Exclusiv
Pledoarie de comă a avocatului Hașotti. Certat cu legea, prieten cu ”Valerică… mă scuzați, Valeriu Stoica”
Unul din cele mai importante procese al momentului, cel referitor la anularea titlului de proprietate emis în urma retrocedării ilegale a carierei de la Sibioara, a ajuns ieri la final. Dezbaterile au durat o oră și 28 de minute. Instanța competentă: Tribunalul Constanța. Faza procesuală: apel. Complet: de doi judecători. În partea stângă a sălii: proprietarul Somaco Construct SRL, firma prejudiciată de retrocedarea ilegală, împreună cu doi consilieri juridici; pe rândurile din spate, reprezentanții convenționali ai Prefecturii și Primăriei Lumina. În dreapta sălii, la pupitru: avocatul Ionel Hașotti. Pe rândurile din spate: fiul avocatului, beneficiarii retrocedării ilegale, public interesat și jurnaliști. ”Niște sclavi” – susură fiul în câteva rânduri, cu referire la jurnaliști. Tatăl, cu o expresie obosită, îi cere să se astâmpere.
Tensiunea e maximă. În joc e o poveste cu o miză de milioane de euro. O poveste veche, din 2008, când două bătrâne reprezentate de avocatul Ionel Hașotti au obținut o hotărâre de retrocedare a unui teren de 20 de hectare în comuna Lumina, satul Sibioara. 6 hectare din cele 20 se suprapuneau peste cea mai valoroasă carieră de piatră din Dobrogea, deschisă de stat în 1965 pentru a se exploata un filon de granit cu proprietăți excepționale, pretabil la construirea digurilor marine. În 2005, societatea licențiată de Guvernul României pentru astfel de operațiuni fusese cumpărată cu 4 milioane de euro de omul de afaceri Grigore Comănescu. Însă investitorul nu a fost citat în procesul de retrocedare. Din acest motiv, nimeni nu a fost apt să-l contrazică pe ”maestrul” Hașotti, care a mințit cu nonșalanță că terenul nu este oprit de la retrocedare, deși era oprit prin articolul 4 din Legea 1/2000. La fel a mințit că nu există dovadă că există o exploatare de carieră pe suprafața revendicată. Dovada era chiar licența de exploatare minieră, însă după cum am spus societatea care o deținea nu a fost citată în procesul din urmă cu zece ani. Abia în 2017, după ce a pretins daune de 500.000 de euro, Hașotti a obținut pentru clienții săi un titlu de proprietate asupra terenului. În același an, Prefectura a atacat titlul, cerând să se constate nulitatea absolută din două motive. În primul rând pentru că moștenitorii n-aveau dreptul să primească niciun petic de pământ, întrucât alte rude ale lor retrocedaseră tot ce era de retrocedat. În al doilea rând, pentru că s-a încălcat legea care interzice retrocedarea pe exploatațiile miniere. Pe fond, procesul a fost câștigat de Hașotti. Judecătorul care s-a ocupat de caz a opinat că nu mai poate discuta despre încălcarea legii, datorită efectului pozitiv al puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, dacă legea a fost încălcată de o instanță, încălcată rămâne.
Revenim la procesul de față. Așadar, în sală se judecă apelul. Din capul locului, consilierul juridic de la Somaco Construct arată că judecătorul fondului s-a aflat în eroare, întrucât societatea nu a fost parte în procesul de retrocedare din 2008, iar în această situație puterea de lucru judecat nu subzistă decât până la proba contrarie. Or, spune juristul, societatea a făcut proba contrarie, cu licența minieră, că 6 hectare din cele 20 aparțin exploatării miniere, concluzionând că titlul trebuie anulat pentru această suprafață.
