Exclusiv
Pe urmele puşcăriaşului Nicolae Matei. Şi Primăria Mangalia a inventat o taxă fiscală de un milion de euro
Nu se mai termină demenţele din administraţia publică. Nici DNA-ul, nici instanţele de judecată, nici presa şi nici opinia publică nu mai reuşesc să-i oprească pe aceşti primari care au ajuns să se creadă împăraţi peste destinele oamenilor. Să-i testeze cineva înainte de a-i lăsa să candideze, dacă sunt întregi la minte, dacă au IQ-ul mai mare decât găina, dacă înţeleg nişte noţiuni juridice elementare? Nici vorbă! Căci legiuitorii (care ar trebui să impună un astfel de mecanism) sunt, la rândul lor, trimişi în parlament fără nicio dovadă de integritate mintală.
Unul din ăia cu noaptea-n minte, despre care a ajuns în spaţiul public vorba că umbla prin Primăria lui cu o ansă în mănă ca să măsoare energia negativă a subordonaţilor, a reuşit să stârnească un tsunami care va spolia, dacă nu va fi oprit la timp, patrimoniul companiilor private. E vorba de Nicolae Matei, fostul primar al oraşului Năvodari, actualmente „internat” în stabilimentul cu răcoare de la Poarta Albă.
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită
În locul mlaştinii puturoase, Somaco a consolidat terenul şi l-a făcut să arate ca o plajă splendidă
Pe când era în funcţie, în anul 2012, Matei a încercat, la bâjbâială, trei variante consecutive de a pedepsi o faptă bună a companiei Somaco Construct SRL Constanţa, a omului de afaceri Grigore Comănescu. Firma în cauză dezvoltase la Năvodari, în zona Mamaia Nord, pe malul lacului Siutghiol, un complex de vile turistice de patru stele. Însă complexul era despărţit de lacul Siutghiol printr-o mlaştină puturoasă, care ameninţa siguranţa vilelor (prin infiltraţii) şi confortul turiştilor (prin aspectul inestetic, duhoarea şi ţânţarii ei). În 2007, pe când se apucase de construit vilele, Grigore Comănescu l-a întrebat pe primarul pe atunci în funcţie, Tudorel Calapod, ce ar putea să facă Primăria pentru a-şi curăţa şi amenaja terenul. Însă primarul a dat din umeri, motivând că terenul dintre vilele turistice şi lacul Siutghiol era în parte al Oraşului Năvodari, în parte al Apelor Române, că nu făcuse nimeni o delimitare clară, o ridicare topocadastrală şi nici măcar o întabulare la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Alţi proprietari de facilităţi turistice din zonă, aşa cum era Scoica Land, realizaseră deja, pe banii lor, asanarea terenurilor limitrofe de pe malul lacului. Grigore Comănescu s-a dus şi la Apele Române, iar această instituţie i-a emis un acord de principiu să consolideze terenul dintre lac şi vile. În 2010, când vilele au fost introduse în circuitul turistic, firma Somaco realizase deja, pe banii ei, şi consolidarea malurilor lacului, cu un strat uniform de piatră, acoperit de un alt strat, la fel de uniform, de nisip. Lucrarea crea aparenţa unei splendide plaje naturale.
Tulburare de posesie, contravenţie, taxă fiscală
În 2012, aşa cum am arătat mai sus, Nicolae Matei a încercat trei variante consecutive de a pedepsi fapta bună a firmei Somaco. Prima dintre ele a fost o notificare din 3 mai 2012, redactată în calitate de consultant de Bogdan Gavrilă-Dima, un ştab de la Consiliul Judeţean Constanţa trimis de Nicuşor Constantinescu în ajutorul omului său de la Primăria Năvodari. Hârtia gândită de ştabul lui Nicuşor anunţa firma Somaco Construct SRL că a OCUPAT (în sensul tulburării de posesie) terenul dintre complexul Verona şi lacul Siutghiol. „În termen de 5 (cinci) zile de la data primirii prezentei, sunteţi obligaţi să eliberaţi terenul în suprafaţă totală de 4.626 mp şi să-l readuceţi la starea iniţială (…) urmând ca, în cazul în care nu veţi da curs solicitării noastre, să urmăm procedurile legale pentru tulburarea posesiei asupra proprietăţii Oraşului Năvodari.”. În mod evident, aşa-zisa ocupare a terenului era un fals intelectual de zile mari, întrucât terenul nu era împrejmuit, nu fusese înglobat în proprietatea Somaco, iar firma nu exercita în niciun fel posesia lui, limitându-se, cu ani în urmă, să-l asanaze, să-l consolideze şi să-l niveleze, aşa cum am arătat mai sus.
