Exclusiv
O haiducie a Primăriei Năvodari, la un pas de a fi desființată de instanța de judecată
O decizie a Primăriei Năvodari, rezultată din săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, se află la un pas de a fi desființată de instanța de judecată. Este vorba de un înscris fără număr de înregistrare din 14 august 2012, prin care administrația locală din Năvodari a aplicat o taxă fiscală de două milioane de euro unei societăți comerciale care deține un complex de vile turistice, de patru stele, pe malul lacului Siutghiol, în zona Mamaia Nord-Năvodari. Taxa de la Năvodari este cea mai mare taxă fiscală impusă vreodată în cuprinsul Uniunii Europene. Însă, dincolo de valoarea gigantică, fără egal în UE, aceasta este expresia încălcării flagrante a legii, așa cum aveau să constante organele judiciare ale statului.
Constatarea, datând din 2018, se referă la fapta de fals intelectual, prin care funcționarii Primăriei Năvodari au pretins că societatea taxată ar fi depozitat materiale de construcții pe un teren al orașului. În realitate nu s-a depozitat nimic. Totul a fost o golănie abjectă a găștii penale care a pus mâna pe Primăria Năvodari. Penalii au scris o minciună ordinară, ca să jupoaie firma de două milioane de euro. Această faptă de fals intelectual a fost constatată definitiv, însă nu este singura.
În joc mai sunt și alte fapte deja cu mult mai grave, care au ieșit la iveală, rând pe rând, tocmai din cauza încăpățânării celor de la Năvodari de a apăra până în pânzele albe această aberație antologică, demnă de a fi pomenită în orice tratat despre corupție și, de ce nu, poate chiar în tratatele de psihiatrie. Pentru că ceea ce s-a întâmplat la Năvodari este semnul unei deviații cumplite de la parametrii sănătății mintale.
Istoria taxei fiscale am spus-o în zeci de feluri și ocazii (vezi AICI). Nu o mai reluăm integral în articolul de față. Însă redăm constatările finale, din 8 mai 2019, ale Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții din cadrul camerei superioare a Parlamentului României, Senatul. Atenție, la nivelul comisiei de abuzuri sunt reprezentate toate partidele parlamentare, inclusiv PSD-ul, adică partidul din care fac parte și autorii abuzurilor în discuție. Nici măcar colegii lor de partid nu au putut să nu constate aberațiile inegalabile. Probabil acesta este motivul pentru care primarul actual din Năvodari și fostul, care îl dirijează fără să mai ascundă acest lucru, au dat o fugă în Federația Rusă, să caute acolo sprijinul pe care, în țară, nu-l mai pot obține de la nimeni fără niște riscuri imense (vezi detalii AICI).
Iată constatările finale ale comisiei de abuzuri a Senatului, din 8 mai 2019. În primul rând, în documentul emis de comisie se afirmă negru pe alb că decizia de impunere fiscală fără număr de înregistrare din 14 august 2012 conține abateri de la legalitate și conformitate. Comisia afirmă că taxa a fost calculată empiric, fiind de 21 de ori mai mare decât prețul de vânzare al terenului și de 1.258 de ori mai mare decât redevența (taxa de concesiune) uzuală. Mai mult, suma pretinsă inițial de la societate pentru așa-zisa depozitare de materiale, respectiv 8.474.304 lei, nu a fost niciodată inclusă în veniturile Orașului Năvodari. Cu alte cuvinte, autorii deciziei fără număr de înregistrare nu au vizat să constituie un venit orașului, ci doar să confecționeze un instrument de presiune asupra societății, prin care să poată, la o adică, să execute silit clădirile de patru stele, cum au mai făcut și în alte situații documentate de Direcția Națională Anticorupție. Acest scop reiese din modul de operare mai vechi. E limpede că asta au urmărit penalii, fiind absurd să se creadă că au umflat taxa de 1.258 de ori dintr-o simplă eroare. Au umflat-o, ca să-i jupoaie pe cei de la Somaco.
În 2007, Somaco Construct a amenajat terenul dintre vile și lac, având aviz de principiu de la Apele Române. Terenul aparținea statului român, fiind vorba de malul lacului Siutghiol. În 2012, Primăria Năvodari a furat terenul de la stat și a pretins o taxă de două milioane de euro societății turistice, pentru depozitare de materiale de construcții.