”Numai prostii spune”, susură Hașotti tatăl către fiu, urmărind ca reacția extra-procesuală să fie percepută de jurnaliștii prezenți în sală. Dezbaterile continuă. Proprietarul companiei miniere cere cuvântul. ”Lăsați-l să vorbească”, rostește Hașotti. Fiul șușotește nemulțumit. Instanța încuviințează. Grigore Comănescu arată, pe scurt, că a plătit patru milioane de euro pentru carieră. Arată că atunci când a luat creditul bancar, i s-a cerut să facă audit, iar auditorii, specialiști cu înaltă pregătire profesională, au garantat băncii că investiția este certă și că bunurile nu pot fi revendicate de terți, această procedură fiind interzisă de lege. ”Unde este dreptul de proprietate? Unde este dreptul investitorilor. De ce nu se respectă legea?” – întreabă retoric Grigore Comănescu. Și apoi continuă, relatând despre o retrocedare cu acte false a Elenei Mitrofan, clienta lui Hașotti, la Mihail Kogălniceanu. Dovezile falsului ajung pe masa judecătoarelor. Un set ajunge și pe pupitrul lui Hașotti. După câteva minute, avocatul sare în picioare și îi cere ”doamnei prezidente”, pe un ton care nu prea s-a mai întâlnit în sălile de judecată, să restituie imediat hârtiile depunătorului. Instanța ezită. Hașotti câștigă teren, baletează prin sală, gesticulează agresiv și testează limitele de anduranță ale completului de judecată. Instanța respinge cererea de restituire a înscrisurilor.
La rând să se apere în fața apelului, Hașotti a vorbit 45 de minute. Nimic despre puterea de lucru judecat. Avocatul a cuvântat despre un conflict al prefecților Palaz și Nicolaescu, despre miile de pagini pe care le-a scris în acest litigiu, despre zecile de hotărâri câștigate, inducând ideea, paralelă cu ce s-a cerut, că se încearcă o revizuire mascată a hotărârii de retrocedare din 2008. Evident că nici vorbă de revizuire, mascată sau fățișă, de vreme ce Somaco Construct nu a fost parte în procesul de acum zece ani. Apoi l-a pomenit pe ”Valerică, mă scuzați, Valeriu Stoica”, insinuând intimitatea cu fostul ministru al justiției care ar fi scris în tratatele sale (oare?) că nu există opreliște la retrocedarea carierelor. De parcă această mențiune vagă, fără citat, așadar fără posibilitatea de a se verifica, ar putea să schimbe ceva din legea făcută pe înțelesul oricui, care oprește expres de la retrocedare terenurile afectate exploatării miniere. În replică, juristul de la Somaco a explicat că legea interzice retrocedarea exploatărilor miniere, nu a carierelor, care pot fi și foste exploatații, închise sau în conservare.
La un moment dat, avocatul cunoscut ca cel mai mare specialist al locului în retrocedări, implicat și la RATC, și la Parcul Tăbăcărie, și la terenurile de pe marile bulevarde, s-a justificat în fața instanței de apel că n-ar fi spus în 2008 sintagma deja prea cunoscută că: ”Nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”. El a susținut că grefierul de ședință și-ar fi notat greșit.
Desigur, din pledoaria sa nu au lipsit elementele de discreditare a persoanei prejudiciate de retrocedarea ilegală și nici săgețile că Somaco ar fi făcut plângeri penale judecătorilor. De asemenea, a amintit că și el a avut plângeri, dar a scăpat cu NUP. Despre ultima anchetă care vizează tocmai apelul tardiv formulat de Prefectură în procesul despre care vorbim aici, n-a spus niciun cuvânt. În schimb, după ce Primăria Lumina și Prefectura și-au spus punctele de vedere în proces, arătând că persoanele reprezentate de Ionel Hașotti nu aveau dreptul să retrocedeze niciun metru de pământ, nici în carieră și niciunde altundeva, avocatul s-a mulțumit să ceară instanței să consemneze în dispozitivul hotărârii pe care o va pronunța faptul că apelul Prefectului a fost respins ca tardiv introdus printr-o încheiere anterioară (vezi detalii AICI). Cu alte cuvinte, a insinuat că această bucată de proces a fost câștigată deja la masa verde, rămânând în discuție doar bucata de carieră.
O soluție definitivă în acest litigiu se va pronunța peste două săptămâni.