[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/03/Navodari-taxa-fiscala-Somaco.pdf”]
În aceeaşi zi, un poliţist comunitar de la Năvodari scria o contravenţie de 40.000 de lei pe adresa firmei Somaco, după ce constatase, din biroul său, „amenajarea terenului aparţinând oraşului Năvodari dintre malul lacului Siutghiol şi latura de vest a proprietăţii SC Somaco Construct SRL de pe bulevardul Mamaia Nord nr. 42, precum şi construirea a patru cheuri de amarare ambarcaţiuni de agrement”. Contravenţia a fost anulată, în parte, de instanţa de judecată, mai ales că fotografiile depuse de Somaco arătau că nu se construise niciun cheu de amarare a navelor, cum pretinsese în fals comunitarul, ci la mal era acostat un simplu doc plutitor (cheuri din beton erau mai la nord, în dreptul complexului Scoica Land). Deja devenise evident că falsurile utilizate până atunci nu puteau conduce la un rezultat. Aşa că geniile de la Năvodari au inventat un fals şi mai mare, pretinzând, pe 14 august 2012, că Somaco a utilizat temporar terenul public, în sensul că ar fi depozitat materiale de construcţii pe el, datorând bugetului local o taxă fiscală de de 8.474.304 de lei (84 de miliarde, în lei vechi, sau aproximativ două milioane de euro). Ei bine, aşa s-a clarificat situaţia: nu mai era în joc nicio faptă penală şi nicio contravenţie, ci o chirie de 18 ori mai mare decât preţul de vânzare pretins de Primărie pentru un teren cam de aceeaşi dimensiune, aflat în vecinătatea complexului Verona.
Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă
Asta da amenajare, la Scoica Land: cu cheuri pentru ambarcaţiuni şi construcţii în toată regula.
Am arătat mai sus că şi complexul Scoica Land (deţinut de firma Lascu-Bros SRL), aflat la o aruncătură de băţ de Verona, se afla într-o situaţia oarecum asemănătoare. Lascu-Bros amenajase terenul public lăsat de izbelişte de Primărie, de pe malul lacului, din dreptul proprietăţii sale, neavând nici măcar acordul de principiu al Apelor Române, aşa cum avea Somaco Construct. În plus, Somaco se limitase să asaneze mlaştina, să consolideze şi să niveleze terenul, însă Lascu-Bros realizase chiar şi cheuri de amarare a navelor (devine clar, acum, că procesul-verbal de contravenţie din 3 mai 2012 se baza pe această confuzie). Desigur, fiind situaţii oarecum similare, firesc ar fi fost ca Primăria să adopte soluţii similare. Însă n-a fost aşa. Lascu-Bros nu a primit amenzi, nu a fost ameninţată cu dosare penale şi nu i s-a impus o taxă fiscală aberantă. Pe 10 februarie 2012, Nicolae Matei s-a deplasat la biroul unui notar public alături de Stere Lascu, administratorul Lascu-Bros SRL, pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare sub numărul autentic 68. Prin efectul acestuia, Oraşul Năvodari vindea firmei în cauză 4.756 de metri pătraţi – terenul amenajat de aceasta, pe malul lacului Siutghiol, cu preţul de 516.026 de lei, cu TVA inclus, ceea ce însemna aproximativ 110.000 de euro. Această împrejurare probează cu asupra de măsură caracterul duşmănos şi abuziv al fostului primar din Năvodari, care a solicitat o chirie nedatorată de la Somaco Construct SRL, la un cuantum de 18 ori mai mare decât valoarea de circulaţie a terenului.
[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/03/Scoica-Landa-cvc-Navodari.pdf”]
O dispută semantică: „ÎN” teren sau „PE” teren
Somaco a atacat decizia de impunere fiscală la Curtea de Apel Constanţa, punctând în principal pe două enormităţi ale situaţiei. În primul rând, juriştii firmei au arătat că legea fiscală arată negru pe alb că taxele fiscale reprezintă expresia unei prestaţii. Însă Primăria Năvodari nu prestase niciun serviciu firmei private. În realitate, realizând consolidarea terenului public pe banii ei, firma prestase un serviciu Primăriei. În al doilea rând, juriştii au sugerat că deştepţii ăia care gândiseră taxa, în numele agramatului care conducea Primăria, confundaseră înţelesul prepoziţiilor „ÎN” şi „PE”. Căci PE teren nu era niciun depozit de materiale, în schimb piatra şi nisipul erau înglobate ÎN teren.
