În Eforie Sud, un loc scăldat de mare și de lacul Techirghiol, al cărui nămol este considerat „aur negru“, se regăsește unul dintre cele mai vechi parcuri din Dobrogea. Indiferent dacă este vară sau iarnă, parcul din Eforie Sud are un farmec aparte. Asta datorită arborilor, ale căror trunchiuri groase și coroane luxuriante conferă spațiului un farmec aparte. Dacă te plimbi pe aleile din parc, senzația este de întoarcere în timp, iar trecătorul trăiește aerul boem al începutului de secol XX. De altfel, cei mai mulți dintre arbori au fost plantați la începutul secolului trecut. În prezent, parcul din Eforie Sud poartă numele de Movilă, după numele fondatorului stațiunii Eforie, Ioan Movilă, un boier urmaș al marii familii boierești a Movileștilor, care a dat domnitori pe tronul Moldovei. Ioan I. Movilă a trăit la sfârșitul secolului al XIX-lea. În tinerețe, Movilă a urmat cursurile facultății de drept ale Universității Sorbona din Paris. După ce s-a căsătorit cu Elena Movilă, în jurul anului 1890, Ioan Movilă a cumpărat de la Mihail Kogălniceanu, fost prim-ministru al României între 1863 și 1865, moșia situată între lacul Techirghiol și Marea Neagră.
Ani la rând, familia Movilă a exploatat terenurile agricole din zonă, dar, ulterior, avea să descopere „aurul negru“ din lacul Techirghiol – nămolul – ale cărui proprietăți terapeutice au fost certificate de medici și biochimiști. Aceștia au fost aduși, pe cheltuiala lui Movilă, tocmai de la Viena. În 1899, Movilă a pus piatra de temelie a viitoarei stațiuni balneo-climaterice din zilele noastre, Eforie, fiind prima așezare turistică de pe litoralul românesc al Mării Negre. Tot în același an au fost începute și lucrările de construcție ale primelor hoteluri din Eforie Sud, Movilă și Panait, care au fost finalizate și introduse în circuitul turistic patru ani mai târziu. De-a lungul timpului, stațiunea Eforie Sud a purtat mai multe nume, de la Movilă, Băile Techirghiol-Movilă, Carmen Sylva, iar mai apoi Vasile Roaită. Abia în 1962, localitatea a primit numele Eforie Sud.
După moartea lui Ioan Movilă, în 1904, urmașii acestuia au continuat dezvoltarea stațiunii. Această evoluție a durat până în 1948, când comuniștii au confiscat toate bunurile familiei Movilă și le-au naționalizat. În perioada interbelică, unul din fiii boierului, Sever Movilă, a continuat să dezvolte parcul început de tatăl său. Potrivit unor note, Sever a dus arbori de diferite specii din Franța, pe care i-a plantat în parcul din fața hotelului Movilă. De asemenea, la intrarea în parc, dinspre șoseaua națională, familia Movilă a ridicat o poartă monumentală cu doi lei imperiali, pe care a numit-o Poarta Sărutului, după celebra sculptură a lui Constantin Brâncuși. În anul 1924, tot la inițiativa lui Sever, a fost bătută o monedă aniversară, având pe avers chipul părintelui său, Ioan Movilă, întemeietorul stațiunii. Doi ani mai târziu, a fost ridicată o statuie din bronz pentru Ioan Movilă.
În clipul atașat mai jos puteți vedea câteva imagini ale parcului dintr-o zi de vară:
Aurelia Lăpușan, autoarea cărții ”Techirghiol spre Europa”, evoca în lucrarea sa amintirile emoționante ale unei locuitoare din Eforie Sud, Valentina Radu, născută în 1929.
”Sever Movilă i-a ridicat tatălui său, în semn de omagiu, o statuie în bronz care, la început, a fost amplasată pe coasta de deasupra digului mare. Schimbându-se timpurile, statuia a fost dată jos și a zăcut zeci de ani în curtea primăriei până când a fost repusă la loc de cinste în scuarul din fața hotelului “Parc”. Înainte de naționalizarea din 1948, Sever Movila și-a donat averea CFR-ului, ministru fiind în acea vreme Gheorghe Gheorghiu-Dej”.
În linii mari, cam aceasta este istoria stațiunii Eforie Sud și a parcul care face parte din patrimoniul intangibil al localității. În prezent, stațiunea Eforie Sud este în continuă dezvoltare, iar autoritățile locale derulează mai multe proiecte prin care vor îmbina aerul boem impus de familia boierului Movilă cu modernismul.
