Exclusiv
Portul Constanţa – istoria unei privatizări pe bucăţi, în plină desfăşurare
Guvernul României a adoptat un memorandum privind vânzarea unor pachete minoritare de acţiuni deţinute de stat la companii precum Hidroelectrica, CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, Complexul Energetic Oltenia, Aeroporturi Bucureşti sau Rompetrol. Strategia de vânzare a participaţiilor statului în companiile menţionate urmează să fie definitivată până pe 15 octombrie a.c., după cum precizează surse guvernamentale citate de Hotnews.ro. În cazul particular al Portului Constanţa, Guvernul intenţionează să majoreze capitalul social al CN APMC cu 20-25% din valoarea actuală, prin emiterea de noi acţiuni, în scopul vânzării acestora pe Bursa de Valori Bucureşti. Statul ar urma să-şi păstreze poziţia dominantă în Portul Constanţa. În ipoteza unei majorări de 25%, Ministerul Transporturilor ar urma să-şi reducă participaţia, de la 80%, la 64%. De asemenea, Fondul Proprietatea, care deţine în momentul de faţă 20% din acţiunile Portului, ar urma să rămână, în urma majorării capitalului social, cu 15,99% din acţiuni (deşi există şi ipoteza că ar putea cumpăra noi acţiuni, din cele emise suplimentar, de pe bursă).
Fondul Proprietatea, deposedaţii regimului comunist şi companiile multinaţionale
Privatizarea pe bucăţi a Portului Constanţa a început în anul 2005. Atunci, la iniţiativa Guvernului Tăriceanu, prin efectul Legii 247/2005, a fost creată necesitatea despăgubirii persoanelor deposedate abuziv de regimul comunist, ale căror bunuri imobiliare nu mai puteau fi restituite în natură. Nu mai puteau, din cauza specialiştilor agricoli puşi în posesia unor terenuri pe vremea lui Iliescu, dar mai ales din cauza fraudelor imense din domeniul retrocedărilor, promovate de aşa-zisa clasă politică şi administrativă şi tolerate cu îngăduinţă de justiţie. Ulterior, după naşterea necesităţii, acelaşi Guvern Tăriceanu a decis înfiinţarea Fondului Proprietatea şi alocarea în patrimoniul acestuia a unor pachete de acţiuni la companiile strategice ale statului român. Printre acestea şi Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa. În acest fel, 20% din acţiunile Portului au intrat în patrimoniul „dezmoşteniţilor” regimului comunist. În anii care s-au scurs, însă, Fondul a devenit la rândul său o societate pe acţiuni, listată la diferite burse. Iar aşa, după tranzacţii succesive, românii despăgubiţi în acţiuni au ajuns să mai deţină doar 34% din titlurile Fondului. La momentul de faţă, 25% din acţiunile FP aparţin unor investitori instituţionali străini, 4% unor persoane fizice nerezidente în România şi 34% deţinătorilor de GDR-uri (Certificate de Depozit Globale – titluri tranzacţionabile pe pieţe specializate din Londra, Luxemburg, Dubai sau Singapore).
Primăria Constanţa nu-şi putea apăra terenurile şi bugetul, dar râvnea la acţiunile Portului
În anul 2008, pe ultima sută de metri a Guvernului Tăriceanu, un alt pachet de 20% din acţiunile Portului Constanţa a intrat în posesia Primăriei Constanţa, prin efectul Legii 216/2008. Deşi, la comun, Ministerul Transporturilor şi Primăria Constanţei deţineau 80% din companie, cele două entităţi ale statului se situau de multe ori pe poziţii antagonice. Fostul primar Mazăre a iniţiat la un moment dat o campanie extrem de agresivă pentru a convinge autorităţile să reducă participaţia Ministerului Transporturilor cu încă 13%, în favoarea Primăriei. Pretenţiile sale au fost scurtate, în principal în baza argumentului că Portul este o societate strategică a statului român. În plus, la nivelul anului 2012, Primăria a intrat într-o spirală a datoriilor pentru o perioadă de 15 ani, în litigiul cu societatea italiană FIN CO GE R.O. SpA Catania, care a obţinut mai multe titluri executorii împotriva bugetului local. În 2013, Primăria a încheiat o tranzacţie extrajudiciară extrem de controversată cu societatea italiană, dându-şi girul ca aceasta să execute terenurile libere ale oraşului, fără contestaţie la executare, în situaţia în care bugetul local nu ar putea suporta ratele de milioane de euro stabilite de instanţele de judecată pentru investiţii de infrastructură, executate de italieni în contul municipalităţii, în zona Faleză Nord. Pentru cei care nu ştiu, Primăria lui Mazăre a încredinţat italienilor execuţia lucrărilor în anul 2009, fără a stabili o valoare a acestora. Ulterior, valoarea fost determinată prin expertize tehnice încuviinţate de instanţă, iar nu prin expertiză contabilă, pe care Primăria nu a cerut-o în termen fiind decăzută din dreptul de a mai propune o astfel de probă. Dovedindu-se neputincioasă să-şi apere terenurile şi bugetul, Primăria putea să prăpădească, într-o bună zi, la cine ştie ce executare silită, şi pachetul de acţiuni primit pe moca la CN APMC SA. Între timp, acest risc a fost îndepărtat cu totul, după ce Curtea Constituţională a României a declarat, în anul 2005, neconstituţională Legea 216/2008. Prin urmare, în acelaşi an 2015, Ministerul Transporturilor a revenit la participaţia anterioară, de 80%, pe care o are şi în momentul de faţă.