În timpul procesului, confuzia gramaticală a fost înlăturată cu totul de expertul judiciar Carmen Chera: „Materialele identificate în infrastructura terenului în litigiu nu se aflau depozitate pe teren, ci intrau în componenţa lucrărilor de consolidare a terenului.”. În consecinţă, Curtea de Apel Constanţa a dat câştig de cauză firmei Somaco. Dincolo de aspectele stabilite de expertiză, instanţa a apreciat că „eventuala ocupare abuzivă a terenului unităţii administrativ-teritoriale nu poate fi sancţionată prin impunerea taxei pentru utilizarea temporară a locurilor publice”. Instanţa înţelesese că scopul lui Matei era acela de a sancţiona, ori taxele fiscale nu sunt, de principiu, sancţiuni şi nu pot fi stabilite unilateral, de şmecherul de la butoane. Taxele reprezintă expresia unei prestaţii. Dacă îţi citeşte primarul din Constituţie, la căsătorie, în mod natural, pentru această prestaţie îţi emite o taxă fiscală. Dacă îţi citeşte din Constituţie, când te prinde pe stradă, nu-i datorezi nicio taxă. Când ceva e cu de-a sila, nu e nicio prestaţie la mijloc, ci o samavolnicie, la care se pretează un agramat care nu înţelege legea, pentru că nu înţelege prea bine cuvintele din cuprinsul legii.
Înalta Curte confundă expertiza cu opinia inginerului Moldovanu de la Mangalia
După ce a pierdut procesul de la Curtea de Apel Constanţa, Nicolae Matei a plecat, pentru câteva luni, la beciul domnesc, într-un stagiu de arest preventiv dispus într-unul din numeroasele lui dosare de corupţie. Gurile rele spun că a fost coleg de celulă cu Sorin Strutinsky, asociatul lui Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, ridicat şi el de DNA, pe motiv că impusese o taxă nefiscală, de şmecher, unor firme care executau lucrări din bani publici în Republica Mazăre. Aşa a lucrat întâmplarea, că recursul declarat de Primăria Năvodari la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost distribuit aleatoriu către un complet din care făcea parte şi o judecătoare născută la Constanţa, pe numele ei Luiza Maria Păun (fostă Cristescu), despre care s-a vehiculat în spaţiul public informaţia că ar fi verişoara Adrianei Strutinsky, fosta soţie a lui Sorin Strutinsky.
Pe 19 mai 2015, completul în cauză a modificat sentinţa Curţii de Apel Constanţa şi a dat câştig de cauză Primăriei Năvodari, în pretenţia ei de a stoarce două milioane de euro de la Somaco Construct SRL, pentru o faptă bună. Instanţa a reţinut aspectele care „rezultă din concluziile raportului întocmit în cauză de expertul Moldovanu Vasile”. Dar mangaliotul Vasile Moldovanu nu fusese expert în această cauză. El fusese expert-parte, angajat de Matei, calitate în care nu a întocmit o expertiză ci un „Co-raport de expertiză”, ceea ce înseamnă cu totul şi cu totul altceva. În opinia exprimată de el, Moldovanu calculase piatra şi nisipul care se găseau ÎN teren, scriind, cu aceeaşi neştiinţă gramaticală, că acestea se aflau PE teren. Confuzia sa gramaticală a fost dublată de confuzia mult mai gravă a instanţei supreme, care substituia raportul de expertiză cu aşa-zisul Co-raport. A fost o eroare ultuitoare. Nici judecătorii de la cea mai obscură Judecătorie nu confundă raportul neutru de expertiză cu opinia părtinitoare a unui expert-parte plătit de una din părţi. În baza deciziei Înaltei Curţi, Primăria Năvodari a pornit executarea silită împotriva firmei Somaco, pentru un debit care a ajuns, între timp, cu majorările de rigoare, la 3,1 milioane de euro.
