false. Dacă ar fi să le demontăm pe rând ne-ar ar fi nevoie de mult spațiu. Însă mă limitez la a-i îndruma către o privire atentă și lucidă a ceea ce susțin, fac și îndrumă.
