Exclusiv
Olandezii care au extins plajele au probleme. Încă o firmă românească cere falimentul Van Oord
Olandezii care au coordonat proiectul de extindere a plajelor româneşti au probleme din ce în ce mai mari. După ce compania constănţeană Comprest Util SRL a cerut falimentul Van Oord, acuzând că a fost ţepuită cu un milion de euro, însuşi partenerul oficial de consorţiu al olandezilor, firma SCT Bucureşti SA, a cerut înscrierea sa în tabelul creditorilor. Van Oord a uitat să achite SCT Bucureşti SA 5,5 milioane de lei.
Istoria unei relaţii tripartite
În mod oficial, licitaţia pentru atribuirea lucrărilor de lărgire a plajelor din Constanţa şi Eforie a fost câştigată de asocierea Van Oord- SCT Bucureşti SA, pe 2 iulie 2013. Încă de la bun început, acest consorţiu a cooptat în cadrul proiectului una din cele mai puternice firme locale de construcţii, Comprest Util SRL Constanţa, specializată în extracţia de piatră de înaltă duritate şi producţia de betoane şi prefabricate atestate pentru calitate de prestigioase institute de profil din Uniunea Europeană. 75% din digurile de mal din sectoarele Tomis Nord şi Tomis Centru au fost realizate de firma constănţeană, care a acţionat ca un subantreprenor, deşi calitatea formală care i-a fost atribuită a fost aceea de furnizor de materiale cu punere în operă, al SCT Bucureşti SA. Aşadar, contractul iniţial al firmei constănţene a fost încheiat cu SCT Bucureşti SA. Însă pe parcursul lucrărilor, datorită repetatelor incidente de plată, constănţenii au cerut garanţii sporite. Aşa s-a născut un act tripartit între cele trei firme, care completa contractul iniţial. Potrivit acestuia, prestaţiile Comprest Util urmau să fie achitate direct de Van Oord, în calitate de coordonator al întregului proiect, în baza instrucţionărilor de plată întocmite de SCT Bucureşti SA. Doar în acest fel, proiectul a înaintat spectaculos şi a putut fi gata la termenul limită impus de UE, respectiv 31 decembrie 2015. Comprest Util a executat digurile de mal, SCT Bucureşti a întocmit instrucţionările de plată, iar Van Oord a achitat contravaloarea prestaţiilor… mai puţin cu aproximativ un milion de euro. Având în vedere calitatea formală a Comprest Util de furnizor, iar nu de subantreprenor, părţile stabiliseră prin convenţia lor că piatra şi celelalte materiale livrate de firma constănţeană urmau să intre în proprietatea Van Oord după achitarea facturilor/instrucţionărilor de plată.
În decembrie 2015, Van Oord a predat întreaga lucrare beneficiarului, Compania Naţională Apele Române, care a recepţionat-o fără să verifice dacă materialele erau achitate. Iar olandezii, văzându-se cu sacii în căruţă, liberi de orice constrângere, au uitat pur şi simplu să mai plătească materialele furnizate şi puse în operă de Comprest Util.
Van Oord câştigă un proces prin minciună. Comprest Util contracarează cu cererea de faliment
La începutul anului 2016, Comprest Util a chemat compania olandeză în judecată, în materia ordonanţei de plată. Deşi procesul s-a judecat într-un singur termen, Judecătoria Constanţa a amânat luni bune pronunţarea şi redactarea unei hotărâri care constata, în mod bizar, lipa calităţii procesuale pasive a Van Oord. Desigur, actul tripartit şi dovada plăţilor anterioare se aflau la dosar, însă reprezentanţii companiei olandeze au arătat că pretenţiile Comprest Util izvorăsc din contractul acesteia cu SCT Bucureşti SA. Cu alte cuvinte, au invocat faptul că nu ei trebuiau să plătească aceşti bani către constructorul constănţean, ci firma din Bucureşti. Instanţa i-a crezut pe cuvânt, fără să întrebe un lucru elementar: unde se aflau banii. Căci lucrarea fusese plătită integral de beneficiarul CN Apele Române SA, din fonduri europene, direct în contul Van Oord. Aşadar, banii se aflau în contul olandezilor, care încercau (şi încă încearcă) să-i păstreze în mod necuvenit, pe baza unor tertipuri dezonorante. Van Oord nu a virat contravaloarea ultimelor prestaţii nici către Comprest Util SRL – în baza actului tripartit, nici către SCT Bucureşti SA – în baza contractului de consorţiu, pentru a fi achitaţi mai departe firmei constănţene. În orice ipoteză, banii se cuveneau Comprest Util, însă au fost însuşiţi în mod necuvenit de olandezi.