Efectele colaterale de la Mangalia
O astfel de soluţie nu putea rămâne fără urmări, fiind în mod evident o invitaţie făţişă la adresa altor primării de a se crede îndreptăţite să emită decizii aberante de impunere fiscală, pentru situaţii care, în mod legal, ar putea să conducă cel mult la constatarea unei contravenţii. Precedentul periculos creat prin gravă confuzie de Înalta Curte a fost speculat de Primăria Mangalia, care a inventat, la rândul ei, o taxă fiscală de un milion de euro. De ce Mangalia? Păi, câteva personaje din povestea de mai sus aveau deja legături cu acest oraş. În primul rând, expertul-parte, Vasile Moldovanu, era din Mangalia. Apoi, ştabul Bogdan Gavrilă-Dima, trimis în 2012 de Nicuşor Constantinescu să facă notificări în numele lui Matei, devenise, după alegerile locale din anul menţionat, director al Direcţiei Generale de Management Fiscal şi Control din Primăria Mangalia. Nu în ultimul rând, primarul Mangaliei, Radu Cristian, jucase în trecutul său de şef al Gărzii Financiare Constanţa, cu sau fără intenţie, rolul de buldog de serviciu împotriva unor personaje care îl supăraseră pe Sorin Strutinsky. Ca o coincidenţă de zile mari, oamenii de la Mangalia s-au gândit să aplice soluţia aberantă a lui Matei, la scurt timp după decizia de comă a ÎCCJ, tocmai împotriva unui alt adversar al lui Strutinsky. Dar adversar este puţin zis, căci omul vizat în nouă procedură era chiar unul din denunţătorii care mărturisise la DNA că Strutinsky îi vămuise afacerile.
Funcţionarii din Mangalia, bântuiţi de noaptea minţii, au calculat şi TVA la taxa fiscală
Este vorba de Alexandru Papadumitru, patronul firmei Al Stom Company SRL, care a realizat în Mangalia o lucrare aferentă investiţiei din fonduri europene „Conducta de descărcare în Marea Neagră”, a apelor epurate la staţia RAJA din localitate.
Pe 23 octombrie 2015, compania a fost notificată de ADPP Mangalia să elibereze un teren de 2.500 mp, pe care l-ar fi ocupat din anul 2013 cu o amenajare ilegală de şantier. Totodată, societatea era somată să se prezinte în termen de cinci zile la sediul ADPP ca să achite o taxă fiscală de 4.694.000 de lei (aproximativ un milion de euro), pentru utilizarea temporară a locurilor publice. În mod paradoxal, în valoarea taxei fiscale fusese inclusă şi o Taxă pe Valoarea Adăugată, adică o taxă la taxă. Ca să vedeţi ce noapte a minţii ne bântuie primăriile!
[pdf-embedder url=”http://img.ordinea.ro/uploads/2016/03/Al-Stom-taxa-fiscala-Mangalia.pdf”]
Papadumitru spune că, în 2013, a primit o notificare din partea ADPP Mangalia, prin care era anunţat că firma sa ar ocupa un teren public de aproximativ 1.500 mp cu echipamente şi materiale de construcţie. Omul de afaceri le-a explicat aşa-ziselor autorităţi că tranzitează un teren public, cu mijloace de transport, care duceau la gabară prefabricate din beton necesare lucrării de interes public. Normal că, în tranzitul dintre camion şi gabară, prefabricatele erau descărcate la sol, pe câţiva metri pătraţi, că doar nu le puteau ţine pe braţe angajaţii firmei. Acelaşi Papadumitru spune că angajaţii ADPP au înţeles situaţia, în 2013, şi au renunţat la orice alt demers. Nu i-au dat nici măcar o amendă, pentru că părea absurd să sancţionezi pe cineva care face, până la urmă, un bine oraşului, contribuind la acea lucrare. Dar iată că, după doi ani – timp în care se crease precedentul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu taxa aberantă impusă de Primăria Năvodari firmei Somaco Construct SRL – ADPP-ul a revenit cu pretenţia de a încasa o taxă de aproape un milion de euro, după ce terenul s-a mărit din pix, de la 1.500, la 2.500 de metri pătraţi. Evident, cu un milion de euro, în groapa aia poţi să cumperi vreo zece terenuri de aceeaşi dimensiune.
Ce riscaţi dacă puneţi o roabă de piatră în gropile pe care nesimţiţii de la Primării uită să le asfalteze
Să tot trăieşti în România! Dar, grijă mare! Să nu vă pască necazul să puneţi o roabă de piatră în gropile pe care nesimţiţii ăştia uită să le asfalteze. Să nu îndrăzniţi să sprijiniţi vreo mobilă, când o transportaţi, pe domeniul public, al tuturor, dar mai mult al celor care îl administrează. Că nu mai riscaţi o cuvenită sau necuvenită amendă, ci direct o taxă fiscală. ÎCCJ dixit!
Adrian Cârlescu