Ciloloş: „Mie(!!!) nu mi-a cerut nimeni Portul Constanţa când am fost în Olanda”
Cifrele oficiale arată că CN APMC SA este una din companiile profitabile ale statului român, în ciuda cheltuielilor bugetate cu o destinsă largheţe de-a lungul anilor. Cu toate acestea, actualul premier al României, Dacian Cioloş, a ţinut să-şi afirme nemulţumirea în diverse ocazii. Pe 5 februarie a.c., în urma unei discuţii la nivelul Ministerului Transporturilor, Dacian Cioloş declara presei: „Portul Constanţa nu e doar o companie care trebuie să fie profitabilă şi aşa cum arată, este profitabilă, dar în ciuda profitului pe care îl realizează, se fac foarte puţine investiţii acolo. Sunt lucruri care nu sunt foarte clare, legate de modul cum se fac contractele de alocare a spaţiilor acolo. Deci, vreau să văd în perioada următoare ce măsuri putem lua pentru a eficientiza activitatea portului, care, cum vă spun, nu e doar o companie care trebuie să producă profit, e o infrastructură de care depind o serie de alţi agenţi economici acolo.”. Pe 1 septembrie a.c., în urma unei vizite pe care a făcut-o în Olanda, Dacian Cioloş a fost acuzat de reprezentanţii partidelor naţionaliste că ar intenţiona să privatizeze Portul Constanţa în favoarea olandezilor, ca preţ pentru acceptarea României în spaţiul Schengen. Cioloş a dezminţit aceste informaţii: „Mie nu mi-a cerut nimeni portul Constanţa când am fost în Olanda ca să intrăm în Schengen. (…) Niciun politician din Olanda cu care am discutat n-a condiţionat relaţia dintre portul Constanţa şi Rotterdam de intrarea României în Schengen. (…) Pot să vă asigur că, cel puţin la nivelul meu, nu s-a pus problema asta”, a declarat premierul, pe 1 septembrie 2016, citat de agenţiile de ştiri.
O fuziune de soluţii: Portul se pune pe picioare prin privatizarea parţială
Pe de altă parte, domnia sa a subliniat că: „Înainte de a vorbi de privatizări la portul Constanţa, sunt nişte lucruri pe care noi trebuie să le facem în România pentru a creşte performanţa portului, să terminăm acolo cu nişte lucruri care nu funcţionează bine de mai mulţi ani. (…) Dacă ne mulţumim doar cu faptul că natura ne-a plasat bine acolo nu e suficient ca să facem afaceri performante. Deci trebuie să folosim ce ne-a dat natura şi să ne folosim şi inteligenţa şi onestitatea şi eficienţa ca să punem portul ăla încet, încet pe picioare – şi acolo iar trebuie câţiva ani – şi pe urmă vom vedea cu cine o să se decidă să se facă parteneriat. Între timp, „punerea pe picioare a Portului” şi „parteneriatul” au fuzionat, putând fi realizate concomitent, prin creşterea capitalului social şi listarea noilor acţiuni la bursă. Olandezii, ca şi ceilalţi investitori, vor putea cumpăra acţiuni de pe bursă.