În replică la această decizie obţinută prin minciună, Comprest Util SRL s-a adresat Tribunalului Constanţa, pe 15 aprilie 2016, cerând declanşarea procedurii de faliment împotriva Van Oord (sucursala românească).
Gheorghe Boeru, avocatul „olandezului” Marius Stamat
Pe 24 mai 2016, Romair Consulting SRL, firma care a asigurat consultanţa pentru lucrările de extindere a plajelor, a organizat la Constanţa conferinţa de finalizare a proiectului. Cu acea ocazie, preşedintele Romair, fostul general de aviaţie Gheorghe Boeru, a fost informat cu privire la procesul de insolvenţă deschis împotriva Van Oord. Boeru s-a arătat mirat că o firmă românească poate cere falimentul unei companii internaţionale. Mai mult, acesta a sugerat că este de neconceput ca o firmă atât de mare precum Van Oord să intre în faliment. Mai departe, consultantul a trecut la presupuneri, că la mijloc ar fi o dispută comercială, că înţelegerile contractuale ale Comprest Util SRL nu au fost tocmai cele mai bune, că dacă ar fi venit la el Grigore Comănescu, patronul Comprest Util, l-ar fi învăţat ce fel de contract să încheie… În sfârşit, consultantul care trebuia să apere interesele părţii române nu şi-a făcut nicio culpă din faptul că a semnat cu Van Oord procesul-vebal de recepţie a obiectivului, fără să verifice dacă olandezii erau proprietarii bunurilor pe care le predau (reamintim că în convenţia părţilor se stabilise cu literă de lege că olandezii devin proprietarii pietrei livrate de Comprest Util, după achitarea contravalorii acesteia). În timp ce Boeru abera fără nicio graţie, reprezentanţii Van Oord, care participau la conferinţa finală în frunte cu directorul Marius Stamat, au rămas simpli spectatori, negăsind oportun să spună nici măcar un cuvânt despre situaţia care îi privea în mod direct.
SCT Bucureşti SA reclamă că a fost şi ea ţepuită cu 5,5 milioane de lei
În ciuda supoziţiilor lui Boeru că Van Oord nu poate avea decât o conduită exemplară, pe 7 iunie 2016, chiar partenerii oficiali de consorţiu ai acestora, SCT Bucureşti SA, au trimis Tribunalului Constanţa o cerere de înscriere în tabelul creditorilor companiei olandeze, pe motiv că aceasta a uitat să le achite un „mărunţiş” de 5.593.971,22 lei. Cererea a fost depusă la Dosarul de judecată 2582/118/2016, acelaşi în care Comprest Util SRL ceruse declanşarea falimentului companiei olandeze. La rândul lor, reprezentanţii SCT Bucureşti SA au solicitat deschiderea procedurii de faliment împotriva Van Oord, având în vedere caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei. O decizie a magistraţilor ar putea fi luată în acest caz pe 7 septembrie 2016, la următorul termen de judecată.
[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/06/SCT-Bucuresti-inscriere-in-tabelul-creditorilor-Van-Oord.pdf”]
Grigore Comănescu, patronul Comprest Util SRL, a denunţat în repetate rânduri comportamentul discreţionar al unor companii multinaţionale, care încasează bani grei pe munca firmelor româneşti, uitând de multe ori să-şi plătească partenerii de consorţiu, furnizorii şi subantreprenorii.
Adrian Cârlescu