În al doilea rând, comisia de abuzuri a constatat că terenul pentru ocuparea căruia a fost taxată firma Somaco Construct SRL nu aparține Orașului Năvodari, ci statului român. Cu alte cuvinte, Primăria a furat terenul de la stat, ca să poată pretinde taxa uriașă de două milioane de euro de la firma Somaco. În documentul oficial al comisiei de abuzuri se fac referiri la hărți cadastrale din 1954, 1978, 1991 și 2019, care atestă că, în acest interval, luciul de apă de la Siutghiol a fost diminuat progresiv, fiind câștigate suprafețe de uscat, anterior aflate permanent sub apă. Inclusiv terenul pentru care s-a emis taxa fiscală face parte din această evoluție. Or, fiind la origini sub apă, adică în cuveta lacului, acesta aparține de drept statului român. De asemenea, consolidarea terenului de către Somaco Construct, în anul 2007, este o lucrare hidrotehnică, la rândul ei aparținând prin lege statului român. Privații și UAT-urile nu pot fi proprietari pe digurile și platformele de protecție ale mării și lacurilor naturale. Iar din acest punct de vedere, inventarierea terenului în proprietatea orașului Năvodari și intabularea sa în 2012, pentru calcularea retroactivă a taxei, începând cu anul 2010, sunt acte frauduloase.
”Suprafața calculată în geometria UAT Năvodari s-a extins fără o justificare legală cu 506,718 hectare” – se arată în documentul emis de Comisia de Abuzuri. Afirmația de mai sus se bazează pe o constare mai veche a Curții de Conturi. Evident că extinderea geometriei s-a făcut prin includerea terenurilor de stat în proprietatea UAT, terenuri de pe malul lacului Siutghiol și de pe malul Mării Negre. Acestea au fost inventariate în domeniul public sau privat al localității, iar apoi au fost intabulate în cartea funciară, cu complicitatea unor funcționari corupți de la OCPI Constanța.
Însă, spune comisia de abuzuri, ”unica modalitate ce ar fi permis UAT Năvodari să efectueze o astfel de intabulare a domeniului public al statului, ca aparținând domeniului public/privat al acestei autorități locale, potrivit Legii 213/1998, era legea, în sensul unei legi emise de Parlament…”. Așa cum știți deja, nu există o astfel de lege, prin care Primăria Năvodari să fi primit terenuri de la stat. Statul român nu a cedat niciodată suprafețele în discuție. Practic, Primăria a creat o realitate falsă prin circuitul unor adrese oficiale, având ca finalitate înscrierea terenurilor în cartea funciară. Așa cum am arătat pe larg într-un articol anterior (vezi AICI), fostul primar Nicolae Matei a inventat în prealabil o stradă, Promenada Siutghiol, care nu a existat niciodată în realitate. Deși această stradă nu exista fizic, fostul primar a atestat existența ei printr-un nomenclator stradal, în care a inclus o poziție fictivă. Ulterior, același primar a emis o adeverință, prin care a atestat că terenul cu deschidere la strada fictivă ar aparține Orașului Năvodari. În acest fel, s-a creat aparența că terenul în discuție ar fi diferit de terenul ce aparținea din totdeauna statului român.
Revenind la constatarea finală a comisiei de abuzuri a Senatului, concluzia documentului este fără niciun echivoc:
”Comisia apreciază că Orașul Năvodari nu deținea un titlu de proprietate valabil pentru a valorifica terenul riveran societății Somaco prin impunerea unei taxe locale cum este cea indicată în decizia de impunere din 14.08.2012, terenul în discuție fiind un teren de natură hidrotehnică ce aparține exclusiv domeniului public al statului român.”.
Constatarea comisiei de abuzuri întregește constatări anterioare ale Curții de Conturi, ale Administrației Naționale Apele Române, Ministerului Finanțelor Publice, Direcției Antifraudă Fiscală, ale corpului de control al Ministerului de Interne și ale altor instituții ale statului. Falsul intelectual cu privire la susținerea Primăriei că societatea ar fi depozitat materiale de construcție în locurile publice este dovedit în două ordonanțe ale procurorilor. Făptașii nu au mai putut fi trimiși în judecată sub aspectul prescrierii răspunderii penale. Desființarea deciziei de impunere, solicitată de Parchet, încă își urmează cursul pe rolul instanței de judecată. Actualul primar, Florin Chelaru, este singurul care face contestații în beneficiul fostului primar penal, Nicolae Matei, sperând să amâne cât s-ar putea de mult revenirea la legalitate. Într-un fel, trebuie să-l felicităm, deoarece fără strădania sa nu s-ar fi aflat toate detaliile furăciunilor de mai sus.
În documentul atașat, puteți citi integral constatarea comisiei de abuzuri a Senatului.
Va urma!
