Ieri, pe o pagină de socializare, Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Biserii Ortodoxe Române, a dat o replică usturătoare lui IPS Teodosie – fără a-i preciza numele – pe seama afirmației celui din urmă potrivit căreia fumătorii nu pot bea agheasmă. Bănescu a spus că cel luptat de o patimă are nevoie de ajutorul lui Hristos și al nostru.
“Cei care, afectați grav de ideologiile cristofobe, numesc în derâdere creștinismul, creștinopatie, primesc un nesperat și consistent ajutor de la cei care, în nebunia idolatrizării ignoranței lor inclusiv teologice, trântită zgomotos pe taraba ritualismului, îl trimit pe fumător în iad, pe femeia cu fiziologie normală afară din biserică și pe ambii cât mai departe de aghiasma mare și mică.
Nespunându-se nimic despre păcate cu adevărat strigătoare la cer și împotriva firii, urgențe duhovnicești de gradul 1 perfect reale.
Ca și cum cel luptat de o patimă nu ar avea nevoie de ajutorul lui Hristos și al nostru, ca și cum fiziologia ar fi sinonimă cu necurăția sau aghiasma cu Sfânta Împărtășanie.”
În replică, Biroul de presă al Arhiepiscopiei Tomisului a trimis un comunicat de presă, pe care îl redăm integral:
“În contextul interpretărilor generate în presă, cum era de așteptat, de sărbătoarea Botezului Domnului, în special pe tema incompatibilității dintre fumatul activ și consumul Aghesmei Mari, Arhiepiscopia Tomisului face următoarele precizări:
- Bazându-se pe nenumăratele studii medicale, avertismente și măsuri luate atât pe plan mondial cât și național, dar și pe experiența de peste trei decenii de sprijin oferit celor grav (și nu de puține ori mortal) afectați de acest viciu, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, își menține cu fermitate atitudinea de militant anti-fumat, exprimându-se în spațiul public împotriva acestui viciu, cauză principală a morții anuale a peste 7 milioane de persoane care fumează activ și a peste 1,3 milioane de persoane afectate indirect (prin „fumatul pasiv”), potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/tobacco accesat: 10.01.2024). De aici deducem un procent de mortalitate cauzată direct sau indirect de fumat de 1:964 de persoane, la nivel mondial.
- În perfectă consonanță cu îngrijorarea exprimată în toate forurile lumii față de creșterea alarmantă a numărului de victime ale acestui viciu, accepțiunea canonică și duhovnicească ortodoxă prevede că atât sinucigașul cât și persoana cauzatoare (cu voie sau fără de voie) a morții cuiva se îndepărtează de comuniunea cu Dumnezeu (comuniune exprimată vizibil în Ortodoxie, prin Taina Sfintei Împărtășanii, apoi prin consumul aghesmei și a anaforei). Prin urmare, fumătorul, care în mod voluntar își ucide lent organismul și în mod involuntar participă la uciderea semenului său prin exalarea fumului, se plasează pe el însuși înafara comuniunii cu Dumnezeu (care are loc în și prin Biserică).
- Desigur, există îngăduință duhovnicească (pogorământ) față de orice persoană care dorește îndreptarea și își manifestă fidelitatea față de angajmentul de a proteja viața proprie și a semenului. Acest lucru nu a fost și nu va fi niciodată pus în discuție, mai ales la Sfânta Arhiepiscopie a Tomisului, care participă cu regularitate, în colaborare cu autoritățile locale, la programe de conștientizare și de combatere efectivă a fumatului (mai nou, a „vapatului”) și a consumului de droguri.
- Arhiepiscopia Tomisului nu încalcă dreptul nimănui de a-și rândui cum știe el mai bine viața, dar nu își poate compromite vocația misionară prin așa-zisa „îndulcire a termenilor” atât de solicitată azi tocmai de cei ce nu doresc – de altfel – nici o comuniune cu Dumnezeu și cu Biserica Sa.
- Talentatului scriitor Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române pe pagina personală de pe o rețea de socializare, căruia îi adresăm un sincer și tolerant „La mulți ani!”, îi transmitem că juisarea intelectualist-utopică pe gama redusă a unei terminologii (inclusiv teologice) „de budoar” este principala sursă de încurajare a ideologiilor cristofobe, având în subsidiar, desigur, și „ignoranța inclusiv teologică, trântită zgomotos pe taraba ritualismului religios”. Această săritură donquijotescă, plină de zel iacobin (ilar și defazat istoric), la gâtul unui ierarh al Bisericii care își îndeplinește – cu inevitabilele limite personale, însă cu onestitate – datoria păstorească, pe linia trasată de Sfânta Scriptură, de Sfinții Părinți și de colecția canonică a Bisericii și care nu trimite pe nimeni în iad pentru că fumează, nici nu exclude din biserică „femeia cu fiziologie normală” (așa cum apare în „comunicatul” talentatului domn Bănescu), ci doar reamintește societății grăbite în care ne ducem viețile că Biserica are rânduieli care nu se pot schimba după capriciile modei, se dovedește, din nou și din nou, una nefericită, călcătoare, nepermis de des, a principiului: „Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui” (Matei 12, 25).
